Fondurile de vânătoare timişene au scăpat de concesiunile de dumping

Neglijată ani de zile, vânătoarea ar putea fi una dintre sursele de venituri la bugetul de stat deloc neglija­bile, şi una dintre pârghiile de relansare a turismului românesc. În momentul de faţă, există mii de turişti străini interesaţi de sejururi de turism cinegetic în România şi dispuşi să plătească sume deloc neglijabile pentru pasiunea lor. Până acum, statul român nu câştiga mai nimic de pe urma acestora, şi nici de pe urma fondurilor de vânătoa­re, atribuite acum zece ani la tarife de dumping. Schimbarea regulilor la organizarea noilor atribuiri de concesiuni de fonduri de vânătoare a făcut ca în Timiş să crească tarifele anuale de concesionare la unele fonduri dela 250 de lei pe an la... 50.000 de euro.

Schimbarea regulilor

Până anul trecut, în Timiş, în baza unor contracte din 2000, au existat fonduri de vânătoare ex­trem de bogate, întinse pe sute, chiar mii de hectare, concesio­na­te cu 250 de lei pe an.

Prin acest vechi sistem de atri­buire a concesiunilor fondurilor de vânătoare din Timiş, imple­mentat cu preponderenţă în anii 2000 şi 2001, unele dintre cele mai valoroase fonduri de vânătoare din judeţ au fost concesionate pe zece ani, la tarife foarte mici în comparaţie cu valoarea fonduri­lor. De exemplu, sub nivelul sala­riului minim pe economie era con­cesiunea de la Fondul de vânătoa­re Curtea – 329 de lei pe an –, la acelaşi nivel din anul 2000, când fusese concesionat. Fondul de Vânătoare Nevrincea era şi mai slab cotat, din punct de vedere al cuantumului concesiunii, la doar 274 de lei. Tarife de concesionare care ridicau serioase semne de întrebare mai aveau fondurile de vânătoare Boldur – 293 de lei, Be­linţ şi Chizătău – 233 de lei, Bla­jova – 263 de lei, Birda – 369 de lei, Butin – 275 de lei, Gherman – 283 de lei, Sacoşu Turcesc – 281 de lei şi Macedonia – 223,40 lei pe an. Unul dintre cele mai boga­te fonduri de vânătoare din ţară, Chevereş, aflat printre fondurile preferate ale lui Nicolae Ceau­şes­cu avea, în acelaşi fel, o conce­siune de 625,46 de lei pe an.

La sfârşitul anului trecut, în­să, a venit scadenţa pentru foar­te multe fonduri de vânătoare de acest gen, la care au trebuit reîn­noite contractele de concesiune.

Deşi au existat foarte multe variante şi presiuni pentru ca sis­temul de concesionare să conti­nue cu aceleaşi tarife mici, către foştii concesionari, acest lucru nu a mai fost posibil, poate şi din cauza scandalului făcut în presă pe acest subiect. De aceea, s-au schimbat regulile, fiind organizate licitaţii mult mai transparente şi accesibile, la care au putut parti­cipa şi structurile asociaţiei jude­ţene a vânătorilor şi pescarilor sportivi dar şi asociaţiile de vână­toare constituite din proprietari de terenuri din zonele respective.

Tarife mult mai mari

În acest fel, s-a reuşit să se obţină preţuri mult mai bune pen­tru fondurile de vânătoare din Ti­miş, care sunt extrem de bine co­tate inclusiv pe plan internaţio­nal, atrăgând turişti interesaţi de sejururi de turism cinegetic. “În­tr-adevăr, preţurile de atribuire au fost mult mai mari. Au existat fon­duri bogate, bine cotate şi admi­nistrate, la care taxa anuală de concesiune pentru care s-a adju­de­cat s-a apropiat de suma de 50.000 de euro”, precizează Cornel Le­ra, directorul Asociaţiei Judeţene a Pescarilor şi Vânătorilor Sportivi.

Din cele 62 de fonduri timi­şene concesionate, A.J.V.P.S. şi-a adjudecat jumătate. Restul au fost atribuite unor asociaţii de pro­prietari sau de vânătoare private, mai existând în prezent doar do­uă neatribuite, Nădrag şi Poieni.

Au existat şi prin această me­todă de atribuire fonduri de vână­toare concesionate ieftin (Fondul Lenauheim, de pildă, concesionat cu 3027 de lei pe an Asociaţiei Ba­nat Jagd), totuşi, fondurile bogate, administrate bine, au avut mulţi ofertanţi la licitaţiile organizate şi vor aduce statului sume consi­de­rabil mai mari faţă de cele de pâ­nă acum, când tarifele percepute pentru concesiuni, în urma aran­jamentelor atribuirilor din anul 2000 au fost mai mult simbolice. „În Timiş, factorii de răspundere din Ministerul Agriculturii şi-au făcut de cap cu aceste conce­siuni, în 2000 - 2001. Ştiu că erau fon­duri date de prin 2000, la tarife de tot râsul. S-a dorit în paralel să se facă o serie de manevre ilegale, să se ia fonduri cu potenţial bun şi să se facă schimb cu fonduri slabe din alte judeţe. Au existat fonduri aduse intenţionat la fali­ment, pentru a putea fi preluate şi schimbate – fonduri extrem de slabe, din Prahova, cu unele foar­te bune din Timiş. Şi asta s-a în­tâm­plat destul de recent”, ne-a de­clarat ministrul Agriculturii, Va­leriu Tabără. În acest sens, poa­te că, după modelul anchetei des­chise în cazul privatizării I.A.S.-urilor din Timiş, şi aceste conce­sionări de fonduri de vânătoare ar trebui să facă obiectul unor veri­ficări sub aspectul legalităţii.

