Eşuarea M.A.I.-ului, după o vizibilă derivă

După ce, în noiembrie 2010, numărul doi al Internelor, chestorul Dan Fătuloiu, a fost vizat de o mită de circa un milion de euro – episod precedat de un şir de scandaluri în care au fost târâte Internele începând din 2009 –, scriam un  editorial în care vorbeam despre riscul de implozie Interne.

Nu au făcut, încă, implozie, dar au eşuat. La ţărmul Mării Negre, sub comanda unui căpitan şi a unor ajutoare care nu au ştiut sau pe care nici nu i-a interesat să redreseze vasul intrat în derivă. În faţa “scandalului Laurenţiu Mironescu”, a intrat în umbră şi recenta controversată numire ca ataşat pe probleme de afaceri interne la Roma a nu demult destituitului chestor Fătuloiu. Acum, prin arestarea secretarului general al Internelor, Laurenţiu Mironescu, M.A.I.-ul primeşte o nouă lovitură în plină imagine, din partea unui personaj cu apariţie meteorică în minister. De numele său nu a auzit mai nimeni în Interne până în ianuarie, când a primit, pe criterii strict politice, funcţia, fără ca anterior să fi avut tangenţă măcar o zi cu activitatea din instituţie. A devenit cunoscut abia o dată cu reţinerea într-un dosar de corupţie.

“Cazul Mironescu”, cel mai recent dintr-un şir de scandaluri ce au aruncat în derizoriu Internele, ar impune demisia de onoare cel puţin a ministrului, dacă nu şi a unor oameni din staff-ul M.A.I. Înainte cu câteva ore de a anunţa destituirea secretarului general – şi asta în urma unei întâlniri avute cu premierul –, Traian Igaş îi lăudase activitatea, derapând în penibil prin această încercare de recuperare a onoarei pierdute. Ar fi putut evita măcar lucrul acesta, trimiţându-şi solie la presă pe numărul doi al M.A.I., chestorul Ioan Dascălu, care, spre deosebire de el, are experienţă în minister. Din acest scandal, oricum ai întoarce-o, Traian Igaş nu iese bine.

Întrebări sunt, iar în lipsa unor răspunsuri certe, apar şi supoziţii care au legătură şi cu D.G.I.P.I., asupra căruia nu e prima dată în ultima vreme când planează suspiciuni, fără, însă, ca M.A.I. să-şi arate disponibilitatea de a le clarifica (a se vedea scandalul Şerban - Pitcovici, reţinuţi într-un dosar de corupţie la câteva zile după numirea lui Şerban la şefia D.G.I.P.I., scandalul Şoric, scandalul “Mita de la Interne”, în care nu spune nimeni ce a fost, până la momentul flagrantului, între Dan Fătuloiu, fiul său şi Cătălin Chelu, ofertantul mitei, ori scandalul în care M.A.I. a băgat Preşedinţia, de 1  Decembrie, când doi ofiţeri au fost decoraţi, cu câteva zile înainte să fie găsiţi vinovaţi de nereguli la angajări făcute în Jandarmerie).

Prin urmare : 1. A ştiut Traian Igaş de “hobby-ul” penal al subalternului său înainte de a-l numi? Dacă a ştiut, e grav. 2. Nu a ştiut nimic şi nici nu a primit vreo informaţie privitoare la acesta, înainte de numire? E tot grav. Denotă fie neprofesionalism, fie că a fost tratat cu reticenţă de cei care aveau informaţia, dar care au vrut să excludă politicul din astfel de chestiuni sensibile, temându-se de ingerinţe care ar fi putut schimba cursul anchetei. 3. Nu a primit niciun semnal după numirea în funcţie a lui Mironescu? Până la un punct, adică până la declanşarea urmăririi penale, putea fi rolul D.G.I.P.I. Nu a avut această structură informaţii? Le-a avut, dar a tăcut? A ştiut, a anunţat, dar nu s-a întâmplat nimic? Nu e în regulă. Nici pentru Traian Igaş, nici pentru D.G.I.P.I. 4. Nu a primit niciun semnal după declanşarea urmăririi penale? E grav pentru că denotă neprofesionalism, dar şi neîncredere din partea celor care au instrumentat cazul. Şi e mai grav că Internele au ajuns într-o astfel de postură, fără măcar ca vreunul dintre cei responsabili să dea semne că măcar conştientizează pericolul.