Reprezentanţii Parlamentului European spun că pe plan legislativ primul an al noii legislaturi – e vorba de perioada iulie 2009 - iulie 2010 – a fost unul extrem de productiv. Deşi România nu se află în topul celor mai active ţări, raportat la procesul legislativ din Parlamentul European, europarlamentarii români susţin că, în noua legislatură, au fost nevoiţi să se adapteze unui volum de lucru în creştere. Din păcate, foarte puţine acte normative adoptate la nivel european ajung să fie popularizate în ţară, fiind necunoscute pentru majoritatea românilor.


„Producţie” în creştere

Potrivit bilanţului făcut de Parlamentul European pentru primul an al noii legislaturi, adică pe perioada iulie 2009 - iulie 2010, a crescut spectaculos numărul iniţiativelor legislative luate în discuţie la nivelul Parlamentului European. „Parlamentul European poate fi comparat cu o maşinărie dintr-o fabrică de producţie a legislaţiei U.E. Legislaţia U.E. este produsă de forţele comune ale P.E. şi Consiliului de Miniştri, Comisia Europeană fiind responsabilă cu furnizarea materiei prime”, se arată în deschiderea raportului de bilanţ al P.E.
Între iulie 2009 şi iulie 2010 au avut loc 58 de şedinţe plenare la Strasbourg şi Bruxelles, împreună însumând 392 de ore. 6% din timpul şedinţelor plenare a fost alocat voturilor. În total au fost 599 de propuneri de rezoluţii, 135 de proceduri legislative şi 291 de proceduri non-legislative votate, iar numărul amendamentelor depuse a depăşit suma de 5.700.
În ceea ce priveşte prezenţa la sesiunile plenare ale Parlamentului European, media obţinută de europarlamentarii români, după primul an al noii legislaturi, este printre cele mai scăzute din Europa, 86%, mai prost stând doar Ungaria, cu 85%. În ceea ce priveşte numărul de întrebări adresate, europarlamentarii români se situează la mijlocul clasamentului, cu un număr mediu de şapte întrebări pe cap de europarlamentar, la mare distanţă de liderii clasamentului, eurodeputaţii germani, cu o medie de 42 de întrebări pe cap de europarlamentar. În ceea ce priveşte rapoartele înaintate Parlamentului European, „scorul” României este dezastruos, cu un procent de 0,3 rapoarte pe cap de eurodeputat.
Unele întrebări adresate de europarlamentarii români Parlamentului European sunt mai mult decât originale, dacă e să se ia doar cazul lui Gigi Becali, care i-a chestionat pe oficialii europeni în privinţa monahilor de pe muntele Athos, sau al Dacianei Sârbu, care a avut întrebări legate de regulamentul privind îndepărtarea înotătoarelor rechinilor, tonul roşu, pescuitul ilegal şi pavilioanele de complezenţă sau folosirea telefoanelor mobile de către copiii sub 14 ani. Corneliu Vadim Tudor nu figurează cu nicio întrebare, dar e autorul mai multor intervenţii în plen, dintre care ultima, pe tema repatrierilor de romi, la Bucureşti şi Timişoara : „Dacă statele Europei au un numitor comun, acesta nu este moneda, nu este economia, nu este nici civilizaţia, acest numitor comun îl reprezintă ţiganii. Ca istoric şi sociolog, eu voi folosi cuvântul «ţigan», care nu are nimic peiorativ şi înjositor; mai mult, termenul rom este artificial şi forţat. În definitiv, Johann Strauss a compus exact acum o sută douăzeci şi cinci de ani opereta «Voievodul ţiganilor», nu «Voievodul romilor». Este regretabil că se perpetuează confuzia între romi şi români. Eu constat că în lumea întreagă se lucrează în continuare cu prejudecăţi rasiale, dar şi cu imagini şi cuvinte false despre ţigani. Există unii care le spun romi şi îi urăsc, iar eu le spun ţigani şi îi iubesc”, preciza liderul P.R.M. în respectiva intervenţie, încheiată cu următoarea întrebare : „De ce nu îi expulzează Guvernul de la Paris direct în ţara lor de origine, în India?”


Volum de lucru dublat

Unul dintre europarlamentarii români care au în această nouă legislatură rapoarte înaintate Parlamentului European este timişeanul Cristian Buşoi, care precizează că, într-adevăr, în ultima perioadă activitatea legislativă s-a accentuat la nivelul Parlamentului European. „E greu de precizat dacă europarlamentarii români din această legislatură sunt mai activi decât cei din precedenta. Ce pot spune e însă că mi se pare că odată cu Tratatul de la Lisabona volumul de lucru s-a dublat, iar numărul de regulamente şi rezoluţii luate în discuţie la nivelul Parlamentului European a crescut semnificativ”, ne-a declarat Cristian Buşoi.