Extrădările C.I.A., din nou aduse în actualitate

De mai bine de cinci ani, când încă nu începuse seria de controverse generate de publicarea de către portalul WikiLeaks a unor documente secrete ale serviciilor de informaţii şi diplomaţiei americane, numeroase ţări europene, printre care şi România, au fost acuzate că au facilitat şi pus umărul la controversatul program de extrădări internaţionale derulat în scopuri antiteroriste de către C.I.A. Lipsa unor investigaţii amănunţite, desfăşurate la nivel internaţional, cu concluzii clare, nu a făcut decât să crească numărul speculaţiilor legate de itinerariile internaţionale pe care erau plimbaţi de C.I.A. suspecţii de terorism şi locaţiile utilizate pentru centrele speciale de detenţie americane.

Acuzaţii grave

Amnesty International cerea, încă de anul trecut, Uniunii Europene şi statelor europene să le facă dreptate victimelor pro­gramelor C.I.A. de “extrădări extraordi­nare” şi detenţie ilegală – programe acuzate de încălcări grave ale drepturilor omului. “U.E. a eşuat complet în ceea ce priveşte tra­gerea la răspundere a statelor respon­sabile pentru abuzurile pe care le-au comis”, a declarat Nicolas Beger, director al Bi­roului Instituţiilor Europene al organizaţiei Amnesty International.

Oficialii Amnesty International au mai precizat că e revoltător faptul că Consiliul U.E. nu a recunoscut că însăşi U.E. are o res­ponsabilitate colectivă pentru complicitatea Guvernelor la acte de tortură, detenţie ile­gală şi dispariţii forţate. “Aceste abuzuri au avut loc pe teritoriul european. Pur şi simplu, nu putem permite ca Europa să se alăture SUA şi să devină o zonă scutită de respon­sabilitate”, a subliniat în acest context Ni­colas Beger.

În acest sens, raportul Amnesty Inter­national publicat anul trecut – “Secret ştiut de toţi : Dovezi intensificate privind compli­citatea Europei în extrădări extraordinare şi detenţie secretă” – a evaluat dovezile refe­ritoare la complicitatea ţărilor europene în programul C.I.A. Raportul s-a concentrat asupra evenimentelor din opt ţări europene, printre care şi România, deşi autorităţile române au făcut verificări în această privin­ţă şi s-au arătat cooperante în ceea ce priveş­te realizarea unor anchete internaţionale.

Totuşi, Amnesty International nu a ţi­nut cont de aceste anchete făcute pe plan na­ţio­nal în statele “suspecte”, precizând că in­stituţiile europene“trebuie să susţină an­chetele independente şi să facă presiuni asupra statelor membre pentru a face drep­tate victimelor acestor programe”.

Potrivit datelor Amnesty International, Germania este suspectată de complicitate la deţinerea lui Muhammad Zammar, interogat de agenţi germani în timp ce se afla în de­tenţie secretă în Siria, în noiembrie 2002. Italia a condamnat agenţi americani şi ita­lieni pentru implicarea lor în răpirea lui Abu Omar, din Milano, în februarie 2003. Lituania a recunoscut, spun experţii Amnesty Inter­national, existenţa a două închisori secrete, iar o delegaţie a Comitetului European pen­tru Prevenirea Torturii a vizitat cele două în­chisori, în iunie 2010.

Macedonia ar fi contribuit la detenţia ilegală şi ulterioara predare a cetăţeanului german Khaled el-Masri, suspect de terorism. În privinţa Poloniei, Amnesty International a precizat că şapte avioane C.I.A. au aterizat pe aeroportul polonez din Szmany. România este suspectată că a găzduit o închisoare se­cretă a C.I.A., iar Suedia este acuzată că nu a investigat suficient deportarea lui Ahmed Agiza şi a lui Mohammed al-Zari, în decem­brie 2001, spre Egipt. Şi Marea Britanie a anunţat în iulie 2010 că va iniţia o anchetă privind implicarea oficialilor britanici în pre­supusa torturare a persoanelor deţinute în străinătate de către serviciile de informaţii. Guvernul britanic a recunoscut că Statele Unite au utilizat teritoriul britanic pentru zboruri ale avioanelor C.I.A. care transpor­tau suspecţi de terorism.

Ilegalităţi dezvăluite după zece ani

Controversele legate de programul de extrădări al C.I.A. s-au înmulţit după ce anul trecut s-a făcut public faptul că C.I.A. ar fi plănuit, după atentatele de la 11 septembrie, 2001 din Statele Unite, să răpească membri presupuşi ai reţelei al-Qaida din mai multe state europene, printre care şi Germania.

Conform publicaţiei Der Spiegel, C.I.A. mobilizase 25 de agenţi în Germania după atentatele de la 11 septembrie şi a plănuit o perioadă să captureze o serie de suspecţi de terorism “fără ca germanii să ştie”, după cum a declarat un fost agent al C.I.A., citat în mod anonim de revista germană. “Prevă­zuserăm acţiuni care erau absolut ilegale”, a adăugat acesta.

Programul de extrădări extraordinare, constând în răpirea unor suspecţi de tero­rism din ţări străine, cunoscute pentru prac­tica­rea torturii, a fost sistematizat de ad­ministraţia lui George Bush după atenta­tele de la 11 septem­brie şi interzis de actualul preşedinte american, Barack Obama, la sosirea sa la Casa Albă.

