Dr. Boebbels

Unii ii spuneau, ca la un caine jigodit, Bobita, altii ii ziceau ca la o javra patrupeda, Bobleata. E drept ca si dupa nume, dar mai ales dupa comportament, era un bobletic, un boblet, adica un prostovan, natarau sau blegoman, in grai oltenesc.

Ca oltean de nord, prin trupul lui nu curgea sange, ci parca bolborosea Jiul cu negreala de huila, iar in suflet, nu susura izvorul iubirii, sperantei si credintei, ci clocotea ura, invidia si razbunarea, la fel ca la admiratul sau Goebbels, alt politruc de geniu.

De fapt, de unde, la un comunist ateu (cu dovezi de atasament tovarasesc si simbrie babana pentru devotiune rosie, in calitate de secretar de consiliu politic dintr-o mare unitate a securitatii!), sfanta credinta strabuna, de unde dragoste si respect pentru aproape, cand mersul sau ierarhic de soim a fost un suis pe cadavre si, in fine, despre ce nadejde poate fi vorba, cand el crede, ca mai ieri nostalgicii razboiului al doilea, care asteptau americanii, ca vor reveni in jilt ai lui, resapati in cine stie ce insi seriosi, cum el insusi si-a gasit un asemenea subterfugiu.

Chiar asa! Vazandu-i numele in caseta tehnica a revistei "Atelierul masonic" si citindu-i textele de "ucenic", am incercat sa le compar cu textele telegramelor adresate Tovarasului si Tovarasei (mai am o copie a hartiei prin care refuza in scris sa plece in misiune in acel Decembrie 1989, declarandu-se gata sa moara pentru cauza celor deja defuncti!) ori cu cele ale rapoartelor si informarilor politice de mai ieri.

E drept ca mai avusesem cateva motive sa-mi schimb impresia (buna) despre masoneria romana (ma rog, structura din care face si personajul caruia ii tac numele din motive de… comunicare publicitara!), dar acum chiar m-am convins ca seriozitatea, elevatia, discretia, notorietatea, religiozitatea, autoexigenta si renumele unei structuri social-statale ori international-lucrative sunt epitete false pe care am gresit atribuindu-le arhitecturii masonice nationale cu un asemenea membru. Poate si acum gresesc, judecand dupa o exceptie, o omeneasca greseala a celor ce au crezut si n-au cercetat, spusele iletristului in cauza, dar n-am putut sa tac.

Mai ales ca l-am regasit pe personaj si intr-o ipostaza de-a dreptul hilara: sustinandu-si o teza de doctorat (tiparita cu mult inainte), intr-o institutie a structurii care l-a expulzat ca pe un puroi dintr-o rana obrintita, in fapt, o compilatie de texte (inclusiv din lucrari ale subsemnatului care ma bucur ca nu sunt...complicitat la bibliografie), cuvinte desuete si vetuste, unele autopastise sau reeditari ale elucubratiilor puse-n circulatie pe fonduri din cotizatiile la ordin al unor militari, ce nu spun decat ceea ce au mai spus in lucrarile lor alti cercetatori sau... cercetasi, ca dumnealui, dezonorabilul.

Dar ce fac eu aici? Trafic de redundante, ridicand la rang de stire sau fapt de presa o banalitate din cotidianul nostru de tranzitie, care e suprasaturat cu asemenea specimene si astfel de ipostaze.

Singurul aspect demn de luat in seama este cel legat de coincidenta (paronimica) intre nume si statutul social al purtatorului sau. Fiindca s-ar fi putut numi Rotaru (cel care face si drege, care fiind pluralul de la car!) si atunci tot esafodajul legat de (neam) prostie, ticalosenie, ticneala si alte calitati din sfera boebbelsista n-ar mai fi fost posibil.