Remanierea guvernamentală i-a oferit preşedintelui P.S.D., Victor Ponta, posibilitatea de a readuce în prim plan, printr-un virulent, dar inconsistent discurs politic, şi ideea alegerilor anticipate.
Visul în sine de a ajunge la conducerea ţării – la care şi domnul Ponta are dreptul, ca oricare cetăţean al acestei ţări care îndeplineşte prerogativele constituţionale cerute de o astfel de funcţie – nu este îngrădit şi, până la un punct, este şi de înţeles. Ce e greu de înţeles este consecvenţa lui Victor Ponta de a lega persoana preşedintelui Traian Băsescu de ideea de dictatură. Când nu are la îndemână decizii sau declaraţii ale şefului statului, pe marginea cărora să-şi brodeze obsesia, face varii conexiuni, capacitate ce vorbeşte de la sine despre o minte odihnită, neobosită în vreun fel de problemele ţării şi ale majorităţii românilor. “Eu am senzaţia că Băsescu va pleca de la Cotroceni cu elicopterul, ca în 1989. Nu-l văd făcând alt lucru. Mi-aş dori ca domnul Băsescu şi domnul Boc să nu mai fie în viaţa politică. Dar prin vot. Mi-aş dori ca oamenii să-i semneze acest certificat de deces din viaţa politică”, grăit-a, într-una din zilele trecute, preşedintele P.S.D. O declaraţie care-i trădează angoasa în faţa unui inamic politic pe care nu îl poate înlătura prin idei şi politici – ci, eventual, încercând sârguincios să-i erodeze imaginea publică, prin procedee ce ţin strict de atacul la persoană –, şi visul de a intra sau, mai bine spus, de a i se face loc în istoria naţiunii.
O trimitere la aceeaşi idee am auzit, din partea preşedintelui P.S.D., în vara acestui an, în perioada în care noua Strategie Naţională de Apărare a Ţării era trimisă de C.S.A.T. Parlamentului. Moment prielnic (şi) pentru domnul Ponta de a decupa frânturi din acest document oficial şi de a-şi construi mesajul politic pe sferturi de adevăr, adică pe minciuni. Ţinând isonul celor care-l numeau pe Traian Băsescu drept dictator, preşedintele P.S.D. a pus şi el umărul, rapid şi consistent, la propagarea ideii că ni se pregăteşte, presei şi, indirect întregii populaţii, reîntoarcerea la cenzură, deci la dictatură. “(…) avem de a face cu o putere autoritară, care va lupta cu orice mijloace neconstituţionale, nedemocratice atât împotriva Opoziţiei, cât şi împotriva presei şi a sindicatelor. (...) Acest document este bazat pe credinţa domnului preşedinte Traian Băsescu şi a P.D.-L. că trebuie închise toate vocile care încă mai îndrăznesc să mai conteste puterea actuală”, perora Victor Ponta, precizând că actualul şef al statului îşi doreşte o democraţie de tip sud-american.
Cu câteva luni înainte, eticheta de dictator, de duşman al democraţiei, de demolator al libertăţilor prevăzute de Constituţie îi era lipită preşedintelui Băsescu în perioada în care îşi exprimase opinia în favoarea unui Parlament unicameral.
După ce-i asculţi lui Victor Ponta discursul, înainte de strădania de a înţelege modelul de dictator (ieşit din definiţiile DEX-ului şi ale manualelor de politologie) la care face trimitere referindu-se la Traian Băsescu – înjuratul de serviciu al largii majorităţi a presei şi clasei politice –, ar trebui căutate alte răspunsuri. 1.Ce ar mai avea de câştigat personal Traian Băsescu în varianta în care ar pune bazele unei dictaturi, prin modificarea Constituţiei, pentru Parlament unicameral, sau a legislaţiei, pentru “îngrădirea presei”? Numărul anilor până când astfel de idei ar ajunge, prin absurd, să aibă titlu de lege ar depăşi 2014. 2. În afara unei tirade fără fond, în discursul politic al domnului Ponta se poate remarca, în momentul de faţă, şi altceva? Ceva gen soluţii de redresare a situaţiei economico-financiare a ţării sau politici publice în favoarea tuturor? După ce răspundeţi la aceste întrebări, vă puteţi da seama dacă declaraţiile domnului Ponta depăşesc faza de verbiaj.