„Factura” pentru repatrierea ţiganilor, în creştere

Probabil pentru că prima anterioară de repatriere, de 150 de euro, nu mai reuşea să atragă suficienţi romi aflaţi pe teritoriul francez, încât să se umple cursele charter trimise regulat la Timişoara, autorităţile franceze au dublat valoarea acesteia. Pentru suma de 300 de euro o tranşă de 90 de ţigani repatriaţi din zona Coastei de Azur s-au întors săptămâna trecută la Timişoara. Prefectura Timiş spune că îi verifică pe cei care au încasat ilegal ajutoare sociale de la statul român pe perioada „sejurului” din Franţa.

Navetă pe ruta Marsilia - Timişoara, pe banii contribuabililor francezi

Cu sau fără acceptul tacit al plăti­torilor de taxe şi impozite din Franţa, statul francez a majorat sumele plătite ca primă de repatriere romilor care se hotărăsc să se întoarcă în România. Dacă până acum prima de întoarcere în ţară era de 150 de euro, în prezent valoarea ei s-a dublat. Rezultatele acestor politici sociale practicate de statul francez s-au văzut, săptămâna trecută strângându-se suficienţi romi amatori de repatriere contra 300 de euro, care au decis să se întoarcă pen­tru o scurtă vacanţă în România.

„Sejurul” acestora în România probabil că va fi unul scurt, pentru că după vizitarea rudelor s-ar putea ca majoritatea să se întoarcă. E un lucru pe care îl confirmă şi reprezentanţii Poliţiei Transporturi Timişoara care spun că, regulat, la cursele de romi re­patriaţi recunosc aceleaşi figuri, fiind indivizi „abonaţi” la prime de repatrie­re. De altfel, chiar statul francez încura­­jea­ză acest fenomen, Ambasada Fran­ţei recunoscând, într-o adresă trimisă TIMPOLIS, că autorităţile franceze nu ţin o evidenţă a celor care se repatria­ză, ace­eaşi persoană putând să benefi­cieze de câte prime de repatriere doreşte.

În aceste condiţii, peste 90 de ţigani care se aciuaseră în zona Coasta de Azur - Marsilia s-au întors joi la Ti­mişoara, cu o cursă charter. Majorita­tea au recunoscut că autorităţile fran­ceze au fost bucuroase să rărească în acest fel numărul cerşetorilor din sta­ţiunile de pe litorul francez. De altfel, ţiganii repatriaţi au confirmat cu non­şa­lanţă că în Franţa s-au ocupat cu pre­cădere de cerşit şi chiar au insistat să convingă ziariştii că „meseria” practi­cată este dificilă şi periculoasă, din par­tea concurenţei pe care o au în ultima vreme din partea cerşetorilor marocani.

Autorităţile din Franţa au dat 300 de euro fiecărui adult repatriat şi 100 de euro pentru un copil. Ca de obicei, la Aeroportul Timişoara romii au fost aşteptaţi de două autobuze Mercedes puse la dispoziţie de R.A.T.T., care i-au dus pe repatraţi la Gara de Nord. Deşi statul francez le-a dat primele de repatriere cu condiţia să nu se mai întoarcă în Franţa, pe principiul liberei circulaţii accesul lor pe teritoriul statului francez nu poate fi îngrădit. 

Aceasta mai ales în contextul în ca­re comisarul european pentru Jus­tiţie, Viviane Reding, a anunţat la sfâr­şitul săptămânii trecute că Franţa a adoptat toate modificările legislative solicitate de C.E. pentru asigurarea respectării directivei privind libera circulaţie. S-a precizat în acest sens că autorităţile de la Paris au asigurat „toate garanţiile care îi protejează pe cetăţenii Uniunii împotriva expulzărilor arbitrare şi tra­tamentelor discriminatorii”.

Această poziţie a Franţei este me­nită să încheie polemica declanşată în vara anului trecut între autorităţile fran­ceze şi Comisia Europeană. Nemulţu­mită de expulzarea romilor români şi bulgari din Franţa, cetăţeni europeni, Viviane Reding a comparat situaţia cu cea a deportărilor şi expulzărilor din timpul celui de-al Doilea Război Mon­dial, provocând replici dure din partea autorităţilor de la Paris.

„Abonaţi” la ajutoare sociale încasate ilegal

Din motive greu de înţeles, auto­rităţile franceze au decis să nu mai co­laboreze direct cu autorităţile române, locale sau centrale pe acest subiect al repatrierilor, preferând intermedierea unor O.N.G.-uri specializate pe reinser­ţie şi reintegrare, care primesc bani frumoşi pentru „eforturile” lor. Aceasta deşi s-a dovedit că unele din aceste O.N.G.-uri nu au fost capabile să gestio­neze proiecte absurde cum a fost cel al transformării unor ţigani nomazi din Timiş în fermieri, proiect care, pe lân­gă resursele deloc mici alocate de sta­tul francez, nu a avut nicio finalitate pozitivă.

Chiar şi aşa, autorităţile franceze preferă să lucreze în continuare cu O.N.G.-urile de profil. „Prefectura Timiş nu mai are nicio implicare di­rectă – totul se realizează prin interme­diul unor O.N.G.-uri care se ocupă de primire, de transport şi aşa mai depar­te”, ne-a declarat prefectul de Timiş,Mircea Băcală.

