„Dacă ai impresia că nimănui nu îi pasă dacă mai trăieşti sau dacă mori, încearcă să nu-ţi plăteşti câteva luni ratele la bancă”. Tot mai mulţi timişeni atinşi de criză par să îşi dea seama de adevărul acestei maxime în condiţiile în care planurile din perioada când, vorba unui fost premier, economia duduia, iar băncile nu mai pridideau cu împărţirea de credite populaţiei dornice de „dezvoltare” nu se mai potrivesc cu disponibilizările, ajustările de salarii şi tăierile de sporuri din perioada actuală. Cu această ocazie, mulţi îşi dau seama că recuperatorii nu sunt doar cei cu contract la cămătari, şi că, uneori, ar prefera metodele clasice de recuperare, cu degete prinse în uşi şi ameninţări cu aruncarea în Bega cu un postament ataşat la picioare format dintr-un lighean cu ciment întărit, decât telefoanele din oră în oră, cu mesajul suav : „Aveţi o restanţă”.


„Hai la lupta cea mare”

Pe principiul „Azi la Timişoara, mâine-n toată ţara”, timişorenii terorizaţi de o serie de practici bancare abuzive au fost primul grup de iniţiativă care a deschis pe internet, pe Yahoo Groups, un Comitet de iniţiativă al clienţilor nemulţumiţi de originalul concept al relaţiilor cu clienţii practicat de unele instituţii bancare. Exemplul lor a fost urmat rapid de alţi debitori bancari agasaţi sau furioşi din cauza cutumelor bancare, lucru care a ţinut în ultimele două săptămâni prima pagină a ziarelor economice, şi nu numai. Lucrurile par să prindă contur, în sensul că deja au fost tocmiţi avocaţi, care vor deschide în perioada următoare procese colective, o parte din băncile vizate se pregătesc, probabil, de contraatac, sub formă de rezilieri de contracte sau concesii, iar alte bănci au profitat de ocazie pentru a încerca să fure, prin preluare sau refinanţare, datoriile debitorilor nemulţumiţi.
Cu această ocazie au fost puse pe tapet o serie de practici de recuperare folosite în cazul celor care, oarecum inevitabil pentru această perioadă, ajung să întârzie cu plata ratei la bancă – o săptămână, o zi sau o oră după data scadenţei.
Reclamanţii timişoreni de pe Yahoo Groups se plâng că sunt bombardaţi, uneori la intervale de jumătate de oră, de sms-uri care trec prin tot registrul discursului de recuperator – de la „Vă rugăm să achitaţi restanţa la creditul cu X zile întârziere. Restanţa se va raporta Biroului de Credit la 30 de zile întârziere”, până la vehementele „Vă reamintim că aţi încheiat o înţelegere de plată cu banca, pe care v-aţi angajat să o respectaţi. Vă solicităm să vă prezentaţi de urgenţă la bancă, cu suma datorată, plus penalităţile de întârziere”.
„Vă notificăm asupra faptului că figuraţi în evidenţele băncii cu suma de 0,5 lei. În cazul neachitării debitului, el va fi raportat la Biroul de credit peste zece zile”, este mesajul pe care susţine un timişorean raliat la grupurile de protest că l-a primit de la o bancă comercială. Pe lângă faptul că la Biroul de Credit nu se raportează restanţele mai mici de zece lei, respectivul client se întreba şi dacă cuantumul debitului nu e cumva mai mic decât costul trimiterii sms-ului cu pricina.


