Ghidul online al şaormăriilor

Cine spune că România, ca ţară europeană, s-a îndepărtat cu mult de tărâmul aflat “la porţile Orientului”, despre care vorbeau cei de la Pasărea Colibri, înseamnă că nu ştie câştigătorul topului celor mai consumate mâncăruri din România. E vorba de shawarma, sau shaorma, sau şaorma – toate denumirile cu pricina regăsindu-se pe şandramalele de profil. Românii mănâncă aproximativ 200.000 de şaorme pe zi şi, în aceste condiţii, era de aşteptat ca şi prezenţa online a “kebabului în lipie” să fie la fel de intensă.

Numit, simplu, www.saorma.ro, unul dintre multele site-uri de profil impresionează prin forumul bine mo­derat şi multitudinea postărilor care vor să compună o hartă a celei mai bune şaorme din România.

“Mi-am schimbat recent furnizo­rul, pentru că în ultima vreme am găsit în re­petate rânduri carne crudă în interiorul shaormei”, se lamentează unul din fo­ru­mişti. Ca urmare a ulti­melor scumpiri, unul dintre fani enunţă şi un principiu : “Decât şaorma la 8 lei, cheală sau vegetală, mai bine una la 12 lei plină şi săţioasă”.

Unul dintre utilizatori merge mai departe cu alegoriile, susţinând că şaorma a început, ca şi revoluţia, la Ti­mişoara : “Totul a început acum vreo 5 ani când au început să curgă şaormele prin Timişoara. Toţi erau foarte încân­taţi de şaormăriile din complex, dar pen­tru mine cea mai bună era cea din cen­tru. Apoi am auzit că a fost închisă fi­liala din Complex datorită unor şobo­lani descoperiţi de către autorităţi în bucătărie… Oricum, erau nişte inapţi. După anul I, fiind obişnuit cu custo­mi­zări de şaorme, am fost o dată acolo şi i-am zis lu’ aia să nu îmi pună cartofi prăjiţi (ţineam dietă). Într-adevăr, nu mi-a pus cartofi prăjiţi, însă nu s-a gân­dit să-mi pună mai multă carne şi legu­me. Mi-a înmânat shaorma aia subţire cu menţiunea : «Aşa shaorma nu am mai făcut în viaţa mea.» M-am uitat la shaorma şi la ea şi am spus «Se vede»”. 

În acelaşi site se regăsesc însă şi o serie de sfaturi utile, numai bune pen­tru “neiniţiaţi”. Astfel “cantitatea de carne pe proţap este direct proporţio­nală cu calitatea shaormei şi cu numă­rul de persoane la coadă. Carnea de la shaorma (mai ales cea de pui) este de regulă foarte aproape de data expirării, deci, dacă vezi că mai are puţină pe bară, nu este prea indicat să mănânci de acolo”.

În aceeaşi idee, mai trebuie ştiut că “şerveţelul primit în jurul ei se în­depărtează imediat şi se pune în buzu­nar, dar cu una din jumătăţi (oricare) pe-afară, fiindcă altfel rişti să bagi maioneză în pantaloni la sfârşit (şi nu cred că asta este ceea ce îţi doreşti de la viaţă)”.

Acelaşi şaormar profesionist mai precizează că “ingredientele care nu trebuie să lipsească dintr-o shaormărie sunt : castraveţii muraţi, varza albă sau roşie, roşiile, dacă au şi carne de vită sau berbec, ardeii iuţi, mujdeiul de usturoi, ayranul”. 

Oferta locală este însă conside­ra­tă una dezamăgitoare : “Ingredientele de la shaormăriile din Timişoara : car­ne pui, maioneză, varză albă, ketchup Tomy iute sau dulce, rareori castraveţi muraţi – patetic. Această «sumedenie» de ingrediente se înfăşoară într-o lipie iar apoi într-o coală A4. Nici nu mai ţin minte ultima oară când am plecat din complexul studenţesc fără gustul de hârtie în gură”.

Iar la final merge şi un citat de blog­ger, de pe celebrul portal dailycotcodac.ro : “Este indubitabil faptul că românul mănâncă şaorme mai des decât mănân­că sarmale. Există bucureşteni care funcţionează, de ani buni, doar pe bază de şaorme şi redbull. Vorba amicului Teo, în câţiva ani vom auzi copii stând la coadă la şaormerie comentând : «Bă, e bună şaorma asta, da’ parcă nu e cum o face mama acasă…»”.