Deşi autorităţile române şi-au exprimat nemulţumirea legată de proasta încasare a veniturilor cuvenite statului şi proporţia la care a ajuns contrabanda, o serie de schimbări legislative survenite din această lună în sistemul vamal par să aibă rolul să crească, nu să scadă proporţiile evaziunii şi ale fraudelor vamale. Noile reglementări legate de declararea mărfurilor la import dau o foarte mare libertate de decizie agentului vamal, care poate hotărî dacă o neregulă constatată este minoră sau majoră, acţionând în consecinţă. Aceasta în condiţiile în care, oricum, lucrurile nu stau chiar bine din punct de vedere al suspiciunilor de fraude vamale în vestul ţării, fiind în prezent în lucru o anchetă de amploare legată de o serie de confirmări de tranzit nereale făcute de o serie de agenţi vamali timişeni.


Vameşul decide dacă e fraudă minoră sau majoră

În contextul în care se vorbeşte despre necesitatea luării unor măsuri ferme pentru combaterea evaziunii fiscale şi a contrabandei, la sfârşitul lunii iulie au apărut în Monitorul Oficial o serie de norme privind utilizarea sistemului de procesare automată a declaraţiei vamale la import, aceste prevederi, care vor intra în vigoare din această lună, părând să aibă un efect contrar tendinţei de reducere a fraudelor, împuţinând veniturile încasate la bugetul de stat. Astfel, normele legate de acceptarea declaraţiei vamale sub formă electronică fac din controlul vamal o chestiune oarecum facultativă, iniţiată pe baza unor factori vagi, actul normativ specificând că „în situaţia în care, în urma efectuării analizei de risc, pe baza informaţiilor gestionate automat de către sistemul informatic sau a altor elemente privind operaţiunea de import”, lucrătorul vamal poate lua decizia de a nu controla documentele însoţitoare sau mărfurile declarate, menţionând doar în acte „considerat satisfăcător”.
În cazul în care din acte reiese clar că e o neregulă, potrivit noilor norme acelaşi agent vamal poate decide dacă e vorba de una majoră sau minoră : „Atunci când în timpul efectuării controlului se constată discrepanţe între datele înscrise, documentele însoţitoare şi/sau mărfurile controlate, lucrătorul vamal decide dacă acestea sunt considerate minore sau majore”. 
Astfel, discrepanţele minore pot fi rezolvate de către importatorul avizat. Discrepanţele majore duc la respingerea operaţiunii de import, mărfurilor în cauză neacordându-li-se liber de vamă. Este o decizie majoră lăsată la aprecierea agentului vamal. Practic, legea nu impune nici norme clare în baza cărora să se facă respectiva încadrare a neregulii descoperite, şi nu prevede nici sancţiuni majore legate de agenţii vamali care fac aprecieri greşite.


Suspiciuni de acordare de confirmări de tranzit nereale, la Jimbolia

O libertate de decizie foarte mare lăsată agentului vamal probabil că nu e considerată de bun augur nici în ţări în care un astfel de funcţionar e plătit cu 5.000 - 6.000 de euro, nicidecum cu 300 de euro, ca în România. Şi practica demonstrează că sistemul vamal nu e nici pe departe perfect. O dovedeşte şi faptul că în prezent sunt anchetetate o serie de suspiciuni de operaţiuni ilegale efectuate de către lucrători din sistemul vamal vestic. “La Biroul Vamal Jimbolia avem cinci lucrători anchetaţi pentru o serie de confirmări de tranzit nereale. E o lucrare făcută de noi şi transmisă mai departe la D.I.I.C.O.T.”, declară Aurel Matiuţ, directorul D.R.A.O.V. Timişoara.
Confirmările nereale de tranzit pot produce, pe termen scurt, prejudicii foarte mari, prin faptul că mărfurile declarate ca fiind în tranzit pot fi comercializate în România, fără plata taxelor vamale aferente. Iar atunci când e vorba de mărfuri la care taxele şi impozitele aferente nu sunt deloc mici, cum sunt parfumurile sau produsele accizabile, prejudiciile pot fi enorme. De altfel, acest gen de operaţiuni par să formeze o schemă de amploare, desfăşurată la nivel naţional, pentru că nu doar în Timiş s-au semnalat astfel de cazuri în ultimele luni.
De exemplu, la începutul lunii iunie, D.I.I.C.O.T. a făcut o serie de reţineri la Vama Sibiu, în urma destructurării unui grup infracţional organizat, specializat în introducerea în ţară de parfumuri de lux şi ţigări de contrabandă, prin folosirea la autoritatea vamală de documente nereale, ulterior bunurile fiind valorificate ilegal în ţară sau în străinătate. Reţeaua, coordonată de Vurgun Vedat, cetăţean olandez de origine turcă, şi cetăţeanul turc Kutlu Metin, folosea o schemă de afaceri simplă : la intrarea în ţară, mărfurile erau declarate în tranzit, formalităţile vamale fiind efectuate la un birou vamal de interior, unde erau prezentate documente ale unor societăţi comerciale-fantomă, care figurau ca beneficiari ai importurilor. Mărfurile erau apoi depozitate în spaţii puse la dispoziţie de către alţi membri ai grupării. În reţeaua respectivă, fuseseră cooptaţi doi agenţi vamali şi un comisionar vamal, prin intermediul cărora se făceau confirmările de tranzit nereale. E de reţinut că, în acest caz, în doar patru luni, s-a făcut trafic cu marfă neimpozitată în valoare de peste opt milioane de euro.
Rămâne de văzut dacă, în cazul anchetei de la Jimbolia, în varianta în care suspiciunile se vor confirma, prejudiciile vor fi de valori similare. Cert e că până în prezent dosarul a trecut prin trei structuri de urnărire penală. Iniţial, a ajuns la D.I.I.C.O.T. Timişoara. “A fost, într-adevăr, în sesizare, legată de abuz în serviciu, pe care am declinat-o Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, nefiind de competenţa noastră”, afirmă Mircea Andreş, procurorul şef al D.I.I.C.O.T. Timişoara. La rândul său, Vasile Bîc, procuror general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, confirmă că respectiva lucrare a ajuns la această instituţie, dar spune că a fost trimisă Parchetului de pe lângă Tribunalul Timiş.


