O parte dintre casele reconstruite în Banat după inundaţiile catastrofale din 2005 sunt într-o stare avansată de degradare. Vina pentru situaţia acestor imobile se împarte între proprietarii nepăsători şi „viziunea” originală în materie de construcţii a unor responsabili de la Agenţia Naţională pentru Locuinţe, care spun că respectivele case aveau garanţie doar doi ani, deşi legea îi contrazice.


Foşti sinistraţi aşteaptă să le facă statul gard la casă

După inundaţiile din 2005, în Timiş statul a fost obligat să reconstruiască peste 900 de case afectate puternic de viituri. În 2010, situaţia acestor imobile ilustrează, în foarte multe cazuri, grija proprietarilor : dacă unii au îmbunătăţit imobilul făcut cadou de stat, consolidându-l şi amenajându-l, alţi foşti sinistraţi aşteaptă şi acum noi ajutoare de la stat pentru a-şi construi un gard în jurul casei...
La Birda, de exemplu, unde au fost reconstruite 40 de case, primarul Gheorghe Marius Stoian spune că destul de multe case reconstruite sunt bine întreţinute, dar mai sunt şi unele cu probleme. „Unii motivează că nu au bani pentru întreţinerea acestor imobile. În destule cazuri proprietarii nu avuseseră însă grijă nici de casele lor de dinainte de inundaţii, pentru că odată cu viiturile primele case care au căzut au fost cele neîntreţinute. Cert e că nu s-au vândut noile imobile. Poate ar fi existat tentaţii în acest sens, dar legea interzice înstrăinarea acestor case pe o perioadă de zece ani”.
La Foeni au fost cele mai multe reconstrucţii : 378. „Majoritatea sunt în stare bună. Mai sunt şi unii care nu şi-au făcut nici măcar gard în jurul casei reconstruite, spunând că nu au bani. În ceea ce priveşte chestiunile legate de construcţie, casele au mai necesitat unele retuşuri, care au fost rezolvate în timp”, precizează viceprimarul Viorel Ghilezan.
Cele 54 de case construite la Gătaia sunt în stare relativ bună, declară primarul Iosif Şargan. „La noi, proprietarii au avut grijă de aceste case refăcute”.
Acelaşi lucru îl susţine şi Sebastian Raciov, secretarul comunei Denta, unde s-au refăcut 16 case : „Oamenii la care li au fost refăcute locuinţele au fost destul de necăjiţi, aşa că au ţinut la aceste case, ca la singurul lor avut”. Nu aşa au stat lucrurile la Chevereşu Mare, unde viceprimarul Gheorghe Husariu afirmă că unii sinistraţi au îmbunătăţit mult casa primită, „au făcut-o Neckermann. Alţii însă, nu s-au ocupat nici de minime lucrări de întreţinere. Am avut un caz în care un astfel de imobil a fost distrus în urma unui incendiu. În el stăteau trei familii, şi probabil că nu s-au luat nişte minime măsuri de supraveghere a surselor de foc”.


Perioadă de garanţie ca la electrocasnice

În zone precum Cruceniul au existat însă probleme legate de execuţia caselor pentru sinistraţi încă din 2005. S-a vorbit, în acest sens, de o problemă de proiectare a hornurilor acestor case, în interval de două luni de la darea în folosinţă pompierii fiind chemaţi de mai multe ori să intervină la incendii izbucnite în casele sinistraţilor. Au mai existat probleme şi legate de faptul că, deşi unele firme executante au fost plătite să ridice case din cărămidă, până la urmă, în unele localităţi, sinistraţii s-au ales cu case din lemn, mult mai ieftine, şi au avut surpriza ca, la primele ploi, pereţii, insuficient izolaţi, să se umfle şi să crape. De asemenea, în Cruceni, încă din momentul inaugurării, din 40 de case, 25 erau deja afectate de igrasie.
Agenţia Naţională pentru Locuinţe, care s-a ocupat în mare parte de reconstrucţia imobilelor, spune că în momentul de faţă nu mai are nimic de-a face cu casele sinistraţilor din Timiş. „Ce treabă aveţi cu şefii A.N.L.? Casele acelea au fost construite în 2005. Aveau perioadă de garanţie doi ani. Noi acum suntem în 2010. Din 2007 nu mai avem nicio problemă cu acele casele”, ne-a declarat o angajată, extrem de surescitată şi care a refuzat să se prezinte, de la Biroul de Presă al A.N.L. din Bucureşti.
Dincolo de faptul că perioada de garanţie pentru aceste case, de doi ani, este depăşită de perioada de garanţie oferită de multe lanţuri de vânzare de produse electrocasnice, ce dau garanţii de trei ani pentru frigiderele sau televizoarele pe care le pun în vânzare, ea vine în contradicţie şi cu Legea 10/1995, privind calitatea în construcţii, care în niciun caz nu vorbeşte despre o garanţie de doar doi ani, stipulând, destul de clar : „Proiectantul, specialistul verificator de proiecte atestat, fabricanţii şi furnizorii de materiale şi produse pentru construcţii, executantul, responsabilul tehnic cu execuţia atestat, dirigintele de specialitate, expertul tehnic atestat răspund, potrivit obligaţiilor ce le revin, pentru viciile ascunse ale construcţiei, ivite într-un interval de zece ani de la recepţia lucrării, precum şi după împlinirea acestui termen, pe toată durata de existenţă a construcţiei, pentru viciile structurii de rezistenţă rezultate din nerespectarea normelor de proiectare şi de execuţie în vigoare la data realizării ei”. Deci, în cazul în care sinistraţii au probleme serioase cu imobilele în care locuiesc, din cauza unor greşeli de construcţie sau proiectare, nu ar trebui să ezite să apeleze la constructori, indiferent de ce spun diverşi angajaţi ai A.N.L. „De altfel, vă spun neoficial că mă bucură că la noi s-a lucrat direct cu o serie de firme de construcţii din Timiş, fără intermedierea sau implicarea A.N.L. Doar acesta e motivul pentru care nu am avut probleme majore cu aceste construcţii, cum au fost în alte zone în care A.N.L.-ul s-a implicat direct”, ne-a declarat, sub protecţia anonimatului, un angajat al Primăriei Gătaia.
Evident, nu în toate cazurile în care sinistraţii s-au declarat nemulţumiţi de starea imobilelor refăcute a fost vina constructorilor sau a Agenţiei Naţionale pentru Locuinţe. O serie de sinistraţi s-au plâns, la fel cum se întâmplă acum în unele zone inundate din Moldova, că statul nu le-a mai tencuit casa, iar pereţii le sunt distruşi de găinile care scurmă la baza clădirii. În aceeaşi ordine de idei, în 2005 şi 2006 au existat chiar şi interpelări parlamentare, formulate cu precădere de deputaţi P.S.D., în care statului i se imputa faptul că în zone precum Foeni sunt sinistraţi mutaţi în noile case care, deşi aveau tras curent, nu aveau montate, tot de către stat, şi prize...