Totuşi, Prefectura a insistat să i se transmită o listă cu persoanele de etnie romă repatriate din Timiş, listă cu care să facă verificări legate de încasarea ajutoarelor sociale. „Au fost destul de multe cazuri în care aceste persoane au încasat ilegal sume de la statul român, ca ajutor social, deşi nu stăteau în ţară. Rudele le încasau aju­toarele sociale, sub diverse pretexte, există complicităţi în acest sens, şi sume destul de mari au fost acordate de statul român în mod nelegal, unor persoane care au stat ani de zile peste hotare”, precizează prefectul de Timiş.

O poveste fără sfârşit

Foarte interesant este faptul că, pe lângă această colaborare făcută prin in­termediul O.N.G.-urilor, mai nou autori­tăţile române care trebuie să se ocupe de gestionarea şi organizarea preluării acestor romi repatriaţi nu mai sunt no­tificate cu câteva zile înainte, cum era normal, ci pe ultima sută de metri, când, oricum, statul român nu prea mai poate acţiona în vreun fel în cazul în care nu este de acord cu repatrierea.

„Suntem anunţaţi cu cel mult o zi înainte de ajungerea în ţară a avionului cu romi repatriaţi. În acest sens ni se spune că nu s-a ştiut până în ultimul moment dacă se strânge un număr suficient de romi pentru a fi trimişi în ţară cu o cursă charter. Potrivit infor­maţiilor care ne parvin nouă, romii care sunt repatriaţi se înscriu singuri pe liste, pe bază de voluntariat, şi se aşteaptă până când se strânge un grup suficient de mare”, precizează comi­sarul-şef Dan Peteri, purtătorul de cuvânt al Poliţiei T.F. Timişoara.

În ceea ce priveşte majorarea pri­mei de repatriere primite de romii re­pa­triaţi, reprezentantul Poliţiei T.F. Timi­şoara apreciază că, probabil că, şi pe fondul crizei, acestora le-au crescut pre­tenţiile, iar sumele au trebuit ma­jorate...

Încă nu e nici acum foarte clar de ce romii repatriaţi ajung toţi pe Aero­portul Timişoara. Aceasta în condiţiile în care, şi în acest ultim transport, majoritatea nu erau din judeţ şi nici din judeţele limitrofe, provenind din Hunedoara, Satu Mare sau Târgu Jiu.

Chiar dacă se ocupă, pe bani evident, şi nu puţini, de organizarea procesului de repatriere şi reinte­gra­re, care de multe ori e doar teoretică, o serie de O.N.G.-uri de profil nu par să acţioneze la esenţa fenomenului, asu­pra motivelor care i-ar putea determi­na pe romii migratori să nu mai fie „euro-navetişti” şi să se integreze în mod corespunzător în societate.

În acest sens, Comisia pentru Minorităţi a Camerei Deputaţilor nu a primit în ultimii ani nici măcar un pro­iect legislativ sau măcar o interpelare venind din partea acestor O.N.G.-uri, prin care să se propună măsuri con­crete de sprijinire a integrării comu­nităţilor de romi migratori care fac obiectul repatrierilor.

„Eu nu ştiu ca în ultimii ani să fi ajuns la Comisie măcar o iniţiativă sau o interpelare pe această temă”, spune deputatul timişean Niculae Mirco­vici, preşedintele Comisiei pentru Minorităţi a Camerei Deputaţilor.

Un fenomen care escaladează

Din cauza eşecului sau inexis­ten­ţei politicilor care să ducă spre o so­luţionare concretă şi eficientă a pro­blemei romilor migratori, fenomenul nu scade, dimpotrivă, pare să ia am­ploare.

Un exemplu în acest sens este satul Măguri, suburbie a Lugojului, care are o populaţie de aproximativ 900 de persoane adulţi şi copii, din care 200 sunt plecaţi în diferite state ale Co­mu­nităţii Europene. “Sărăcia domneşte pretutindeni, populaţia de etnie romă nu are unde să muncească, iar cei ca­re se întorc acasă complică şi mai mult lucrurile”, se arată într-o interpelare făcută recent pe această temă de către un parlamentar timişean.

Statisticile Ministerului Muncii arată că, inclusiv prin subvenţionarea locurilor de muncă, prin Programului de Ocupare a Forţei de Muncă nu s-a reuşit să se obţină, anul trecut, în Timiş, locuri de muncă decât pentru 258 de cetăţeni romi, faţă de numărul total al şomerilor de etnie romă, care e de ordinul miilor.

Potrivit datelor Poliţiei Trans­porturi Feroviare Timişoara, anual sunt repatriaţi, cu curse speciale, la Aero­portul Timişoara, peste 2.000 de romi, cu preponderenţă din vestul ţării. E o cifră care creşte de la an la an, ceea ce înseamnă că politicile de repatriere nu au avut niciun efect benefic, părând să crească numărul ţiganilor care pleacă în Franţa. Un calcul simplu arată că doar pentru transportul şi prima de repatriere a romilor timişeni, statul francez a cheltuit, în 2009 şi 2010, peste 1,5 milioane de de euro. Şi, din păcate, banii par să fie irosiţi, întrucât aceiaşi ţigani repatriaţi pleacă înapoi în Franţa, după ce, pe banii autorităţilor franceze, îşi revăd rudele de acasă. De altfel, chiar autorităţile franceze recunosc că din cei circa 8.000 de romi care au fost repatriaţi în România anul trecut, aproape două treimi au revenit în Franţa.