Procesomanie în creştere

Extrem de interesant este că, în vestul ţării, deşi unele nereguli pot fi imputate agenţilor vamali, de obicei, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale este chemată la bară de agenţii economici nemulţumiţi. “Noi avem, oricum, un contract cu o casă de avocatură din Bucureşti, care oferă sprijin agenţilor vamali ajunşi în instanţă, din motive ce ţin de profesie. Însă eu, personal, nu cunosc în Timiş cazuri de agenţi vamali care să fie daţi în judecată de agenţi economici nemulţumiţi de modalitatea de vămuire. În fond, agentul vamal face vămuirea în baza unei legi, nu după cum vrea el”, spune Gheorghe Paraschiv, liderul Sindicatului Vameşilor din Regionala Timişoara. Din punct de vedere judiciar, Direcţia Regională pentru Accize şi Operaţiuni Vamale se confruntă cu o creştere a cotei de procesomanie, extrem de multe acte de constatare fiind contestate de către agenţii economici direct vizaţi. Şi, în cazul în care procesul de vămuire sau documentaţia aferentă sunt viciate din cauză că agentul vamal contestatar nu şi-a îndeplinit corespunzător atribuţiile de serviciu, procesele sunt pierdute din start. La Judecătoria Timişoara, doar în acest an s-au înregistrat 17 litigii în care Direcţiei Regionale pentru Accize şi Operaţiuni Vamale Timişoara i se contestă procesele-verbale de contravenţie întocmite.
Mai nou, sunt multe cazuri în Timiş în care firmele care trebuie să plătească taxe vamale de o valoare destul de mare intră în insolvenţă, iar patrimoniul rămas pe numele acestora, sechestrat de stat, nu acoperă nici 1% din valoarea taxelor vamale neachitate. Într-un astfel de proces, ajuns la faza de recurs la Curtea de Apel Timişoara, în dosarul 5567/30/2009, Direcţiei Vamale timişorene i-a fost respinsă acţiunea de apel. În plus, nu puţine sunt situaţiile în care unele infracţiuni vamale ajung în instanţă când e mult prea târziu pentru a se mai face ceva, cum e cazul dosarului 1949/30/2009, unde, la Tribunalul Timiş s-a constatat anul trecut prescripţia executării pedepsei pentru infracţiuni la regimul vamal. 


Suspiciuni de corupţie rămase în coadă de peşte

Una peste alta, de când s-a înfiinţat D.N.A., în sistemul vamal vestic nu a existat niciun vameş condamnat definitiv şi irevocabil pentru fapte de corupţie. Aceasta în condiţiile în care semnalele, sesizările şi chiar concluziile oficiale nu au fost puţine. Relevantă e seria de schimbări făcută în 2004, în sistemul vamal vestic, de către Ionel Blănculescu, fost şef al Agenţiei Naţionale de Control. Pe atunci s-au făcut permutări la nivelul Direcţiei Vamale Timiş, după ce mai mulţi vameşi au fost acuzaţi că ar condiţiona intrarea în ţară a unor oameni de afaceri străini de plata unor sume în valută, existând în acest sens o serie de sesizări şi plângeri făcute de către o serie de oameni de afaceri italieni care susţineau că li s-a cerut bani la Vama Aeroportului Timişoara, de pildă. Deşi Agenţia Naţională de Control confirma că o bună parte din aspectele sesizate sunt reale, lucrurile s-au reaşezat în sistem. Niciun vameş nu a ajuns în instanţă, condamnat. În plus, unii dintre agenţii vamali aflaţi în centrul acelui scandal, după o perioadă de “penitenţă” la puncte vamale neinteresante din punctul lor de vedere, cum e cel de la Gara de Nord Timişoara, au fost reînscăunaţi în funcţiile deţinute anterior.