Aflăm că, în câteva zile, va intra în vigoare o măsură legislativă suplimentară pentru combaterea evaziunii fiscale : O.U.G. privind combaterea evaziunii fiscale, care modifică Legea 241/2005, pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale. Ceea ce înseamnă că, din moment ce, la nivel guvernamental, s-a decis schimbarea strategiei de luptă a autorităţilor cu acest flagel, ceva nu a funcţionat în acest mecanism. Fie au existat puncte vulnerabile în legislaţie, fie în modul în care a fost aplicată, fie şi una, şi alta.
Mai aflăm, în urma conferinţei de presă susţinute în comun de miniştrii Internelor şi Finanţelor, respectiv Vasile Blaga şi Sebastian Vlădescu, (ca o reconfirmare a unei stări de fapt), că un rol major în economia subterană îl joacă (pe lângă afacerile cu produse accizabile – tutun, produse petroliere, alcool –, comerţul intracomunitar şi nedeclararea veniturilor) contrabanda cu ţigări. Or, este (re)cunoscut, mare parte din tutunul ilicit care circulă pe piaţa neagră provine din duty-free-uri.
Speraţi că s-a decis o nouă încercare de desfiinţare a acestora, după cea din martie, când ministrul de Interne dăduse o ordonanţă în acest sens, ordonanţă pe care o instanţă din Vâlcea a făcut-o zob, pavând cu filele sentinţei drumul spre bunăstare al tuturor magazinelor tax-free din România (singurul stat comunitar unde acestea funcţionează la frontiere)? Nu. Duty-free-urile, aflăm, nu dispar, doar că vor plăti taxele anticipat şi le vor recupera făcând dovada ieşirii mărfurilor din ţară. În schimb, transportul a mai mult de 500 de pachete de ţigări de contrabandă iese din sfera contravenţiilor şi redevine infracţiune.
Clemenţa faţă de duty-free-uri este, însă, contrariantă în contextul în care, anul trecut, anunţă reprezentanţii Gărzii Financiare, prejudiciul estimat a fi cauzat de contrabanda cu ţigări (mare parte, rulate prin duty-free-uri) s-a ridicat la un miliard de euro. La finele lunii martie, comisarul general al Gărzii Financiare, Ladányi Árpád Csaba, declara că „Duty-free-urile vând atât de mult încât fiecare persoană care călătoreşte ar trebui să cumpere câte 50 de pachete de ţigări”. Doar în perioada ianuarie - mai 2010 a fost capturată o cantitate de ţigări de contrabandă egală cu cea de pe întreg anul 2009. Anul trecut, doar Poliţia de Frontieră confiscase peste 8.500.000 de pachete, în valoare de aproape 7,5 milioane de euro.
Actualele modificări legislative stârnesc, însă, deja, polemici, pe motiv că ar contraveni legislaţiei comunitare. Printre cei care, foarte vocal, se declară îngrijoraţi de derapajele de la prevederile U.E. este, de exemplu, fostul premier Adrian Năstase. Care pare să fi uitat că afacerea duty-free a înflorit în vremea în care conducea Guvernul, pare să fi uitat de scandalurile care gravitau, de atunci, în jurul acestui subiect, de faptul că, tot pe atunci, contrabanda cu ţigări fusese transformată din infracţiune în contravenţie, că inclusiv colegii de partid ai domniei sale votaseră pentru menţinerea duty-free-urilor, şi asta după intrarea României în spaţiul comunitar (unde astfel de magazine sunt permise doar pe aeroporturi), ori, mai cu seamă, de faptul că prin menţinerea lor se încalcă legislaţia comunitară.
Probabil, nu peste mult timp, va fi nevoie de o altă modificare legislativă. Permisivitatea afişată faţă de aceste duty-free-uri este un fel tratament cu antinevralgic la un picior cangrenat, tratament pe care, de la apariţia acestor afaceri în România, l-au mimat, cu mai mult sau mai puţin talent, politicieni de toate culorile.