Pe motiv că nu e mulţumită de vechea metodologie prin care se atribuiau lucrările de deszăpezire în municipiu, conducerea Primăriei Timişoara a regândit sistemul de lucrări, sub forma unor contracte pe şase ani, realizate pentru şase zone distincte ale oraşului. În momentul de faţă, după cum a fost întocmită documentaţia de achiziţie, nu există certitudinea că lucrurile vor sta mai bine decât anul trecut în ceea ce priveşte curăţarea drumurilor municipale de zăpadă şi gheaţă. Sigur e doar că, la valoarea estimată a contractului, preţul pe an e de peste trei ori mai scump decât cel de anul trecut.


Nemulţumiri legate de actualul sistem

Schimbarea metodologiei de atribuire a lucrărilor de deszăpezire în Timişoara pare să fi plecat de la o serie de presupuse nemulţumiri ale unor reprezentanţi ai Primăriei Timişoara, cu privire la felul în care au fost gestionate aceste activităţi în ultima perioadă.
Astfel, într-un referat recent al Primăriei, menit să argumenteze nevoia schimbării de abordare a acestor lucrări, se arată că, deşi în ultimii ani în Timişoara au fost efectuate atât acţiuni de deszăpezire, cât şi de combatere a poleiului şi îngheţului, ultima acţiune de deszăpezire, desfăşurată în perioada 15 - 22 decembrie 2009, a demonstrat „incapacitatea tehnică şi organizatorică a operatorilor de a asigura deszăpezirea pe toate arterele de circulaţie contractate şi cuprinse în programul operativ de deszăpezire”.
Ideea este reluată într-un referat al Serviciului Salubrizare al Primăriei, întocmit în acest an, în care se menţionează că soluţia de încheiere a contractelor pentru lucrări de deszăpezire pe o perioadă determinată nu s-a dovedit a fi una fiabilă. „Din experienţa anilor trecuţi (sezoanelor trecute) în care au avut loc ninsori abundente, în Timişoara s-a optat pentru încheierea de contracte de prestări servicii pentru o perioadă scurtă de timp (de exemplu, 90 de zile), s-a ajuns în situaţia în care contractul a expirat, dar condiţiile meteorologice au continuat să fie defavorabile (ninsori, îngheţ, polei), autorităţile administraţiei publice locale fiind puse într-o situaţie dificilă datorită faptului că, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, trebuiau să organizeze o nouă licitaţie”, se arată în acel document. Aceste neajunsuri ar fi putut, însă, fi prevenite printr-o serie de măsuri cum ar fi o mai bună formulare a cerinţelor prestatorului de servicii în caietul de sarcini, ca să nu se constate incapacitatea tehnică tocmai în momentul în care Timişoara e invadată de nămeţi, sau o clauză în contracte care să prevadă posibilitatea prelungirii acestora cu o lună sau câteva săptămâni în cazul în care era nevoie de servicii de deszăpezire suplimentare.
La ultimul contract, deszăpezirea în Timişoara a fost împărţită pe două zone : la nord şi la sud de Bega, pentru o perioadă de 90 de zile. Pentru sectorul de la nord de canalul Bega, contractul a fost atribuit Retim, pentru suma de 385.855,12 lei. Pentru sectorul de la sud de canalul Bega contractul a fost adjudecat de Drumuri Municipale S.A., valoarea fiind de 466.245 de lei. Cumulat, factura deszăpezirii pentru iarna trecută a fost de 852.000 de lei, deci aproximativ 200.000 de euro.


