Medicii psihiatri vorbesc despre luna ianuarie ca fiind una cu risc crescut de depresii şi chiar sinucideri, perioada de singurătate din preajma sărbătorilor, stresul revenirii la muncă, după perioada sărbătorilor, ca şi asaltul facturilor şi al scumpirilor de început de an putând fi factori care agravează stările sufleteşti depresive, ce pot duce la gesturi extreme.
Pe perioada ultimelor luni, în Timiş s-a remarcat o uşoară creştere a numărului sinuciderilor, ca şi o diversificare a metodelor prin care unii semeni disperaţi ajung să-şi pună capăt vieţii.


Săptămâni de depresie accentuată

Zilele de luni şi marţi din primele săptămâni ale lunii ia­nuarie sunt considerate cele mai deprimante ale anului – numărul mare de sinucideri şi tentative de suicid care sunt raportate an de an, în aproape toate statele europene, confir­mă acest aspect.
Cauzele se pare că ţin atât de vreme (o durată limitată a stră­lucirii soarelui), cât şi de ter­minarea sărbătorilor de iarnă, combinată cu scumpirile de început de an, asaltul facturilor şi climatul incert dat de criza economică, dar şi perspectiva unor noi disponibilizări şi mă­suri de austeritate.
„Lunea albastră”, aşa a fost denumită data de 17 ianuarie 2011, calculată ca fiind cea mai deprimantă zi a acestui an, ex­plicaţia fiind că, în această zi, „stresul întoarcerii la muncă şi datoriile acumulate la sfârşitul anului precedent afectează foarte puternic psihicul şi pro­voacă depresie”.
Din experienţa ultimilor ani, în primele zile de luni ale lunii ianuarie, un număr foar­te mare de oameni nu se pre­zin­tă la serviciu, motivându-şi ab­senţa cu apariţia a diverse afec­ţiuni. „Asocierea unei ast­fel de zile cu gânduri negative sau suicidale este un lucru foar­te pe­riculos. Asemenea zile ar trebui inter­zise”, spunea anul trecut Mike Finnigan, spe­cia­list bri­tanic în comportamentul uman. 
Psihiatrului Florin Tu­do­se, şeful Secţiei Psihiatrie a Spitalului Universitar din Bucu­reşti, ideea desemnării unei zile din ianuarie ca fiind cea mai deprimantă din an i se pare însă o „pură speculaţie, bazată pe statistică. Aşa, putem stabili şi ziua când se nasc cei mai mulţi copii cu ochi albaştri”.
Totuşi, până în prezent me­dicii timişeni spun că fenome­nul depresiilor de început de ia­nuarie nu a făcut victime în judeţ. „Până acum cel puţin, nu am avut un număr foarte mare de cazuri în care să fim solicitaţi să intervenim la tentative de suicid în această perioadă”, spu­ne medicul Leo­nida Iancu, şe­ful Serviciului Ambulanţă Timiş.


Sinuciderile, în creştere la nivel naţional

După ce, în anii de creş­tere economică, în România numărul sinu­ci­derilor a scăzut, ajungându-se la minima de 2.705 cazuri în 2007, în ultimii doi ani, cei de criză, numărul total al sinu­ciderilor a sărit peste pragul de 3.000. Raportat la rata naţională a sinuciderilor, Timişul, cu 12,5 cazuri la suta de mii de locuitori, e la mare distanţă de judeţele cu cea mai mică rată a sinuciderilor – Bistriţa, cu 7,23 la suta de mii de locuitori, Ar­geşul, cu 7,82 la suta de mii de locuitori, Vrancea, cu opt cazuri la suta de mii de locuitori, şi Bucureştiul, cu 8,89 cazuri la suta de mii de locuitori.
În peste 80% din cazuri, la nivel naţional, sinucigaşii sunt bărbaţi. E un aspect valabil şi în cazul Timişului unde, arată I­nstitutul de Medicină Legală, proporţia bărbaţi/femei a sinu­cigaşilor este de 7/1, faţă de judeţe precum Dâmboviţa sau Caraş-Severin, unde proporţia e egală, sau Botoşaniul, unde raportul bărbaţi/femei sinu­cigaşi este de 16 la 1.
În proporţie de peste 70%, spun tot specialişti ai I.M.L., ti­mişenii sinucigaşi aleg ştrean­gul. Aruncarea de pe clădiri înalte urmează imediat în topul metodelor de suicid, urmată de intoxicarea voită cu medi­ca­mente, împuşcare, înec şi elec­trocutare.


Medic psihiatru Florin Tudose : Alcoolul şi lipsa de soare accentuează depresiile

Profesorul universitar dr. Florin Tudose, şeful Secţiei Psihiatrie a Spitalului Univer­sitar din Bucureşti, spune că luna ianuarie are într-adevăr un context favorizant pentru apari­ţia depresiilor şi a cazurilor de suicid. „Luna ianuarie, din ca­uza multor sărbători pe care le are, reprezintă, într-adevăr o lună de risc pentru suicid. Nu trebuie să uităm şi faptul că e o lună de iarnă, este luna cu cea mai scăzută însorire, când soa­rele stă cel mai puţin pe cer, iar acum am mai avut şi această eclipsă parţială de soare”.
Sărbătorile în serie, ne-a de­clarat specialistul în psihia­trie, pot contribui şi ele la creş­terea riscului apariţiei unor sen­timen­te şi trăiri care să ducă la suicid. „Sunt multe sărbători, pentru toate popoarele, avem Anul Nou şi Crăciunul pe stil vechi, Sfân­tul Ion şi aşa mai departe. Sunt sărbători la care se consumă foarte mult alcool, ceea ce de­clan­şează unele depresii suici­dale. Alcoolul accentuează sau declanşează unele trăiri de acest gen, care stăteau latente. Mai nou, se consumă şi plante etno­botanice, ca să fie tacâmul com­plet. Şi atunci creşte indirect numărul de sinucideri”.


