Haos în România, în domeniul parcurilor eoliene

În cadrul unor dezbateri purtate zilele trecute la Comisia Europeană pe tema energiilor regenerabile, s-a luat în discuţie din nou statutul legislativ incert, sau mai bine zis, vidul legislativ existent în România în ceea ce priveşte producerea de energie din surse regenerabile. Deşi sunt foarte multe proiecte de investiţii care, materializate, ar face ca România să aibă cel mai mare parc eolian de uscat din Europa, interesul eventualilor întreprinzători e blocat de faptul că nici în prezent nu există o lege aplicabilă care să reglementeze clar acest domeniu.

O lege rămasă doar pe hârtie

Incertitudinea legislativă din Ro­mânia din domeniul energiei regene­rabile s-a numărat printre temele de discuţie ale unor dezbateri pe tema ener­giei regenerabile iniţiate zilele trecute la Comisia Europeană. Con­form comentariilor făcute la nivelul comisiilor C.E., încă de acum trei ani au­torităţile române au căzut de acord în privinţa unei legi de promovare a ener­giilor regenerabile (Legea 220/2008, pentru stabilirea sistemului de promovare a producerii energiei din surse regenerabile de energie). Însă acest act normativ,   deşi a fost adoptat şi publicat în Monitorul Oficial, nu a fost aplicat niciodată. Şi aceasta pentru că genul acesta de lege trebuie aprobat de Comisia Europeană, fiind considerat ajutor de stat. Însă, deşi actul normativ a apărut în 2008, abia acum ea a fost trimisă la Bruxelles pentru aprobare.

Ca atare, un domeniu promiţător, unde se pot face multe investiţii şi se pot crea numeroase locuri de muncă ră­mâne blocat din cauza lipsei unui cadru legislativ clar. “Ne lipseşte un cadru juridic stabil. Multe companii au luat deja decizii de investiţii foarte im­portante, deoarece legea a fost publi­cată în 2008. Dar acum, după ani de zile, ea încă nu a fost aplicată”, spune Dana Duică, preşedintele Asociaţiei Române pentru Energia Eoliană.

În mod normal, conform strategii­lor guvernamentale, energia eoliană pro­dusă pe plan intern ar putea furniza ener­gie electrică pentru un sfert din cele opt milioane de gospodării din România.

Banatul are un potenţial energetic bun

În Banat au fost realizate, încă din anii '80, cercetări şi prospectări legate de utilizarea energiei eoliene. Studiile aeroenergetice desfăşurate de Centrul de Cercetare pentru Aeroenergetică din cadrul Universităţii Politehnica Timişoara, au indentificat, în zona mon­tană a Banatului, peste nouă amplasa­mente cu potenţial eolian, dintre care cel de pe Semenic, prin avantajele pe care le oferă, a fost calificat ca favora­bil pentru realizarea unor instalaţii eoliene de mare putere.

“Teoretic, există potenţial pentru producerea de energie prin intermediul eolienelor, marea problemă e însă că în Banat vânturile nu bat constant, re­gulat. Statistic s-a demonstrat că vân­turile care bat, inclusiv în Timiş, nu res­­pectă un anumit tipar repetitiv, ele nu se repetă de la an la an. Ca atare, e greu să te bazezi pe o producţie constantă de energie prin intermediul eolienelor. Însă Banatul are mai ales în lunile de vară un grad mare de însorire, şi varianta cea mai bună ar fi una de combinare a surselor de producere a energiei eoliene cu cele solare. Astfel, pe perioada verii s-ar produce mai multă energie la sistemele solare, iar în anotimpul rece, când vân­turile bat mai puternic, s-ar putea obţi­ne perfor­manţe bune de la eoliene”, consideră profesorul timişorean Mir­cea Stoian, autor al mai multor inven­ţii din dome­niul energiilor regenerabile.

Din păcate, aceste proiecte sunt blocate de tot felul de piedici care nu apar doar la nivel central, ci şi local.

Un exemplu bun în acest sens este cel din comuna Giarmata, unde prima­rul Ioan Delvai a susţinut un proiect de construcţie a unui parc de panouri fotovoltaice în localitate, valoarea investiţiei fiind de peste 65 de milioane de euro. Ioan Delvai a fost însă blocat în derularea acestei iniţiative de către o parte a consilierilor locali, şapte din cei 13 consilieri votând împotriva hotă­rârii prin care se aprobă concesiunea terenului pe care trebuie să se facă investiţia. Această situaţie, susţine primarul din Giarmata, pune în pericol întreaga iniţiativă, întrucât proiectul trebuia depus cât mai repede la Fondul de Mediu, pentru a putea primi finan­ţare. Însă pentru ca proiectul să fie depus, era nevoie să existe aprobată o hotărâre de Consiliu Local prin care să se decidă concesionarea terenului, în suprafaţă totală de 35 de hectare, pe care să se amenajeze parcul de panouri fotovoltaice. Situaţia nu e clară nici în prezent, întregul proiect rămânând sub semnul întrebării.