Extrădări de lux

Ca oricare alt program fi­nan­­ţat excesiv şi derulat în se­cret, şi operaţiunile de extrădări extra­ordinare au făcut obiectul unor deturnări de amploare a ba­nilor contribuabililor americani. Astfel, C.I.A. a folosit avioane private în cadrul programului său de ex­trădări extraordinare pentru a micşora cheltuielile, dar facturile decontate au inclus hoteluri scum­pe sau sticle de vin de 40 de do­lari, arată documen­tele dintr-un proces între con­tractori în SUA, potrivit unor in­formaţii publicate de ziarul bri­tanic The Guardian.

“Încercau să controleze ba­nii cheltuiţi şi voiau avioane ief­ti­ne pentru a îndeplini misiu­nea”, a declarat Don Moss, proprie­tarul unei companii de interme­diere a închirierii de avioane, Sports­flight, care a aranjat pentru o altă firmă (Richmor) să îşi pună avioa­nele în serviciul Dyncorp, o com­panie militară privată care lucra în numele C.I.A.

De exemplu, avionul Gulf­stream IV a fost închiriat cu 4.900 de dolari pe oră, iar mem­brii echipajului erau plătiţi cu 800 de dolari pe zi, potrivit docu­mentelor judiciare. Aceştia au pretins decontarea unor chel­tu­ieli mari pentru mâncare – sand­vişuri de la magazinele de deli­catese, în valoare de 19,95 do­lari, sticle de vin de 39,95 de dolari fiecare – şi au stat la hoteluri scumpe, de 391 de dolari pe noap­te în Barcelona, în ianuarie 2004, de exemplu, sau de 277 de dolari pe noapte în Shannon pe coasta Irlandei, în august 2004.

Înainte de fiecare zbor, un ofi­ţer administrativ de la Depar­tamentul de Stat înmâna o scri­soare care preciza că misiunea oferă “suport legal pentru amba­sadele americane din întreaga lume”. Companiile au fost aver­tizate că trebuie să ofere ex­pli­caţii detaliate cu privire la fac­turile lor, întrucât Dyncorp “ope­rează foarte asemănător cu gu­vernul” şi va respinge orice so­licitare de decont considerată prea vagă.

În pofida încercărilor de a menţine costurile mici, facturile prezentate tribunalului ca probe arată că unele operaţiuni de ex­trădare erau mult mai costisi­toare decât se aşteptau oficialii. În noiembrie 2002, de exemplu, avionul Gulfstream N85VM a făcut un tur de şase zile de la Washignton, la Guantanmo Bay, Shannon, Dubai, Kabul şi Edin­burgh şi înapoi în capitala ame­ricană. Factura Richmor a fost de 240.643 de dolari şi 95 de cenţi, incluzând mâncarea, taxe­le de aeroport şi costurile adiţionale pentru membrii echipajului.

O altă operaţiune în aceeaşi lună, în care avionul Gulfstream a zburat de la Washington la Kabul, via Shannon şi Dubai şi s-a întors via Dubai şi Luton (în nor­dul Londrei), a costat 198.930 de dolari şi 30 de cenţi.

În august 2003, Richmor a trimis o factură de 301.113 dolari pentru opt zboruri de trei zile în care avionul Gulfstream a mers în Bangkok via Alaska şi Japonia, în Kabul via Sri Lanka, şi înapoi acasă via Dubai şi Shannon. În această operaţiune ar fi fost ex­trădat Encep Nuraman, liderul unei organizaţii teroriste indone­ziene, Jemaah Islamiyah, cunos­cut sub numele de Hambali.

Noi acuzaţii la adresa României

Din păcate, în ciuda anche­telor întreprinse şi a deschiderii autorităţilor române faţă de acest subiect, România continuă să fie acuzată de cooperare în programul de extrădări al C.I.A. Astfel, săptămâna trecută s-au făcut publice informaţii, prove­nind de la o serie de agenţii de presă americane, potrivit cărora există documente judiciare care confirmă zboruri către Bucu­reşti în progamul C.I.A. de extrădări extraordinare.

Astfel, un avion al compa­niei Richmor Aviation a efectuat numeroase zboruri în cadrul pro­gramului C.I.A. de extrădări ex­traordinare, inclusiv către Bucu­reşti, relatează The Washington Post în ediţia electronică, prezen­tând detaliile unui proces între contractori care a avut loc în Statele Unite. Potrivit informa­ţiilor făcute publice, C.I.A. a în­credinţat o parte din operaţiu­nile sale unor companii de avia­ţie mici, ale căror experienţe anterioare au inclus transpor­ta­rea echipelor sportive în ţară.

Zborurile din august 2003, precum şi zeci de alte zboruri că­tre Bucureşti, Baku, Cairo, Dji­bou­ti, Islamabad sau Tripoli au fost organizate de firme mici, ca­re au subcontractat servicii de trans­port aerian de la companii aerie­ne mari, inclusiv din America. Din cauza unor nerespectări ale con­tractelor, companiile americane au dat în judecată firmele cu ca­re încheiaseră înţelegerile de sub­contractare. În cadrul procese­lor generate în acest fel au fost dezvăluite costurile şi rutele a numeroase zboruri C.I.A.