Dreptate negociata?

Ultima (corect spus - fara pretentii de predictie, ci doar pe motiv de obisnuinta - ar fi cea mai recenta) factura pe care o avem de platit se invarte in jurul sumei de peste 38 de milioane de euro. Atat s-a stabilit, in urma unui proces in contencios pe care Asociatia Nationala a Investitorilor F.N.I. l-a intentat pentru a ajuta 21.000 de pagubiti, din cei 300.000, sa-si recupereze banii pe care i-au dat in baza unui oniric somn linistit.

Privind problema din perspectiva acestor oameni - a caror singura vina a fost naivitatea - s-a facut, partial si subiectiv, dreptate. Asta dupa ani de zile de procese, de tracasari, de iluzii spulberate si bani munciti crezuti dusi pentru totdeauna. Spunem partial, pentru ca mai exista un proces pe rol, in penal, unde dreptatea este ceruta de toti cei aproximativ 300.000 de pagubiti ai F.N.I.-ului. Dreptate subiectiva am putea-o numi daca ne gandim ca va fi facuta nedreptatind alti oameni. Tot nevinovati, dar care nici nu au avut vreo tangenta cu F.N.I.-ul.

Privind problema prin ochii contribu abilului etern platitor de taxe si prejudicii irecuperabile de la cei care le-au produs, solutia ni se pare injusta si umilitoare. Desi raportata la 21.000.000 de romani (daca luam in calcul toata populatia tarii, de la a la z, indiferent ca e sau nu platitoare de taxe), suma nu trece de doi euro de roman, nu e moral si nu e legal ca unu - doi - trei oameni sa faca ilicit averi, care sa le ajunga pentru trei vieti, fara sa achite nici un sfant din nota de plata. Situatia este si mai deranjanta cu cat nu e prima factura care ni se pune in fata si nu e primul mare scandal financiar cu pierderi greu cuantificabile, finalizat cu sentinte care impaca si capra vinovata si varza pagubita. Adica, artizanii megaescrocheriilor financiare, imuni la prevederile Codului Penal, beneficiaza de libertate si de respect, iar pagubele sunt acoperite nu in urma sechestrarii si scoaterii la mezat a averilor lor vinovati, nu punandu-i sa munceasca, corect si profitabil, pana la acoperirea datoriei, ci din banul public.

Daca am creiona un scenariu care l-ar concura in absurditate pe Kafka, pe lista platitorilor acestei sume considerabile am regasi numele celor care au favorizat, direct si indirect sentinta aceasta incorecta : de la senatorii care au conceput si votat legi prea permisive, care au stat (si) la baza favorizarii acestei escrocherii financiare numite F.N.I., la cei care au dat unda verde acestui "joc pe sarma" si pana la politisti, procurori, magistrati, angajati ai serviciilor care, din mai 2000, de cand a explodat bomba F.N.I. s-ar putea face vinovati de mai multe capete de acuzare : au lasat intr-o prima faza sa dispara pioni importanti din afacere pana la linistirea apelor si mascarea conturilor vinovate, nu le-au dovedit implicarea si culpa celor inspre care duceau si dovezi si declaratii, nu au aflat oficial in ce conturi au ajuns banii celor 300.000 de deponenti.

In afara acestui proces pe civil, a carui sentinta definitiva si irevocabila tocmai am aflat-o, mai exista un proces in penal, in care ca parti vatamate figureaza toti deponentii F.N.I. In privinta acestuia din urma suntem mai sceptici. Neincrederea este generata pe de o parte de implicarea si sprijinul tacit al unora dintre autoritati in afacerea F.N.I. si in tentativa de ingropare a acesteia, iar pe de alta parte de precedentele in materie de injustitie in care au s-au vehiculat numele unor autoritati ale statului. Amintirea "Tigaretelor" si operatiunii "Jimbolia" spulbera orice dara inconsistenta de optimism.