Enigmele justitiei

Criteriile dupa care se imparte, uneori, dreptatea in Justitie ramane un mister. In timp ce unii dau de necaz ca-si fac treaba, altii, care nu-si fac treaba cum cere legea, sunt dati exemplu, prin sentinte favorabile. Se intampla in Politie via Justitie.

Saptamana trecuta, TIMPOLIS scria despre cazul unui agent de circulatie care fusese "beneficiarul" a trei solutii diferite, dispuse de procurori in cadrul aceluiasi dosar si in baza acelorasi probe. Dupa o decizie de neincepere a urmaririi penale, a urmat o rezolutie de incepere a urmaririi penale, pentru ca in final, sa se dispuna scoaterea aceluiasi politist de sub urmarire penala. Totul a pornit dupa ce, aflat in misiune, agentul i-a intocmit dosar penal unui conducator auto pe care il gasise sub influenta bauturilor alcoolice. A fost suficient ca soferului sa-i vina (sau sa-i fie indusa) ideea de a face o plangere pe numele politistului de la Circulatie, in care sa-l acuze de abuz in serviciu si cercetare abuziva, iar apoi sa aiba norocul sa intalneasca niste procurori care sa-l creada pe cuvant in afirmatiile sale, fara sa-i ceara si dovezi. Acesta e exemplul penalizatului pe motiv ca-si face treaba.

Urmeaza exemplul celui de care nu se atinge penalizarea desi, dupa indiciile existente la dosar, nu a excelat in constiinciozitate si in respectarea legii. Este vorba despre o sentinta data de Tribunalul Timis in cazul unui subofiter de politie aflat in proces cu institutia care a dispus eliberarea lui din functie pe motiv de absente nemotivate (sau absente pe care, deduci din dosar, nu a avut chef sa si le justifice in fata superiorilor, pe motive care nu sunt nici explicate si care, de altfel, nici nu prezinta interes in context). Astfel, desi omul legii a absentat nemotivat de la serviciu, desi a fost atentionat pentru un astfel de comportament, dupa cum afirma sefii sai, prin sentinta Tribunalului subofiterului i se confera dreptul de a se intoarce la munca, incununat cu lauri. Din acest caz nu am inteles, insa, doua aspecte :

1. De ce magistratii nu au tinut cont de faptul ca, in baza legislatiei in vigoare, aplicabila tuturor angajatilor cu carte de munca, civili sau militari, fiecare zi lipsa de la serviciu trebuie motivata? Si nu dupa trei luni, si nu in instanta. Am dedus, insa, din aceasta sentinta ca omului de rand, contribuabilului, ar trebui sa i se para firesc si sa nu se revolte daca maine, victima a unui furt din buzunare ori a unei talharii fiind, va merge la cea mai apropiata sectie de politie, va bate in geam pentru a depune o plangere si va primi un raspuns de genul : "Azi, baiatu’ n-a venit la lucru’. Da’ incercati si maine, poate o sa aveti noroc". Sau, in aceeasi postura de victima care apeleaza din necesitate, nu din plictiseala la Politie, institutie platita din bani publici, va solicita, dar i se va spune ca echipajul care raspunde de zona nu e la serviciu, pe motiv ca seara fusese meci si oamenii, ca niste microbisti care se respecta, s-au bucurat pana dimineata de victoria echipei favorite.

2. De ce, la acuzele grave pe care le aduce unor superiori de a-i sai, nu i s-a cerut sa aduca dovezi? In calitate de contribuabil, care vireaza luna de luna un ban spre aceasta institutie, fie ca se afla in sala la un astfel de proces, public, fie ca lectureaza detalii din dosar in presa, orice om deduce ca in afara de abuzuri si coruptie nu prea ai ce vedea in Politie. Daca asa stau lucrurile, ar fi normal sa se ceara dovezi pentru acuzele aduse si, functie de veridicitatea lor, sa se ia masuri. Or, pana acum, vedem o sentinta la doua capete. Interesant este de vazut, dupa epuizarea cailor de atac in Romania, cine si daca va sesiza C.E.D.O.? Pentru ca unul e sau se considera victima, celuilalt ii e facuta imaginea praf.