Nu doar România are o problemă legată de utilizarea excesivă de antibiotice de către adepţii auto-medicaţiei. Anual, mii de europeni îşi pun în pericol sănătatea făcând exces de medicamente de acest gen şi, mai nou, antibioticele sunt folosite excesiv şi în zootehnie, în acest fel fermierii europeni asigurându-se că animalele lor sunt ferite de epidemii, dar şi că vor obţine profituri mari. Pentru a limita excesele, eurodeputaţii vor să înăsprească legislaţia aplicabilă la nivel comunitar, atât în ceea ce priveşte consumul uman de antibiotice, cât şi administrarea acestor medicamente în sectorul zootehnic.


Rezistenţă la antibiotice, transmisă de la oameni la animale

Deşi specialiştii în sănătate publică avertizează de ani buni asupra efec­telor negative ale consumului excesiv de antibiotice, aceleaşi avertismente fiind valabile şi în cazul animalelor, simpla avertizare nu e suficientă. Ast­fel, s-a ajuns la concluzia că e nevoie de o rezoluţie care să limiteze utilizarea antibioticelor. Iar actul normativ în cau­ză a fost propus de Paolo de Cas­tro, din Grupul Alianţei Progresiste a Socialiştilor şi Democraţilor din Parla­mentul European, şi votat zilele trecute de Comisia pentru Agricultură a P.E.

Respectiva rezoluţie pleacă de la ideea că rezistenţa la antibiotice se trans­mite de la oameni la animale şi in­vers şi că, în momentul de faţă, aproape jumătate dintre antibioticele din Europa sunt destinate tratării ani­malelor. Dar antibioticele nu sunt folo­site în zootehnie numai pentru trata­ment, ci şi pentru prevenirea îmbolnă­virii şi accelerarea procesului de creş­tere, ca un soi de supliment nutritiv. Iar oame­nii care consumă produse de la aceste animale pot dezvolta la rândul lor rezistenţă la antibiotice.

„Pentru a asigura un viitor în care tratamentul cu antibiotice să nu fie ne­folositor şi pentru a păstra antibioti­cele drept unele dintre medicamentele cele mai eficiente în combaterea boli­lor, atât pentru oameni, cât şi pentru animale, primul pas ar fi reducerea consumului unor astfel de substanţe”, se menţionează în rezoluţia P.E.

Deşi se fac verificări riguroase ale produselor de origine animală la nivel comunitar, nu există teste care să analizeze posibilitatea ca oamenii care consumă produse de la animalele tra­tate excesiv cu antibiotice să devină re­zis­tenţi la antibiotice, deşi acest pericol există şi a fost confirmat de către co­munitatea ştiinţifică.

Totodată, transmiterea rezistenţei la antibiotice se poate face, de aseme­nea, de la animalele de companie, ca pisicile sau câinii (sau orice animal de la care nu se obţin produse alimentare) care pot fi purtători de viruşi rezistenţi la antibiotice.

De aceea, Rezoluţia Comisiei pen­tru Agricultură şi Dezvoltare Rurală a Parlamentului Europei a cerut colecta­rea adecvată a datelor legate de utili­za­rea antibioticelor, analiza vânzărilor de produse de acest gen făcute de agenţii veterinari şi monitorizarea ul­terioară a utilizării produselor de ori­gine animală. În acelaşi act normativ se specifică faptul că rezistenţa la an­tibiotice ar trebui atent monitorizată, atât în cazul animalelor de casă, cât şi în cazul celor folosite în industria ali­mentară. Nu în ultimul rând, este sus­ţinută folosirea prudentă a antibioti­celor pentru animale şi informarea şi pregătirea veterinarilor şi a fermierilor cu privire la strategiile de minimalizare a rezistenţei la antibiotice.


Automedicaţia, “sport naţional”

În România, folosirea excesivă a antibioticelor în zootehnie şi posib­i­litatea transmiterii rezistenţei la an­tibiotice de la animale la oameni nici măcar nu a făcut obiectul unor studii experimentale.

La nivel naţional sunt mii de ro­mâni care, adepţi ai automedicaţiei făcute după ureche, au dezvoltat rezis­tenţă la o serie de antibiotice care nu mai au niciun efect asupra lor, mărin­du-se în acest fel riscul de deces în ca­zul unei infecţii grave, pentru că pa­cientul nu mai răspunde la tratament.

De aceea, în 2005 au apărut în România reglementările legislative legate de faptul ca antibioticele să nu se mai elibereze fără reţetă.

Sunt însă timişoreni care nici acum nu s-au obişnuit cu acest lucru. „Oamenii sunt în general recalcitranţi atunci când farmaciştii refuză să le elibereze anti­biotice fără reţetă, asta deşi am încer­cat să le explicăm de fiecare dată că e spre binele lor să nu folosească neco­respunzător sau ex­cesiv antibioticele. De fapt, acestea nu se puteau elibera fără reţetă nici înainte de 1989. Abia după Revoluţie, regimul acestor produse a devenit mai permisiv, şi în acei ani au existat destui români care au dobândit rezistenţă la antibiotice pentru că au folosit aceste produse pentru a atrata afecţiuni minore, ce nu necesitau o astfel de medicaţie”, declară Ana Miclea, preşedintele Colegiului Farmaciştilor Timiş. Aceasta mai spune că oamenii încearcă şi acum tot felul de stra­tageme pentru a con­vinge farmaciştii să le dea antibiotice fără reţetă, susţi­nând că obligativitatea deţinerii unei reţete pentru aceste produse este un obicei comunist.

Obiecţiile timişorenilor legate de refuzul farmaciştilor de a le elibera antibiotice fără reţetă s-au înmulţit după introducerea sistemului de coplată pentru serviciile medicale, în special oamenii cu venituri mici susţinând că nu au banii necesari şi pentru plata unei vizite la medicul de familie, în urma căreia să li se elibereze reţete pentru antibiotice.