Noua metodologie revoluţionară

În prezent, însă, în baza unor studii de fezabilitate, s-a mers pe o altă variantă, complet diferită, ce presupune împărţirea Timişoarei în şase sectoare, contractul urmând a se derula pe o perioadă de şase ani. Argumentul pentru această procedură a fost că „s-a optat pentru delegarea gestiunii activităţii de deszăpezire – curăţare şi transportul zăpezii pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei sau îngheţ pentru o perioadă de şase ani (şase sezoane) întrucât contractul de delegare a gestiunii constituie un angajament pe termen lung, conţinând clauze minime şi obligatorii prin care sunt stabilite drepturile şi obligaţiile specifice ale fiecărei părţi cu privire la dezvoltarea programului de investiţii şi atingerea unor niveluri de performanţă a serviciilor prestate”. Un alt argument, la fel de decisiv, e cel potrivit căruia „se asigură continuitatea din punct de vedere calitativ şi cantitativ, principiu de bază al activităţii de salubrizare”.
Însă acelaşi gen de argumente puteau fi invocate şi în cazul unui contract anual.
Partea cea mai interesantă legată de această nouă metodologie de deszăpezire este, însă, preţul. Astfel, pentru cei şase ani de prestare de activităţi de deszăpezire şi îndepărtare a poleiului pe străzile Timişoarei, Primăria a avansat un preţ estimativ fabulos – 21.410.338 de lei, adică peste cinci milioane de euro. Un calcul simplu arată că, anual, preţul deszăpezirii, prin noua metodologie, ar fi de peste 3.568.000 de lei, adică peste 830.000 de euro. Ceea ce înseamnă că, practic, în comparaţie cu cât s-a cheltuit iarna trecută pentru deszăpezire, factura anuală a acestor servicii devine de cel puţin trei ori mai scumpă, aceasta în plină perioadă de criză şi presupusă austeritate bugetară. Creşterea sumelor alocate în acest sens e cu atât mai ciudată cu cât se ştie că activitatea de deszăpezire, contractată de la instituţiile publice, poate fi una dintre cele mai profitabile activităţi, întrucât pot fi ierni în care să nu fie nevoie de mai mult de una sau două intervenţii. Or, indiferent dacă prestează sau nu activităţile respective, firma contractantă tot încasează banii ce i se cuvin, conform contractului.
Aceasta nu e, însă, singura anomalie legată de aceste contracte pe şase ani. Pentru fiecare lot din Timişoara, care face obiectul contractării deszăpezirii pe o perioadă de şase ani, Primăria a impus prin caietul de sarcini o serie de cerinţe minime legate de resursele umane disponibile ale firmei, cum ar fi un coordonator de activitate, 12 conducători auto şi 40 de muncitori necalificaţi. Însă în cerinţele respective nu se specifică clar faptul că, în cazul în care o firmă îşi adjudecă licitaţiile pentru toate cele şase sectoare ale municipiului, nu pot fi aceiaşi muncitori pentru toate sectoarele, pentru a se preîntâmpina situaţia în care de toată activitatea de deszăpezire din oraş să se ajungă să se ocupe doar 40 de oameni. Mai mult, la licitaţii pot participa nu doar firme care sunt licenţiate pentru această activitate de către Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice, ci şi societăţi în curs de licenţiere, fiind prevăzută în documentaţia premergătoare atribuirii faptul că „la licitaţia organizată pentru delegarea gestiunii activităţii de curăţare şi transport a zăpezii de pe căile publice şi menţinerea în funcţiune a acestora pe timp de polei sau de îngheţ (deszăpezire), în municipiul Timişoara, ofertanţii vor prezenta copia de pe licenţa clasa I, emisă de A.N.R.S.C, prin care dovedeşte că sunt atestaţi de autoritatea competentă sau autorizaţie de participare în cazul în care societatea este în curs de obţinere a licenţei”.
Numai că, în baza documentaţiei depuse, A.N.R.S.C. poate acorda sau nu respectiva licenţă. În plus au fost destule situaţii în care documentaţia depusă la Autoritatea Naţională de Reglementare pentru Serviciile Comunitare de Utilităţi Publice de unele firme care voiau să presteze activităţi de deszăpezire nu avea nicio legătură cu realitatea, singura sancţiune în cazuri de acest fel fiind neacordarea licenţei. Or, şi o astfel de firmă care s-ar prezenta la licitaţia pentru atribuirea lucrărilor de deszăpezire ar fi admisă ca fiind „în curs de obţinere a licenţei”.


Păreri împărţite în privinţa noii strategii de deszăpezire

Viceprimarul Timişoarei, Sorin Grindeanu, responsabil de Direcţia Edilitară şi Serviciul Salubrizare, susţine că noua variantă de gestionare a activităţii de deszăpezire este mult mai bună. „Dacă până acum se făcea împărţirea Timişoarei pe două sectoare, la nord şi la sud de Bega, pentru atribuirea lucrărilor de deszăpezire, acum s-a convenit să se facă o împărţire pe şase sectoare. Din punctul meu de vedere, este o soluţie mai bună, pentru că anul trecut au apărut probleme legate de activitatea de deszăpezire, în sensul că, dacă s-a realizat rapid curăţarea de zăpadă a marilor bulevarde, au existat probleme legate de deszăpezirea străzilor mai mici, utilajele nu s-au dus printre blocuri, pe alei, existând zone care au rămas necurăţate. Acum, cu nou sistem se va mări numărul străzilor pe care se face deszăpezire”.
Pe de altă parte, preşedintele Federaţiei Asociaţiilor de Locatari Timişoara, Petru Olariu, este de părere că nu contează atât de mult împărţirea pe sectoare a Timişoarei, pentru activitatea de deszăpezire sau durata contractului, ci e important ca firmele contractoare să dispună de personalul şi logistica necesare, atunci când e nevoie. „E adevărat că în unele zone au existat nemulţumiri iarna trecută, legate de faptul că nu s-a curăţat zăpada la timp. Dar dacă acum vor fi şase operatori în loc de doi, pentru şase sectoare din Timişoara, lucrurile ar putea merge la fel de prost, sau mai prost dacă respectivele societăţi nu dispun de utilajele şi de forţa de muncă necesare în aceste situaţii”.