Fiara impaiata

Salariul + venitul din dreptul de autor + pensia bunicii = valoarea vilei/vilelor + valoarea tablourilor + valoarea masinii/masinilor. Un exercitiu unde aritmetica face scurt-circuit. Atata vreme cat nu verifica nimeni caietul de teme, nici contul din banca nu-l compara cu fluturasul de salariu, nu exista temeri ca aceste calcule pot cauza anevrisme vascular-cerebrale sau ca ar putea deveni sursa de anxietate. Ca sa fie sursa de dosar penal si final de poveste in zeghe e o idee pe care senatorii si deputatii au ucis-o din fasa, inainte de a-i aplica lovitura finala respingand-o constant si virulent.

Iata, insa, ca A.N.I., greu nascuta institutie anticoruptie – care trebuia sa se ocupe de averile greu sau imposibil de justificat –, este acum, la aproape un an de cand i s-a emis certificatul de nastere, la fel de inofensiva ca o fiara impaiata. Careia, pentru a preveni accidentele neplacute, i-au mai fost smulsi si dintii. Asa ca, prin fata ei, pot defila, sfidator, una cate una, averile plasate in zona gri, despre care exista indicii ca provin din zona neagra, pot defila conflictele de interese, la fel, incompatibilitatile. "Fiara" poate mima o smucitura catre gambele hotilor, dar nu se va incumeta la o muscatura.

De jure, Agentia Nationala de Integri-tate exista. De facto, problema e discutabila, daca luam in calcul doua aspecte: "fisa postului", cu care au inzestrat-o parlamentarii si deputatii, si schema de personal, in varianta tot incompleta de aproape un an. In martie urmeaza sa se organizeze un alt concurs pentru ocuparea schemei, dar chiar si asa ramane in deficit, resimtit inclusiv in staff. "Probabil ca despre o Agentie Regionala A.N.I. la Timisoara se va putea vorbi, eventual, la sfarsitul acestui an", rosteste, sporind "optimismul" auditoriului, vicepresedintele A.N.I. Catalin Macovei. Singurul sef al institutiei, de altfel, presedinte neexistand inca. Asa ca, vreme (mai) e ca sa se fure... Oricum, nimeni nu se mai asteapta ca A.N.I. sa contribuie la "ecologizarea" societatii de parlamentari, deputati, ministri, ofiteri, magistrati, procurori etc. etc. corupti.

Povestea A.N.I. pare sa faca parte din aceeasi telenovela nationala de succes, "(Anti)coruptia – file de poveste", care include si episoadele "Unde dispar dosarele de evaziune fiscala cand dispar?" si "Sa radem cu deputatii la modificarea Codului de Procedura Penala". Ne-am intrebat cu totii, de exemplu, cate dosare penale pentru evaziune fiscala inregistreaza, intr-un an, Politia si Garda Financiara, cate ajung la Parchete, cate sunt trimise in instante si cate primesc si o sentinta? Ne-am intrebat, dar nu inseamna ca am si primit un raspuns clar. Politia si Garda iti spun cate dosare au avut in lucru si cate au trimis Parchetului, dar fara sa-ti ofere detalii din dosar; la Parchet, povestea se repeta, in plus, acesta fiind locul unde incepe ping-pongul cu dosare si unde incepe, adesea, sfarsitul. Acesta este doar un fragment din lupta anticoruptie dusa in Romania. Elocvent, insa, pentru interesul manifestat si de autoritati, ca si de clasa politica, fata de aceasta "cruciada". La fel cum elocventa pentru dorinta de a curata societatea de hotii cu staif este modificarea Codului de Procedura Penala, in toamna anului trecut, care, printre altele, vizeaza ridicarea prejudiciului pentru o fapta cu consecinte deosebit de grave la 8.999.999 de euro. Pana la acea suma, fapta se incadreaza la o infractiune care se pedepseste cu maximum cinci ani inchisoare. Deci, e indicat, daca v-ati hotarat sa riscati, sa va raportati frauda la un curs leu-euro mai ridicat, macar sa ramaneti cu ceva, si, pe cat se poate, sa va opriti cu prejudiciul la 8.999.998 euro.