Genocidul din Libia, întreţinut cu arme din toată lumea

Imediat după moartea sânge­roasă, în condiţii încă neeluci­date, a “câinelui deşertului”, dictatorul libian Muammar Kadhafi au apărut tot mai multe informaţii legate de companiile, unele private, altele de stat, care au furnizat armament regimului de la Tripoli, încălcând interdic­ţiile şi acordurile internaţionale. Exportând ilegal armament în Libia, atât către regimul  Kadhafi, cât şi către diversele facţiuni rebele, corporaţiile furnizoare au întreţinut conflictul, au provocat indirect creşterea substanţială a numărului de victime şi au creat premisele ca nişte cantităţi enorme de armament să ajungă în custodia unor organizaţii teroriste.

Anchetă la nivel înalt, în Germania

După lichidarea ultimelor ră­mă­şiţe ale regimului dictatorului libian Muammar Kadhafi au început să apa­ră rapid informaţii legate de furnizorii de armament care au întreţinut con­flictul militar din Libia.

La sfârşitul săptămânii trecute, au­torităţile germane anunţau că anche­tează un posibil caz de vânzare ilegală de armament către fostul lider libian Muammar Kadhafi. Parchetul din Stut­tgart a deschis o anchetă privind posi­bila vânzare ilegală către Libia a unui lot de arme de asalt G36, într-un con­tract al companiei germane Heckler&Koch. Ancheta a plecat de la faptul că, în tim­­pul asaltului de la Tripoli, rebelii libieni au găsit numeroase arme de acest tip în reşedinţa lui Kadhafi. Ţinând cont de embargoul asupra vânzărilor de ar­mament către Libia, trupele loiale fos­tului lider nu ar fi avut cum să deţină armele G36, aflate în dotarea Armatei germane. Conform informaţiilor publi­cate de ziarul Bild am Sonntag, nume­rele de serie ale armelor au fost falsi­fi­cate, pentru a ascunde provenienţa aces­tora. Potrivit Der Spiegel, compania Heckler&Koch afirmă că a livrat legal un lot de 608 arme de asalt şi 500.000 de cartuşe Ministerului egiptean al Apărării, într-un contract încheiat cu acordul Guvernului german. Bild am Sonntag afirmă că este posibil ca trans­ferul armelor să fi fost negociat de unul dintre fiii lui Kadhafi, în timpul unei vizite efectuate în 2003 la sediul com­paniei producătoare de ar­mament. La scurt timp după vizita sa, Heck­ler &Koch a efectuat livrarea că­tre Egipt. “În arhiva companiei nu exis­tă niciun indiciu privind vizita lui Saadi Kadhafi, nici privind livrarea de arme G36 către Libia”, a declarat avocatul Jur­gen Wessing, citat de acelaşi ziar.

Bulgaria, acuzată de Amnesty International

Şi Bulgaria a fost acuzată zilele trecute de reprezentanţii Amnesty In­ternational că a fost implicată în fur­ni­zarea de armament regimului Kadhafi. Helen Hughes, expert în comerţul cu armament în cadrul Amnesty Inter­na­tional, a afirmat că Bulgaria a vândut arme Libiei, în ultimii cinci ani, încăl­când embargoul impus acestei ţări.

Repre­zentanta Amnesty Interna­tional a de­clarat că Bulgaria a vândut arme încăl­când drepturile omului nu numai Libiei, ci şi Egiptului şi Yeme­nului. Con­form informaţiilor sale, Bul­garia a ex­portat către Egipt arme în valoare de 100.000 de euro şi muniţie de 11,5 mi­lioane de euro. Yemenului i-a vândut arme de di­mensiuni mici în va­loare de 13 milioa­ne de euro, arme de ca­libru 20 de mili­metri în valoare de 2,5 milioane de eu­ro şi muniţie de 47 de milioane de euro. Helen Hughes susţine că datele aco­pe­ră o perioadă de cinci ani şi se bazează pe rapoartele Guvernului, subliniind că un astfel de comerţ cu arme este pro­blematic şi iresponsabil.

Armament “made in China”

Tot recent au apărut şi informaţii conform cărora China i-a oferit, în iu­lie anul acesta, cantităţi enorme de arme colone­lului Muammar Kadhafi şi a purtat dis­cuţii secrete privind livrarea lor prin Al­geria şi Africa de Sud.

Conform cotidianului canadian The Globe and Mail, societăţile chineze de armament controlate de stat erau pre­gătite să vândă arme şi muniţie în va­loare de cel puţin 200 de milioane de do­lari, la sfârşitul lui iulie, încălcând sanc­ţiunile impuse de O.N.U. Această in­formaţie a reieşit dintr-o serie de docu­mente secrete descoperite într-un de­pozit de gunoi în cartierul Bab Akka­rah, din Tripoli, unde locuiau mai mulţi susţinători ai colonelului Kadhafi. The Globe and Mail nu a confirmat că arme­le au fost livrate, dar a citat lideri ai nou­lui regim de la Tripoli, potrivit cărora documentele consolidează suspiciunile lor privind acţiunile Chinei, Algeriei şi Africii de Sud.

