Europenizand

„Da, asta e: urasc domnia burghezilor/Domnia copoilor si-a popilor/Dar mai vartos urasc pe cel ce n-o uraste/Ca mine/Din rasputeri". (Paul Eluard)
De ce s-a temut Lenin, n-am scapat: adica de imburghezirea proletariatului. Nici de ceea ce nu s-a temut Ilici n-am scapat: de democratia junglei in care evolueaza javre, jivine, jigodii si japite.
Traim intr-un haos organizat si-ntr-o lipsa de respect de tranzitie, jinduind un trai european, fara sa ne dam seama ce ne paste. Urlam ca au crescut preturile in mod dramatic, fara sa ne vina a crede ca vor mai creste pana la exorbitant. Alinierea la continent se face cu spatele, adica cu obligatii, plati, aport, costuri. Despre venituri, avantaje, huzur si alte fagaduinte, mai piano si, oricum, nu cu fofarlica asa cum am fost invatati. A intarcat balaia, s-a zis cu mangleala, s-a sfarsit umblatul cu cioara vopsita. Adio masluiala, ciordeala, pileala, soileala, mardeala! Osul la treaba, economie de taraba. Astea-s devizele burgheze ale Europei obeze. Comisari si sacerdoti vor conlucra sa (ne) fie bine in ambele lumi: asta si ailalta.
In rest, o fericire si-un amor numite ranjet sau ura, strigat sau rabdare, cu care, de fapt, suntem obisnuiti din vremi imemoriale. S-ar putea sa ma-nsel. Adica sa fie si mai rau.