Psiholog criminalist Tudorel Butoi : „Cei care scapă cu viaţă regretă amarnic gestul lor”

La rândul său, psihologul criminalist Tudorel Butoi con­firmă faptul că sărbătorile în lanţ şi consumul excesiv de al­cool şi mâncăruri grase pot duce la crearea unor stări depresive. „Luna ianuarie este colorată în culori sumbre şi din cauza săr­bă­torilor. Balcanicul nostru o ia de la Crăciun şi continuă tot aşa, cu Revelionul, cu Sfântul Ion, toate asezonate cu alcool din bel­şug. Mai sunt şi aceste moment de sfârşit şi început de an – pe­rioade ale reveriilor şi intro­specţiilor asupra vieţii trecute şi prezente. Mai e şi această incer­titudine legată de viitor, neîm­pliniri din viaţa personală – di­vorţuri, decese, trădări, gelozie exacerbată. Se hiperbolizează neajunsuri care îl duc pe om la incapacitatea de a vedea altă so­luţie decât moartea. Sunt con­cepţiile astea de genul «nu am bani sau m-a lăsat iubita, e sfârşitul lumii, nu mai are rost să trăiesc»”.
Conform percepţiei sale, mulţi sinucigaşi ajung să creadă că gestul suicidal reprezintă, la nivel empiric, o soluţie. „Ei cred că îşi rezolvă problemele dacă se aruncă de pe bloc sau îşi pun funia de gât ori se împuş­că în cap. Unii, care vor doar să impresioneze, nefiind sinucigaşi de profesie, nici nu ştiu cât de repede pot reuşi în demersul lor. Dacă te-ai urcat pe scăunel, ai pus funia de gât şi ai împins scaunul de sub picioare, asta e, nu mai e cale de întoarcere. Dacă ai apăsat pe trăgaci, dacă ai luat cianura, la revedere. De­seori am întâlnit, însă, oameni care au scăpat ca prin minune cu viaţă, după astfel de demer­suri, şi toţi regretau amarnic gestul făcut, mai ales cei care voiau să facă gestul suicidal ca un act demonstrativ sau de sfi­dare. În acele momente deci­sive realizau că s-ar putea să nu mai fie cale de întoarcere şi că au făcut o imensă greşeală. Asta e ce ar trebui să ştie toţi cei care se gândesc să recurgă la astfel de gesturi”.


Soluţii alternative anti-suicid

Alături de instituţiile de profil, în Timiş au existat şi organizaţii neguvernamentale care s-au implicat în prevenirea actelor suicidale şi consilierea persoanelor depresive. Un ast­fel de demers a fost iniţiat în anul 2009 de către Fundaţia Be­thany care a derulat un proiect extrem de interesant, menit să ajute elevii, dar şi profesorii şi părinţii să descifreze semnalele pe care le transmit, involuntar, adolescenţii predispuşi la sinu­cidere. Proiectul s-a desfăşurat în zece licee din Timiş, opt din Timişoara şi câte unul în Recaş şi Sânnicolau Mare. Ajutaţi de un psiholog, membrii Fundaţiei Bethany au lansat apelul „SOS! Alege viaţa!” – o campanie de cursuri care previn sinuciderile în rândul adolescenţilor emotivi. „Din păcate, nu ni s-a mai aprobat continuarea proiectu­lui. Deşi era un demers mai mult decât necesar, mai ales în actualul context, ţinând cont şi de situaţia economică, dar şi de acest fenomen al consumului de plante etnobotanice care a luat amploare în rândul elevilor”, declară psihologul timişorean Ioan Kovacs, implicat în deru­larea acestui proiect, Ioan Kovacs mai spune că, din experianţa acumulată de-a lungul derulării proiectului, a observat că mulţi adolescenţi aleg suicidul ca o formă de pro­test faţă de lipsa de implicare a părinţilor în ceea ce îi priveşte. „Au fost cazuri în care preo­cupările profesionale ale pă­rinţilor şi goana acestora după bani făcea ca copiii să fie puşi pe planul doi. Cu risc crescut de suicid mai erau şi o serie de adolsecenţi care se simţeau marginalizaţi, excluşi în fami­liile lor, în contextul în care pă­rinţii erau alcoolici sau chiar consumatori de droguri”.
Din păcate, mai spune Ioan Kovacs, s-a considerat că cele aproximativ 100 de tentative de suicid prevenite prin acest pro­iect nu reprezintă un număr foar­te mare, raportat la nivelul judeţului. „Eu cred, însă, că nu se poate măsura aşa şi că fiecare viaţă e nepreţuită. Îmi pare rău că nu s-a mai continuat. Reac­ţiile la proiectul nostru au fost peste aşteptări, au fost cooptate peste zece şcoli, şi am avut peste 1.200 de beneficiari ai cur­surilor”, afirmă Ioan Kovacs.