O nouă administrare

Rămâne de văzut în perioada următoare cum vor gestiona noii concesionari fondurile de vână­toare atribuite în Timiş şi dacă numărul cazurilor de braconaj va creşte sau va scădea. “În ultima perioadă nu au mai fost cazuri gra­ve de braconaj. Însă acest lu­cru poate avea legătură cu faptul că a fost caniculă şi că vânatul nu a ieşit decât noaptea târziu. Rămâ­ne de văzut ce va fi în perioada următoare. Noi am rămas cu mai puţine fonduri administrate în Timiş, dar într-un fel poate e mai bine aşa, ne putem ocupa mai mult de ele”, spune Cornel Lera.

Deşi se vehicula că perioada de concesionare va fi prelungită până la 25 de ani, până la urmă atribuirile de fonduri din acest an s-au făcut ca şi până acum, pe perioade de zece ani.

De-a lungul perioadei în care statul a luat concesiuni de câteva sute de lei anual de pe fondurile de vânătoare administrate, ar fi putut strânge la buget sume fabu­loase. În acest sens, se pot lua ca punct de reper tarifele practi­ca­te pentru recoltarea de trofee de pe fondurile cinegetice gestionate de Regia Naţională a Pădurilor, Rom­silva, tarife raportate la cele euro­pene. Astfel, la cerb, pentru un tro­feu de peste 11 kilograme, vâ­nă­torul trebuie să plătească 8.800 de euro ca tarif de împuşcare. La urs, acelaşi tarif de împuşcare, în ca­zul recoltării blănii ca trofeu, este de 7.000 de euro. În cazul vânăto­rii de lup, pentru fiecare foc greşit vânătorul trebuie să plătească 50 de euro. Iar lista poate continua. Practic, dintr-o singură vânătoare se pot câştiga fără probleme zeci de mii de euro, bani care, în toţi aceşti ani, s-ar fi vărsat la buget.

“E adevărat, există interes pentru vânătoare în Timiş din par­tea turiştilor ce dispun de resurse financiare importante, în special din partea italienilor. Şi în prezent avem în organizare o serie de par­tide de vânătoare pentru turişti din Italia, interesaţi de vânatul mic – prepeliţe sau porumbei”, preci­zea­ză preşedintele A.J.V.P.S. Timiş.

O faună constant ameninţată de poluare şi braconaj

Timişul, din fericire, are încă un fond cinegetic bogat. Anual, Agenţia pen­tru Protecţia Mediului Ti­miş dă autorizaţii pentru recoltare, prin vânătoare, a aproximativ 100 de cerbi comuni, 200 de cerbi lopă­tari, 600 de căpriori, 800 de mistreţi, 7.000 de iepuri sălbatici, 1.600 de vulpi, 20 jderi sau 10.000 de fazani. Însă pe ansamblu, din cau­za poluării şi a braco­na­jului, fauna Timişului are tot mai mult de suferit, de la an la an, inclusiv cea din rezervaţiile naturale.

Printre habitatele na­turale din judeţ, identi­fi­cate de Agenţia pentru Protecţia Mediului Timiş ca fiind în pericol, se nu­mără rezervaţia ornito­logică de la Satchinez, Pădurea Cenad, Insula Mare Cenad şi Insulele de la Igriş, Lunca Pogănişului, zona de luncă a Mureşului, arboretumul de la Bazoş (cu specii exotice), acu­mularea de apă de la  Mu­rani-Pişchia (unde trăiesc fazani, cerbi lopătari, mi­streţi, păuni, specii de pă­sări ca barza neagră), par­cul Buziaş, zona Surduc şi pă­durile din zona Nădrag.

„Din observaţiile noas­tre, aproape toate ariile protejate din Timiş au nevoie de investiţii ur­gente, fiind în stare de de­gradare. Exemple sunt ne­numărate. La Valea Po­gănişului, de pildă, s-a de­frişat masiv, fără nicio restricţie pădurea de ste­jari din zonă, care a creat un habitat propice pentru animalele şi plantele rare din zonă, cum e laleaua neagră. Aici e un adevărat dezastru ecologic şi nu e singurul caz de acest gen”, confirmă Sretko Mila­novici, biolog muzeograf la Muzeul Banatului.

Tocmai din cauza si­tuaţiilor tot mai dese în care fauna şi flora din re­zervaţiile naturale şi zo­nele protejate ale Timişului au de suferit din cauza iresponsabilităţii sau ne­simţirii unor întreprin­zători sau turişti de ocazie, Garda de Mediu va face verificări până în 31 oc­tombrie în toate zonele de acest tip din judeţ. „Deja avem o acţiune în zona Şag, unde într-o zonă pro­tejată s-a amenajat o pistă motocross. Facem veri­fi­cări împreună cu repre­zentanţii Universităţii de Ştiinţe Agricole şi Me­di­cină Veterinară a Bana­tului, iar acţiunile de acest tip vor continua în urmă­toarele săptămâni. Până acum am identificat pro­bleme în zona unor rezer­vaţii ornitologice, dar şi în zona Surduc”, spune Ma­rian Eperieş, şeful Gărzii de Mediu Timiş.