Epitaf la dosarul Sasa Disici

Comemorarea a sapte ani de la moartea lui Sasa Disici s-a facut in acordurile triste si monotone ale unei ploi ce parea sa vesteasca mai degraba un sfarsit de noiembrie decat un inceput de martie. O ploaie ce aducea a lacrimi de neputinta in fata unei nedreptati sfidatoare si ireparabile.

La acest inceput de martie se implinesc sapte ani de cand in jurul mortii politistului-erou, cum a fost numit Sasa Disici, s-au rotit sferturi de adevar, sfarsind si ele prin a fi sufocate de minciuna. Sapte ani in care fostele conduceri ale Politiei Timis si Internelor au fost asteptate sa-si onoreze promisiunea facuta, in fata camerelor de luat vederi si a blitz-urilor aparatelor foto, la acel inceput de martie 2001, la capataiul subordonatului lor, zdrentuit cu o arma automata de niste hoti de masini. "Ne vom intoarce la mormantul tau si-ti vom raporta «Misiune indeplinita»", asa au promis, recitand un discurs patetic, de care au uitat ori si-au impus sa uite in cel mai scurt timp. Nu s-a mai intors nimeni, cu atat mai putin pentru a putea spune cu mana pe inima sau pe crucea lui Sasa Disici ca misiunea a fost indeplinita.

Ancheta s-a incheiat, la cateva zile dupa crima, drept caz rezolvat, cu un singur asasin, si acela sinucis, s-a spus, in fata unui lant de forte speciale ale Politiei. Din cauza unor martori care s-au incapatanat sa spuna ce au vazut in noaptea aceea si nu ce le-au dictat anchetatorii, in bezna care l-a invaluit pe Sasa Disici si care coborase perfid si asupra anchetei, s-a infiltrat o raza, imperceptibila aproape, de lumina : dosarul ramasese "in cercetari", dupa ce Parchetul de pe langa Tribunalul Timis a dispus disjungerea cauzei, fata de niste autori necunoscuti, pentru nedenuntarea de infractiuni... Nu i-a descoperit nimeni pe acei A.N. La comemorarea a sapte ani de la pasul spre eternitate la care a fost obligat politistul timisean, aflam, dupa ce am solicitat detalii despre mersul anchetei, ca si acea fanta minuscula de lumina a fost obturata : fapta s-a prescris acum doi ani... Deci, in momentul de fata chiar nu mai exista nicio speranta sa fie aflat intregul adevar. Raspunsul dat acum de actuala conducere a Politiei Timis dovedeste ca, in martie 2001, fosta conducere nu a spus adevarul cand a declarat ca doar Raul Opris a fost implicat in asasinarea lui Sasa Disici. Acei A.N. nu-i puteau fi partasi doar la furtul masinii, fara sa fi fost complici si la crima...

In toti acesti ani ne-am intrebat si am intrebat – fara sa primim vreun raspuns oficial –, nu doar cine sunt ceilalti doi, vazuti de martori in masina din care s-a deschis focul asupra politistului, si de ce politistii si procurorii au refuzat, in prima faza a anchetei, sa ia in calcul declaratiile lor. Ne-am intrebat, retoric, si daca vreunul dintre anchetatorii si coordonatorii lor si-au simtit constiinta sufocata sub povara acelor halci de adevar pe care le-au ingropat? Si ne-am mai intrebat ce atat de grav trebuia sa ascunda partea de mister lasata oficial neelucidata? Sau cat de sus si in ce directie trebuia sa se intinda umbra protectoare a minciunii?

Sunt intrebari care – cu impertinenta data de superioritatea nemeritata, nejustificata, dar a carei invincibilitate este constientizata –, se rotesc, intr-un dans ostentativ nerusinat, tropaind pe catafalc. Pe catafalcul dreptatii, de aceasta data. Acelasi pe care sunt insirate efigiile tuturor celor carora, asemenea lui Sasa Disici, nu li s-a facut dreptate. Dar care, orbecaind prin eternitate si infinitul cu plus sau minus, spera sa o intalneasca...