Imposibilele asigurăr

O altă chestiune rămasă nerezolvată în zonele inundabile din Timiş e legată de asigurarea imobilelor, inclusiv a celor refăcute, din zonele unde există riscul producerii unor noi inundaţii precum cele din 2005. Problema ar putea să nu fie rezolvată nici chiar de Legea asigurărilor obligatorii, pentru că nu multe vor fi firmele de asigurări care se vor înghesui să încheie poliţe în zonele cu probleme. Este evident că o asigurare pe locuinţă este o sursă de câştig în majoritatea cazurilor pentru firma asiguratoare, întrucât incidentele care duc la distrugerea parţială sau totală a unui imobil sunt extrem de rare, iar în cazul în care ele sunt imputabile proprietarilor, firma e absolvită de plata asigurării. Lucru care se schimbă în cazul caselor din zonele inundabile din Timiş.
„De ce să vă mint? Majoritatea firmelor de asigurări evită încheierea de asigurări cu proprietarii de locuinţe din aceste zone. Sau, dacă s-ar ajunge la un acord în urma căruia să se încheie respectivele asigurări, din cauza riscului crescut, prima de asigurare care ar trebui plătită lunar de către proprietar ar avea o valoare foarte mare. Or, mulţi dintre foştii sinistraţi sunt oameni săraci, cu venituri modeste, care nu ar avea de unde să plătească asemenea sume”, precizează primarul din Gătaia, Iosif Şargan.
Iar, la stadiul în care sunt în prezent o serie de diguri din Timiş, posibilitatea producerii unor noi inundaţii, care să aibă efecte la fel de distrugătoare ca în 2005, nu e exclusă. Primarul Gătaiei afirmă că în comună ar mai trebui consolidate şi înălţate o serie de porţiuni de dig, abia atunci putându-se spune că Gătaia va fi ferită de orice pericol, în eventualitatea unor noi inundaţii. „Din păcate, am mai avut incidente legate de întreţinerea digurilor, cum e cel din aval de Spitalul de Psihiatrie, unde au fost nişte lucrări de schimbare a unor stâlpi de curent, în urma cărora s-a spart o bucată din dig. Abia după ce am făcut scandal şi am spus că mă duc la televiziuni, au venit să remedieze ce au stricat. Chiar şi aşa, e vorba de o porţiune afectată de 35 de metri. Or, oricât ai vrea, un dig refăcut nu e precum cel vechi – există riscul ca valul de pământ proaspăt pus peste cel vechi să fie spălat la o viitură mai puternică, iar digul să se înmoaie şi să cedeze. Şi nu e nevoie de o spărtură de 35 de metri, ajunge una cât pentru un firicel de apă, după cum am văzut în 2005, pentru a se produce un adevărat dezastru”, avertizează Iosif Şargan.


Anomalii neelucidate

Pe parcursul lucrărilor de reconstrucţie a caselor din Timiş, distruse de inundaţiile din 2005, au fost semnalate o serie de anomalii care urmau a fi clarificate în urma unor anchete parlamentare şi penale. Lucru care nu s-a mai întâmplat. Printre neregulile semnalate atunci se numărau un număr de 26 de locuinţe apărute suplimentar pe lista de reconstrucţie în zona Uivar, unii săteni cu imobile neafectate de ape, ajunşi pe lista de demolări şi refaceri de imobile, în zona Foeni, expertize controversate ale unor imobile afectate sau casele părăsite ale unor săteni decedaţi, trecuţi pe „lista de priorităţi” de către urmaşi, la Giulvăz. Toate aceste anomalii, care se promitea atunci că vor fi „anchetate la sânge”, au rămas doar la stadiul de simple semnale de alarmă trase de presă...