Gunoaie la fiecare pas, gropi în pavaje, geamuri şi uşi blocate cu plase metalice ruginite, tencuială ce stă să cadă de pe pereţi şi pasaje subterane cu urină. Toate acestea fac parte din peisajul Gării de Nord Timişoara, blocată, de trei ani, la mijlocul unui proiect de reabilitare, pentru care s-a bătut palma la Ministerul Transporturilor, cu o firmă israeliană. Când se va încheia această stare de fapt, nimeni nu poate spune cu certitudine, procesul fiind pe rol la Curtea de Arbitraj de la Paris.



  


Degradare şi mizerie

Privit prin ochii unui călător care pune pentru prima oară piciorul pe peronul Gării de Nord din Timişoara, renumele de “mica Vienă” pare deplasat şi ridicol. Peronul este “amenajat” cu scaune din plastic, multe rupte, pe ale căror cioturi dorm cerşetori sau, uneori, câini vagabonzi aciuaţi în zonă. Dedesubt sau alături, resturi de alimente şi ambalaje mototolite. Toalete sunt câteva, “ecologice”, e drept, dar călătorul nu se poate apropia de ele din cauza mirosului pe care îl degajă. Cu aceeaşi problemă te confrunţi şi dacă ai proasta inspiraţie de a ajunge în gară traversând pasajul subteran. Bălţi de urină garnisesc la fiecare pas treptele, prelingându-se într-un şanţ de la baza scărilor, destinat scurgerii apei cu care se spală probabil pavajele din subteran. Până să ieşi la lumină, trebuie să te uiţi de zeci de ori în spate, să te asiguri că nu eşti urmărit de hoţi de buzunare sau boschetari alcoolizaţi cu chef de harţă. Ajungi în gară : clădirea este şi ea într-o stare jalnică. Bucăţi din pereţi sunt în pericol să cadă, odată cu tencuiala cu igrasie, mai multe geamuri şi uşi au fost blindate cu plase metalice, probabil până la reluarea lucrărilor, iar în sala de aşteptare, puţini se încumetă să intre, spaţiul respectiv fiind folosit adesea de oameni ai străzii. Pe peronul care duce în sala caselor de bilete au apărut gropi, în care femeile de serviciu îndeamnă cu măturile praful adunat de pe mozaicul uzat. Sala caselor de bilete, de asemenea deplorabilă, pare încremenită în cenuşiii ani 80. Şi, pentru ca totul să fie perfect, deasupra ieşirii din sală este aşezat un panou care anunţă că reabilitarea gării va fi terminată în… 2007. Ceea ce mai colorează locul, prea tare am spune, este puzderia de chioşcuri la care marfa este toată la suprapreţ.


