În cazul Denisei Novacovici, fetiţa răpită din incinta unui spital din Timişoara, autorităţile au încheiat un capitol – aducerea micuţei în România şi încredinţarea acesteia părinţilor naturali. Elucidarea acestui caz este însă, departe de final. În jurul său plutesc, bine conturate, semne de întrebare care atrag asupră-le atenţia mai cu seamă prin dezinteresul pe care continuă să-l afişeze faţă de elucidarea acestui caz conducerea Spitalului “Louis Ţurcanu” şi, prin acceptarea surogatului de verificare, Direcţia de Sănătate Publică Timiş. Primul semn de întrebare îl reprezintă modul în care este tratat acest caz chiar de către instituţia în care a avut loc incidentul. “Nu s-a facut nicio anchetă internă, conducerea spitalului de la acea vreme a considerat că personalul medical nu a greşit cu nimic”, declarau – cu dezinvoltura cu care ar fi anunţat un minus de scutece dintr-un transport de ajutoare –, reprezentanţii Spitalului de Copii “Louis Ţurcanu”. Greu de înţeles cum nu a existat interes pentru verificarea acestui caz, mai ales că, din informaţii neoficiale, la Spitalul „Louis Ţurcanu” funcţionau, la un moment dat, camere de luat vederi, care puteau „vorbi” despre persoane străine care părăseau incinta, după miezul nopţii, cu un bebeluş în braţe. Antepronunţarea, nejustificată, poate anticipa însă, fie faptul că nu se va apela la ele vreodată, fie că, la o adică, ar putea fi declarate nefuncţionale. În plus, oficialii spitalului şi-au menţinut punctul de vedere şi atitudinea iniţiale, chiar dacă este vorba despre o faptă penală şi, în plus, despre un caz care putea avea un final tragic – bebeluşul putea fi victimă a unei reţele specializate în trafic de organe, fie putea muri dat fiind că era distrofic şi dependent de tratament. Interesant că fetiţa este bine, ceea ce poate duce la concluzia că tratamentul de la Timişoara a fost urmat… În atare situaţie, să fie vorba doar despre dezinteres şi demotivare profesională, ai cărei factori de natură financiară, deşi cunoscuţi sau intuiţi, nu pot fi acceptaţi drept scuze? Sau e vorba despre ipoteze mult mai grave?
Un alt doilea semn de întrebare îl ridică resemnarea Direcţiei de Sănătate Publică Timiş care, după ce a solicitat o anchetă internă, a primit drept răspuns explicaţii jenante, pentru care nu a considerat necesar nici să sesizeze vreo autoritate, nici să se revolte şi să aducă situaţia în atenţia mass-media : instituţia era închisă cu cheia în noaptea incidentului, nu există portar, iar asistentele care lucrau în noaptea în care a fost răpită fetiţa hrăneau bebeluşii de pe un alt etaj, conform programului…
Şi ar mai fi un semn de întrebare, rămas tot neelucidat, ce vizează modul în care a fost scoasă din ţară fetiţa. Cum a fost trecut bebeluşul frontiera în condiţiile în care legea nu permite ieşirea din ţară a unui minor în lipsa din ecuaţie a cel puţin unuia dintre părinţi sau a aparţinătorului legal? Cu alte cuvinte, trecerea frontierei a fost posibilă din cauza neglijenţei unor poliţişti de frontieră sau, mai grav, cu concursul unei potenţiale implicări în acest caz a unei reţele de trafic de minori, care avea ca “servicii” inclusiv falsificarea de documente.
În urmă cu aproape jumătate de an, lansam, legat de act caz, aceleaşi întrebări, considerate, probabil, retorice, dat fiind că nu am primit răspuns la ele… Revenim, solicitând un răspuns oficial din partea Spitalului de Copii “Louis Ţurcanu”, Direcţiei de Sănătate Publică Timiş şi Inspectoratului General al Poliţiei de Frontieră. Măcar pentru că nu înţelegem cum furtul unui copil dintr-o instituţie a statului poate fi tratat ca un fapt divers.