Felicitări de condoleanţe

Deşi era greu de crezut, totuşi pana de inspiraţie şi dragostea pentru şabloane a românului a dat naştere unui nou concept online, aberant prin însăşi contradicţia sa de termeni : felicitările de condoleanţe.

Mostre ale acestui tip modern de comunicare se găsesc pe site-uri te­matice, cum sunt www.efelicitari.org, camuflate printre mii de platitudini de mesaje de Crăciun, de Revelion, de Lăsatul secului, de botez, de cumetrie.

Cum arată astfel de „felicitări”? Majoritatea au o cruce în compoziţie sau o statuie funerară peste care po­goară o ploaie de cruci, toate animate, o lacrimă, o panglică neagră, un coşciug cu dantelă. Despre majoritatea ai cre­de că sunt făcute în bătaie de joc, dacă nu ar avea pretenţia de a fi serioase.

Cât despre textele care împodo­besc aceste „capodopere” de comunicare online, merită remarcate „cele mai adânci condoleanţe pentru pierderea voastră” (există şi condoleanţe de suprafaţă?) sau „Moartea nu înseam­nă înăbuşirea luminii. E ca şi cand ai stinge lampa pentru că a venit noap­tea”.Aceeaşi definiţie ar fi valabilă, probabil, şi pentru prostia umană, în toate formele ei.

Mesajele par destul de apropiate, ca ton şi compoziţie, cu cele de pe edi­ţiile electronice ale ziarelor, care merg pe ideea oarecum hi-tech că toţi cei in­teresaţi pot afla mai uşor de pe inter­net, fie chiar şi prin Facebook sau Twitter, despre data, ora şi locaţia înmormân­tării şi, eventual, vor posta pe aceleaşi site-uri impresii de la faţa locului.

Formulele „deplângem moartea neaşteptată, la 96 de ani, a...”, sau cele în care construcţia frazei creează efecte nebănuite, cum ar fi : „În aceste grele momente pricinuite de moartea soacrei, colectivul Filaturii este alături de doamna inginer Codrescu. Dum­ne­zeu să o ierte!” fac ca şi în mediul on­line pagina de decese să fie una dintre cele mai citite rubrici, cel puţin pe edi­ţiile electronice ale unor ziare locale.

Din aceste anunţuri poţi deduce că globalizarea nu are graniţe, nici mă­car în ceea ce priveşte lumea de apoi, sentiment pe care ţi-l crează enunţuri gen: „În drumul către înalt suntem ală­turi de ea şi de fiica, ginerele şi nepoa­ta ei, a căror durere o împărtăşim şi sperăm să o mângâiem trecând peste toate graniţele geografice”.

Câteodată, excesul de formule de politeţe dă naştere unor asocieri cel puţin “spectaculoase” : „Societatea Naţională a Femeilor Creştine anunţă cu durere plecarea la Domnul a doam­nei Stroescu”.  Alteori, întreaga con­strucţie a anunţului face de prisos orice comentarii : „Se împlineşte un an de când a plecat în partea superioară a Astralului, părăsind iadul din partea inferioară, pentru a fi încadrată în rândul celor drepţi scumpa noastră Valerica”. Iar câteodată şi miracolele sunt posibile, chiar dacă pe defunct nu îl cheamă Lazăr : „Comemorarea sâmbătă, 17 mai, la biserica Sfântul Ion ora 9,45 şi la cimitir Reînvierea ora 10,45. Relaţii la telefon”.