Fratia spagii

De la contrabanda cu combustibil facuta, la inceputul anilor ‘90, in timpul embargoului impus fostei Iugoslavii, pe sub nasul politistilor de frontiera, pe toata granita romano-sarba, Clisura Dunarii a ramas un focar de contrabanda. De ani de zile se vorbeste despre contrabanda cu tigari si cea cu carne vie care se fac in zona de granita romano-sarba, din vestul si sud-vestul tarii. La fel cum, tot de ani de zile, se vorbeste despre implicarea directa a unor vamesi si politisti de frontiera in protejarea retelelor de contrabandisti, misiune care, spun surse din sistem - intotdeauna in declaratii off the record, de teama de a intra in lupta cu sistemul - le aduce spagi imense baietilor care stiu cand trebuie sa inchida ochii, cand sa tina spatele, sa faca lobby si sa se revanseze la randul lor fata de cei care aplica aceeasi politica in ceea ce-i priveste. De pe urma acestor servicii in favoarea contrabandistilor s-au ales cu vile, masini, terenuri intinse, conturi substantiale si imunitate. Imunitate care, la randul sau, a fost generatoare de alte vile, alte masini etc. etc. Tot de ani de zile, presa a scris despre aceste manevre penale facute cu sprijinul direct al unor purtatori de uniforma si primitori degeaba de bani publici, despre increngatura contrabandisti - autoritati din acea zona de tara. Dar tot de ani de zile, cei acuzati de implicare in contrabanda si acte de coruptie si-au vazut nestingheriti de treaba : invizibili pentru ofiterii de informatii de la U.M. 0962 - care trebuia sa-i aiba sub observatie, sa preintampine crearea unor astfel de retele penale sau macar sa contribuie la destramarea ulterioara a lor - si protejati chiar de sefi de-ai lor, mai mici sau mai mari, care, in urma unui scandal mediatic, se intreceau in comunicate de presa care mai de care mai imbibate in solutie anti-pete si care reuseau, intr-un final, sa-si scoata subordonatii fara cazier.
Scandalul contrabandei din duty-free-urile din portul Moldova Noua, izbucnit in vara acestui an, confirma ceea ce altii au refuzat sa citeasca in investigatiile jurnalistice publicate nu o data. Pe de alta parte, vorbeste de la sine despre intinderea in spatiu si timp a acestei caracatite penale. In decurs de cinci luni, am asistat la 15 arestari (dintre care un sef de inspectorat de politie de frontiera si doi ofiteri) si la o retinere (pe numele unui primar), iar anchetatorii anunta ca vor mai urma si alte arestari, probabil si din vama.
Cert este ca o retea de asemenea dimensiuni nici nu s-a format peste noapte, nici nu a lucrat atata timp fara protectie. Dupa ce a apus epoca imbogatirii de pe urma contrabandei cu combustibil, a inflorit contrabanda cu tigari, cu arme, cu droguri, migranti si femei. Dintre toate, cea cu tigari inflorise, iar sumele pe care oameni din sistem le vehiculau a fi facute intr-o singura noapte sunt naucitoare, iar drumul banilor, spun aceiasi oameni, nu se oprea doar la parlitul care tinea de sase intr-o noapte fara luna plina. Era, de altfel, imposibil ca, ani de zile, nici o autoritate locala sa nu vada sutele sau miile de baxuri de tigari, generatoare de bani negri si bunastare, tranzitand pe uscat sau pe apa granita, iar cele centrale sa nu stie, la randul lor, despre afacerile cu iz penal ale subalternilor din teritoriu. Asta in conditiile in care altii, cei care lucreaza pe cont propriu probabil, sunt rapid depistati, de aceleasi autoritati locale, si pusi fata in fata cu legea pentru 10 - 15 cartuse de tigari nedeclarate. La fel, era imposibil ca nici unul dintre purtatorii de uniforma implicati in protejarea contrabandistilor sa nu fi putut sa fie arestat in urma unor interceptari telefonice.
Ramane de vazut ce si cat vor scoate la iveala anchetatorii din aceasta mega-afacere, din aceasta fratie penala intre contrabandisti si oameni ai legii, si daca vor afla unde a inceput povestea si cine erau cei care ii protejasera trainicia de atata vreme.