Efectele "cadoului de 9 ani"

Despre o bucata din istoria romanilor, referitoare la nebuloasa din decembrie 1989 apoi la cea care a gravitat in jurul zorilor democratiei romanesti de la inceputul anilor ‘90, se poate spune ca a fost ingropata. Candva, nu se stie cand si nu se stie daca pentru noi, contemporanii acestor evenimente, adevarul va fi, poate, scos la suprafata si cuprins macar in manualele de istorie. Pana atunci, insa, este tesut din ipoteze si marturii, insuficiente sau incomplete. Dar e un adevar nelegitimat de nicio instanta, deci un adevar fara nicio putere.

In preajma aniversarii a 17 ani de la mineriada din 13 - 15 iunie 1990, Curtea Constitutionala le-a oferit romanilor un "cadou": invocand neconstitutionalitatea data de judecarea unor civili de catre procurori militari, a decis transferarea dosarelor mineriadei si revolutiei la procurorii civili de la D.I.I.C.O.T. Tradusa, aceasta miscare inseamna, in caz fericit, tergiversarea cu cine stie cati ani, daca nu inhumarea adevarului in cazul celor doua mari enigme din istoria noastra recenta. Intamplator dupa aparente, dar deloc surprinzator dupa starea de fapt, decizia vine la o luna dupa ce fostul presedinte Ion Iliescu a fost pus oficial sub urmarire penala pentru genocid in dosarul revolutiei. (Semn ca toate caile de "imbunare" a generalului Dan Voinea, cel care a coordonat aceste anchete, esuasera ori ca probele administrate in rechizitorii au fost indestructibile, nelasand loc nici unei rasturnari de situatie in instanta).

Spunem ca aceasta miscare a judecatorilor Curtii Constitutionale, de fapt un vot pentru Iliescu si amicii de partid ale caror nume sunt vehiculate in dosarele revolutiei si mineriadei, nu surprinde, din doua motive. In primul rand, sapte dintre cei noua judecatori ai Curtii sunt demnitari, membri PSD sau persoane din sfera de influenta a fostului partid-stat. (Anticipand, probabil, pierderea alegerilor, in 2004, cu cateva luni inainte de a parasi scena politica, fosta putere le prelungise acestor purtatori de robe mandatele la noua ani; o perioada care fusese calculata pentru a acoperi macar un mandat in care, previzibil, vipuri ale partidului-stat urmau sa raspunda penal pentru abuzurile si ilegalitatile comise. Pentru ceilalti ani, ramasi pana in 2013, cand le va expira mandatul, probabil, s-au luat in calcul doua ipoteze : prima - revenirea la putere, a doua - "asezarea" dosarelor si imprietenirea invinuitilor/inculpatilor cu procurorii, magistratii raspunzatori de scoaterea la lumina a adevarului). In al doilea rand, judecatorii Curtii Constitutionale nu sunt la primul colac de salvare aruncat amicilor din partidul care le-a facut "cadoul de noua ani". Sa ne amintim ca, in 2005, in semn de recunostinta, s-au zbatut sa demonstreze ca D.N.A.-ul (de la a carui sefie plecase procurorul Amarie) nu are dreptul legal sa ancheteze parlamentari. Pentru ca trucul nu a tinut atunci si pentru ca Adrian Nastase intrase, totusi, in colimatorul procurorilor D.N.A., anul acesta, invocand neconstitutionalitatea intr-unul din dosarele deschise pe numele sau, dosarul i-a ajuns la amicii de la Curtea Constitutionala. Ce vor decide? Incercati un pronostic...

Pana una-alta, sa dam un pronostic si in privinta anilor. A celor in care procurorii civili vor reusi sa parcurga vreo 100.000 de pagini de dosar, sa le analizeze, sa reaudieze macar vreo 5.000 de oameni, din cei 10.000, sa refaca expertize sau reconstituiri... Iar la final nu inseamna ca vom auzi sentinta, pentru ca dosarul va pleca la instanta. Si s-ar putea ca istoria sa ne fie pusa inca o data sa ne rada in nas daca rechizitoriul se va finaliza intr-un mandat ale FSN-PDSR-PSD sau cum s-o mai numi acest partid.