Proiect rămas în aşteptare

Lucrările de reabilitare la Gara de Nord din Timişoara au început în urmă cu şapte ani şi ar fi trebuit finalizate în 2007. În 2003, Compania Naţională de Căi Ferate C.F.R. S.A. a contractat un credit extern în valoare de 24 de milioane de euro, de la Banca Europeană de Reconstrucţie şi Dezvoltare, finanţarea fiind garantată de către România, reprezentată de Ministerul Finanţelor Publice, pentru execuţia de lucrări de modernizare a cinci mari staţii de cale ferată din ţară – Constanţa, Iaşi, Cluj, Timişoara şi Craiova –, precum şi pentru servicii legate de supervizarea lucrărilor, care au fost atribuite de la Bucureşti, fără ca autorităţilor din teritoriu să li se ceară vreun punct de vedere.
Dacă în cazul celorlalte patru staţii C.F.R. lucrurile au fost puse în practică întocmai, la Timişoara s-au împotmolit. Deşi trebuiau finalizate până în 2007, contractul pentru modernizarea gării fiind realizat în proporţie de doar 30%. În urma unei licitaţii internaţionale, în iunie 2005, între C.N.C.F.R. şi Poldmir Construction ltd. Israel, a fost încheiat un contract pentru realizarea proiectului “Modernizare activităţi comerciale şi reducere costuri de întreţinere în staţia de cale ferată Timişoara”. Valoarea estimată a lucrărilor pentru gara timişoreană a fost de 9,2 milioane de euro. Pentru că firma constructoare nu s-a achitat de obligaţiile contractuale, Ministerul Transporturilor a reziliat contractul în 2008, intentându-i proces, şi în prezent în arbitraj, la Curtea Internaţională de Arbitraj de lângă Camera Internaţională de Comerţ de la Paris.
“Procesul nu a fost finalizat încă, în 15 iunie a avut loc, la Bucureşti audierea martorilor, atât din partea Regionalei C.F.R. Timişoara, cât şi din partea firmei israeliene. Curtea de arbitraj de la Paris trebuie să stabilească până în 20 august experţii şi, dacă sunt acceptaţi de ambele părţi, aceştia trebuie să facă expertiza în ce priveşte stadiul lucrărilor. S-a executat doar 30% din contract, fapt pentru care am cerut despăgubiri de patru milioane de euro şi sperăm să câştigăm la Paris”, ne-a declarat directorul Regionalei C.F.R. Timişoara, Valeriu Trică.
În paralel, spune acesta, a fost demarată procedura de elaborare a documentaţiei de licitaţie pentru lucrările rămase neexecutate, în vederea lansării licitaţiei, conform procedurilor băncii finanţatoare. “Până la sfârşitul anului sperăm să fie obţinut şi acceptul pentru organizarea unei noi licitaţii pentru executarea restului de lucrări de la Gara de Nord Timişoara. Finanţare avem, pentru că din cei nouă milioane de euro, cât au fost la început, s-au consumat 600.000 până acum”, precizează Valeriu Trica.
Directorul Regionalei C.F.R. Timişoara mai spune că proiectul de modernizare a gării a rămas acelaşi, vizând refacerea faţadei clădirii, construirea unui lift exterior de sticlă, construirea şi amenajarea unor spaţii comerciale, modernizarea zonelor publice, a intrărilor, a pasajelor subterane, a grupurilor sanitare din zonă şi a caselor de bilete.
Petrică Stoian, liderul sindicatului Mişcare-Comercial din cadrul Regionalei C.F.R. Timişoara, spune că acuzaţiile firmei constructoare, că nu ar fi fost lăsată să termine lucrările, sunt nefondate, mai ales că trecuse peste un an de la expirarea termenului de finalizare, dar şi pentru că s-a dovedit că materialele pe care ar fi trebuit să le folosească nu erau conforme cu proiectul : “Când s-a spart o ţeavă s-a descoperit că a fost folosit un alt tip de material, apoi dedesubt se afla altul mai vechi, românesc. Deci, nu au executat nici măcar acele lucrări cum s-a convenit”. Mai mult, declară acesta, în cazul în care contractul ar fi fost încheiat direct între Regionala Timişoara şi firma israeliană, lucrurile ar fi stat altfel acum : “Chiar dacă de proiectul de reabilitare s-a ocupat Bucureştiul şi nu Regionala Timişoara, care a fost doar un spectator şi s-a bucurat la acel moment că scapă de responsabilitate, vinovaţi rămânem noi, pentru că suntem proprietarii clădirii. De aia doream descentralizare. Acum ne sperie cât de mult am mai putea rămâne în această situaţie”, mai spune Petrică Stoian.
Prin urmare, în momentul de faţă, nimeni nu poate preconiza perioada pentru care cea mai importantă gară a Timişoarei şi a zonei de vest va rămâne în această stare deplorabilă...


În urmă cu cinci ani, Primăria Timişoara visa la un proiect utopic

Tot în 2005, Gara de Nord din Timişoara a fost “ţinta” unui alt proiect de modernizare. Un grup de specialişti italieni în planificare urbană a studiat integrarea infrastructurii feroviare în viitorul transportului în comun şi a propus Municipalităţii transformarea gării într-un centru cu funcţiuni de tip mall, având ca model Gara Paris, una dintre cele mai moderne din Europa.
Astfel, Gara de Nord Timişoara urma să fie dezvoltată pe două niveluri. La cel superior ar fi fost plecările, iar la cel inferior, sosirile. În plus, proiectul prevedea cinci linii moderne pentru trenuri de mare viteză, care să facă legătura între Timişoara şi oraşe europene, precum şi alte patru linii pentru trafic naţional. Noua gară urma să fie dotată cu scări rulante care să faciliteze accesul spre peroane, iar, imediat după sosire, călătorii să aibă acces mai uşor la mijloacele de transport local şi, bineînţeles, la acel tren uşor. Termenul final de execuţie a proiectului ar fi fost anul 2020…
Pentru a putea fi pus în aplicare un astfel de proiect, Primăria trebuia să identifice parteneri, iar apoi să realizeze un studiu pentru a vedea cât costă implementarea şi, în final, să găsească surse de finanţare de la bugetul local, naţional sau european.
Flavius Boncea, purtătorul de cuvânt al Primăriei Timişoara, spune că, deşi nu s-a concretizat proiectul respectiv, idei din acel studiu au fost introduse într-un alt proiect pe care Municipalitatea îl are în implementare : „Vision 2030 vizează modernizarea mai multor obiective din oraş, printre care şi Gara de nord. Este un proiect de viitor care ar trebui finalizat în 2030, dar există paşi care au fost făcuţi deja, s-au făcut studii, însă mai e cale lungă până la final”.


  Petrică Stoian consideră că astfel de proiecte trebuie uitate la Timişoara. “De cum cobori din tren, clădirea gării îţi spune o poveste urâtă, aşa că nu ne mai putem gândi la cultura oraşului, la frumuseţea lui. Din păcate, suntem mai în urmă decât eram în ’89 şi nu mai visăm, nici nu are rost să vorbim de gară europeană la Timişoara. Încă ne e greu să le explicăm oamenilor motivele pentru care am ajuns în această situaţie deplorabilă. E o mare ruşine pentru oraş, dar în primul rând pentru noi care lucrăm aici şi primim zilnic reclamaţii”.