Faza a doua – telefoanele

În cazul în care debitorul rău-platnic rămâne insensibil la mesajele trimise, se mizează pe impactul unei comunicări de la om la om, prin telefoanele de punere în vedere. Ele, potrivit postacilor de la Yahoo Groups, pot fi de două feluri. În varianta mieroasă, pisicoasă, conversaţia începe cu „V-am sunat de la banca X. Aveţi o rată neplătită. Ce s-a întâmplat?”, întrebarea fiind pusă cu cel mai candid ton posibil, până la ultimativele telefoane de tipul „Aveţi restanţă. Daţi-mi CNP-ul. Să vă prezentaţi mâine la bancă la prima oră”.
Argumentele de genul „e criză”, „salariile se plătesc cu întârziere” sunt primite cu uimire şi o vădită neîncredere, exprimată prin enunţuri de tipul „Daaa? Cum se poate aşa ceva?”, concluzia fiind aceeaşi : „Bine. Noi, oricum, vă aşteptăm mâine să achitaţi”.
„Bărbaţii mă înţelegeau şi conveneam la o sumă şi dată de plată deoarece alte venituri nu am în afara salariului şi acela... made in Romania! La câteva minute mă suna o altă persoana cu aceeaşi poveste, după o oră iarăşi şi iarăşi”, se confesează unul dintre „hăituiţi”. Povestea e completată de un alt client, care mărturiseşte : „Am plătit rata, dar se mai întâmpla să am şi întârzieri, normale pentru condiţiile actuale de piaţă. Dânşii mă sună în fiecare zi, seara le spun că la sfârşit de lună plătesc şi a doua zi dimineaţa mă sună iarăşi”.
Unii recuperatori par dornici de o carieră în consiliere financiară. „«Faceţi ceva, angajaţi-vă, cereţi bani de la rude, de la prieteni, de la vecini», îmi tot aruncă la fiecare discuţie, mai că nu mă trimit să mă duc la cămătari pentru a le aduce banii”, spune o clientă nemulţumită, care se „spovedeşte” şi ea pe Yahoo Groups.
Totuşi, acestea sunt cazurile fericite, în care titularul creditului este obiectul tracasării telefonice. Mai nou însă, potrivit aceloraşi mesaje ale clienţilor nemulţumiţi, se pare că unele bănci au adoptat tactici mult mai subtile şi mai eficiente, gen sunat la părinţii giranţi acasă, pe considerentul că oamenii mai în vârstă sunt alarmişti, prăpăstioşi, şi îl pun pe debitor în mişcare, sau sunat la vecini, aici argumentaţia fiind în esenţă : „Să-l facem de râs, dă-l dracu'!”
În primăvară a atras atenţia cazul unui cuplu de timişoreni în vârstă de peste 80 de ani, care erau sunaţi zilnic de către o bancă comercială, pentru a-l pune în temă pe un vecin că are restanţe la bancă, chiar dacă respectivul debitor, cândva chiriaş în blocul respectiv, nu mai locuia în imobil de ani de zile, iar banca intrase cumva în posesia numărului de telefon al bătrânilor vecini. A fost nevoie de intervenţia Oficiului Judeţean al Protecţiei Consumatorilor pentru ca banca respectivă să-şi şteargă din baza de date numărul celor doi, care figurau probabil în calculator cu calitatea de „vecini ai debitorului buni de stresat”.
Uneori, pot face obiectul telefoanelor de avertisment şi cele în care ţi se comunică data scadenţei, deşi nu s-a ajuns încă la acea dată. În aceste cazuri, potrivit unor timişoreni care au pus postări pe Yahoo Groups au primit dojane părinteşti de la ofiţerii de credite : „Hai, mergeţi şi dumnavoastră mai repede şi plătiţi rata. Ce tot lăsaţi aşa, pe ultima zi?”
Faza a treia, şi terminală a recuperării, înainte de executarea silită, constă în vizita portăreilor ori la lucru, ori acasă, după cum reiese din aceleaşi mesaje. La locul de muncă al debitorului sunt purtate discuţii constructive cu şefii, fiind analizate scheme complicate matematic de poprire a salariului, după principiul „să-i mai lăsăm doar de pâine”, sau se poartă discuţii moralizatoare ale tandemului patron – portărel cu debitorul vinovat, cu variaţiuni pe tema „hai să vedem ce faci tu, mă, cu banii”.
În varianta în care recuperatorul vine la domiciliu, pe lângă faptul că va ştii tot blocul că „ăla de la doi e dator vândut pe la bănci”, sau „îl caută Poliţia”, se consultă lista de întreţinere, după care urmează reproşurile : „Aşa care va să zică, la bloc plătiţi, da la bancă, nu. De ce nu plătiţi şi la bancă?”, ca şi cum debitorul bancar nu ar trebui să-şi permită nici supremul lux de a trage apa la WC.


Practici extinse

Mai nou, probabil geloase pe aparatul de recuperatori mereu în creştere al unor segmente ale sectorului bancar, şi firmele de telefonie au început aceleaşi tactici, cu sms-uri în crescendo, de la „Vă amintim că factura dumneavoastră este scadentă mâine”, „Vă reamintim că factura dvs a fost scadentă, vă rugăm să achitaţi factura şi să confirmaţi plata pentru a evita suspendarea posibilităţii de a iniţia apeluri” şi „Vă rugăm să plătiţi factura restantă pentru a evita suspendarea numerelor”.
În final, şi unele firme de telefonie fixă, cablu şi internet au adoptat tactici ceva mai agresive, în această ordine de idei meritând menţionat celebrul plic portocaliu sau roşu pe care scrie cu litere de-o şchioapă : „Urgent! Important pentru dumneavoastră!” sau „Citiţi! Important!”, în care clientul e notificat pe 31 ale lunii că, dacă nu a plătit factura până în data de 28 ale aceleiaşi luni „se suspendă de drept furnizarea serviciilor către dumneavoastră, iar în caz de neplată veţi fi acţionat în instanţă, această scrisoare având rolul de avertisment final”.


Codul recuperatorului

În prezent este în lucru o lege destul de stufoasă, menită să reglementeze clar limitele activităţii de recuperare. Deocamdată, e în funcţiune un fel de cod profesional sau cod de onoare al recuperatorului, cu limite destul de generoase. Astfel, „apelurile telefonice trebuie efectuate în orice moment şi în orice loc, atât timp cât nu îi vor aduce neplăceri debitorului, respectiv în zilele de lucru, între 6 am şi 10 pm. Dacă nu se poate lua legătura cu debitorul în intervalul orar de mai sus, apelurile telefonice pot fi efectuate în celelalte zile ale săptămânii, dar numai între 8 am şi 8 pm”.
Este interzisă utilizarea forţei, a unor ameninţări cu pedeapsa sau a altor acţiuni care atentează la demnitatea debitorului, utilizarea unui limbaj vulgar sau obscen sau a oricăror altor termeni care atentează la demnitatea debitorului, utilizarea unui ton nepoliticos, utilizarea oricăror metode menite să intimideze debitorul ca şi dezvăluirea informaţiilor despre debit şi despre evoluţia activităţilor de recuperare a debitelor unor terţi neautorizaţi, în primul rând, membrilor minori ai familiei debitorului.
E, la fel, interzisă furnizarea de informaţii false privind debitul, în primul rând a celor legate de caracterul, suma şi situaţia juridică a acestuia, furnizarea de informaţii neadevărate privind consecinţele nerambursării debitului, printre care arestul, detenţia sau sechestrul pe proprietate, ca şi „sugerarea, în timpul întâlnirilor cu debitorul sau cu terţi, că debitorul este un infractor”. Ce s-ar mai putea comenta?