Omar Hariri, responsabil cu afa­ceri militare în cadrul Consiliului Na­ţional de Tranziţie, a examinat docu­mentele şi a conchis că ele explică pre­zenţa unor noi arme folosite în conflic­tul dintre susţinătorii lui Kadhafi şi re­beli. “Sunt aproape sigur că aceste ar­me au sosit şi au fost folosite împotriva poporului nostru”, a precizat Hariri.

Consilieri militari de rang înalt ai lui Kadhafi se deplasaseră la Beijing la jumătatea lunii iulie, unde s-au întâlnit cu reprezentanţi ai societăţilor China North Industries Corp. (Norinco), Chi­na National Precision Machinery Im­port & Export Corp. (CPMIC) şi China Xin­Xing Import & Export Corp., potri­vit aceleiaşi surse. Firmele chineze au ofe­rit toate stocurile lor de arme şi au pro­pus să fabrice şi mai multe dacă va fi ne­cesar, precizează The Globe and Mail.

Conform aceleiaşi surse, chinezii au insistat asupra necesităţii de a men­ţine discreţia şi au recomandat ca aces­te contracte să fie făcute cu Algeria sau Africa de Sud, ţări cu care China a mai lu­crat şi au mai precizat că multe din­tre armele cerute de delegaţia libiană se aflau deja în arsenalul armatei alge­riene şi puteau fi transportate imediat peste frontieră. Potrivit documentelor găsite, cele două părţi au evocat livra­rea unor camioane-lansatoare de ra­chete şi a unor rachete antitanc. Chi­nezii ar fi oferit şi rachete sol-aer QW-18, comparabile cu cele americane Stin­ger, capabile să doboare avioane la alti­tudine joasă.

Arme ruseşti pentru rebelii libieni

Multe companii private sau de stat au scos profituri fabuloase din con­flictul armat din Libia, vânzând arme nu doar reprezentanţilor regimului Kadhafi, ci şi rebelilor opozanţi, sau chiar ambelor părţi implicate în con­fruntările militare.

La mijlocul acestui an, presa rusă a scris că armele folosite în confrun­ta­rea armată din ţara africană provin din Federaţia Rusă şi Republica Moldova. Oficialii de la Chişinău au dezminţit in­formaţia, susţinând că, de zece ani, Mol­dova nu produce şi nu exportă muniţie. O serie de experţi militari au admis însă că armele ar putea proveni de la depo­zitul din Colbasna, Rîbniţa. “În ultimii zece ani, Guvernul Moldovei nu a vân­dut deloc armament. Poate companiile particulare sau firmele-fantomă au fă­cut asta”, declara Vitalie Marinuţă, ministrul Apărării. Oficialul susţinea însă că nu poate garanta şi pentru un eventual comerţ cu arme care s-ar putea face prin zona transnistriană, consi­derată “gaura neagră a Moldovei”. “Ministerul Apărării are contabilitate şi de acolo nu poate să dispară nimic pentru că sunt monitorizaţi, inclusiv de structurile euro-atlantice. Poate fi o firmă offshore pe undeva, cum au mai fost cazuri, care să aibă tangenţe cu Republica Moldova dar, de fapt, marfa să nu provină din Moldova”, a declarat şi Iurie Pântea, expert la Institutul de Politici Publice din Republica Molodva. Totuşi, foşti angajaţi ai Ministerului Apărării din Republica Moldova au afir­mat că în trecut s-au făcut exporturi neoficiale din regiunea separatistă în Libia, intermediate de comandanţi ai armatei ruse.

Armament dispărut din depozitele fostului regim Kadhafi

Cum era de aşteptat, ţinând cont de cantităţile mari de armament livrate Li­biei, în ultimii ani, au apărut informaţii legate de furtul sau dispariţia unor ade­vărate arsenale. Conform unui oficial militar libian, aproximativ 5.000 de ra­chete sol-aer de tip SAM-7 lipsesc din depozitele fostului regim Kadhafi. “Li­bia condusă de Muammar Kadhafi achi­ziţionase aproximativ 20.000 de rache­te sol-aer SAM-7, de fabricaţie sovie­ti­că şi bulgărească”, a declarat generalul Mohamed Adia, un oficial din cadrul Consiliului Naţional de Tranziţie.

“Peste 14.000 de rachete de acest fel au fost fie folosite, fie distruse. Cele mai multe erau depozitate în oraşul Zenten, la sud-vest de Tripoli”,a expli­cat generalul Adia. “Aproximativ 5.000 de rachete SAM-7 au dispărut. Din pacate, este posibil să fi ajuns la grupări din străinătate”, a recunoscut oficialul militar libian.

Trupele militare de eliberare au găsit aproximativ 500 de rachete de tip SAM-7, conform generalului Adia. La or­dinul său, zece rachete de acest tip au fost neutralizate, în faţa jurnaliştilor. “Pe bună dreptate, comunitatea internaţio­na­lă se teme de aceste arme, compara­bile cu rachetele americane de tip Stinger. Aceste rachete sunt uşoare şi pot fi utili­zate pentru distrugerea unui avion civil. Datând din anii 1970, aceste rachete sunt învechite. Nu avem niciun motiv să le păstrăm”,a adăugat generalul libian.