Hartist

Nu vom ajunge la niciun rezultat adunandu-i si incarcerandu-i pe cersetori, ci punandu-i sa munceasca, spunea J.-P. Brissot la finele secolului XIX.

Azi pusul si intinsul mainii a devenit job universal. Romanii, de cand cu aderarea, au stricat topurile internationale. Maestrii sparlitului si artistii implorarii milei au bagat lumea-n sperieti. Au invadat tarile continentului, iar statele care mai ieri ne acuzau ca ingradim libera circulatie striga cat le tin bojocii sa ne repatriem pungasii. Culmea e ca din mancatorii de lebede si cautatori in gunoaie am ajuns, noi, romanii, artistii clonelor de carduri, meseriasii penetrarilor de locuinte, gasitorii de limuzine inainte de a fi pierdute de proprietari, bosii unor falsificatori de valuta, traficanti de droguri si de carne vie!

Aproape toate avioanele care vin din Occident au la upper class „repatriati" (mai ales bruneti) expulzati de UE pentru fapte incredibile.

Brissot e depasit. Pe cine sa pui la munca? Si unde. Si pe cat? O ciordeala la un pont sau miluire intr-un vad bun, aduce profit, intr-o zi, cat ar da un patron la care te spetesti muncind o luna.

Asa incat, vrem nu vrem, acceptam (noi stat si noi contribuabili si noi aparatori de lege) sa fim majoritari (inca) si neputinciosi a lupta impotriva plagii ciordelii si cersetoriei multilateral dezvoltate.

Ar mai fi o solutie - Antonescu - dar nu e validata de democratie, cum si pedeapsa capitala, din aceeasi cauza, a fost abrogata. Atunci: rabdare, taticu! Si ciocu’ mic, manca-v-as!