Împărţirea banilor pentru biserici, sub spectrul schimbării

Repartizarea de bani de la Guvern pentru reabilitatea sau construcţia de biserici a fost însoţită, în ultimii ani, la fiecare tranşă de finanţare, de un val de acuzaţii legate de presupusa împărţire după criterii politice a fondurilor respective. Acum se doreşte schimbarea metodologiei, astfel încât banii să nu mai fie repartizaţi de Guvern, ca până acum, prin Secretariatul de Stat pentru Culte, ci să fie daţi direct forurilor superioare ale Cultelor, care să decidă asupra repartizării sumelor respective. Patriarhia, prin reprezentanţii ei, susţine această variantă.

Schimbarea “traseelor” banilor

Ca şi la alte alocări bugetare din Fon­dul de Rezervă al Guvernului, în ultimii ani, ori de câte ori a fost vorba despre repartizarea de fonduri pentru construc­ţia sau reabilitarea unor lăcaşe de cult au apărut controverse şi acuzaţii legate de împărţirea pe cri­terii clientelare sau politice a banilor.

Cu scopul declarat de a se evita astfel de situaţii, a fost depus la Senat un proiect de lege care îl are printre ini­ţiatori şi pe senatorul P.N.L. de Timiş Nicolae Robu, proiect prin care se propune schimbarea metodologiei de finanţare practicate până acum. Moti­vaţia care stă la baza acestei iniţiative legislative este că bisericile, indiferent din ce cult fac parte, sunt implicate în politică, prin direcţionarea de fonduri de către politicieni. “Din dorinţa de ob­ţinere a voturilor cetăţenilor sau, pur şi simplu, pentru a-şi spori notorietatea, o parte semnificativă a clasei politice şi a autorităţilor publice centrale şi locale acordă o serie de stimulente financiare din bugetul de stat către instituţii reli­gioase de utilitate publică.” susţine, printre altele, parla­mentarul timişean. Iniţiativa legis­lativă propune ca, pentru finanţarea biseri­cilor, sumele din bu­getul de stat să fie alocate organis­melor naţionale de conducere ale cul­telor şi ale unităţilor de cult, urmând ca banii să fie alocaţi către parohii, în teri­toriu, după propriile reguli şi priorităţi.

Ideea de bază e ca niciun om politic să nu se mai poată ocupa de aducerea de bani către biserici, pentru că în acest mod Biserica şi-ar vedea de cele sfinte, de enoriaşi şi nu ar mai fi implicată în jocuri politice.

Cu toate acestea, Nicolae Robu a omis să precizeze că Parlamentul este cel mai activ factor de presiune pentru alocarea unor astfel de finanţări. Con­form unei monitorizări făcute la înce­putul anului, când se discuta proiectul de buget, lucrările de construcţie de clopotniţe, împrejmuirea cu garduri a unor cimitire, repararea acoperişurilor de biserici şi construcţia de săli de mese multifuncţionale pentru lăcaşuri de cult au constituit subiectul a circa 2.400 de amendamente din cele 13.500 depuse de parlamentari la proiectul de buget pentru 2011. Ca surse de finan­ţare pentru aceste investiţii, parla­mentarii au luat în calcul inclusiv Fon­dul de Rezervă la dispoziţia Guvernului şi cel al Secretariatului General al Guvernului.

Schimbări succesive ale căilor de finanţare

În momentul de faţă finanţarea pentru construcţia sau reabilitarea de biserici se decide la nivel central.“Fondurile vin de la Guvern, prin Secretariatul de Stat pentru Culte. Alocarea de fonduri se decide şi în funcţie de solicitările parohiilor, care nu pot fi însă înaintate fără să aibă avizul forului bisericesc regional, în cazul Timişului, Mitropolia Banatului”, ne-a declarat părintele Marius Flo­rescu, purtătorul de cuvânt al Mitro­poliei Banatului.

La nivel central, însă, au existat în ultimii ani o serie de permutări impor­tante legate de forul care stabileşte repartizarea fondurilor. E vorba, în primul rând despre schimbarea apărută în anul 2009, atunci când Secretariatul de Stat pentru Culte a trecut direct în co­ordonarea primului-ministru sub forma unui departament desprins din Minis­terul Culturii şi Cultelor. Atunci s-a convenit că Secretariatul de Stat pen­tru Culte va gestiona relaţia cu bise­ricile, ministerul urmând să se ocupe de patrimoniul naţional. Surse din structurile subordonate Minis­terului Culturii susţin că “scindarea” Secretariatului de Stat pentru Culte din Ministerului Culturii s-a produs după numirea în funcţie a ministrului Kelemen Hunor, în urma refuzului Patriarhului Daniel de a accepta ca Se­cretariatul de Stat pentru Culte să se mai subordoneze Ministerului Cul­turii, cu portofoliul ocupat de ministrul reprezentant al U.D.M.R.

Rezultatul a fost însă o accentuare a centralizării deciziilor legate de finan­ţarea lucărilor pentru construcţii şi re­abilitări de biserici, pentru că în ve­chea formulă, Ministerul Culturii era, totuşi, ancorat în realitatea locală prin struc­turile sale teritoriale – Direcţiile pen­tru Cultură şi Culte. “Acum deciziile se iau direct la nivel central. Din punctul meu de vedere, e mai rău ca înainte. Noi, ca structură teritorială, ştiam mult mai bine ce nevoi sunt în judeţ. În plus aveam o comunicare foarte bună pe acest segment cu ministerul”, specifică Violeta Zonte, directorul Direcţiei pen­tru Cultură, Culte şi Patrimoniul Cul­tural Naţional al judeţului Timiş.

Cert e că în momentul de faţă Pa­triarhia pare să agreeze varianta pro­pusă prin proiectul de lege aflat acum în discuţii la Senat, care prevede alo­carea de bani direct către forurile supe­rioare ale cultelor. “Această propunere a fost făcută în urmă cu ceva timp in­clusiv de către Patriarhia Română. Opi­nia noastră este că această variantă respectă mult mai mult autonomia cul­telor. Sperăm că iniţiativa legislativă respectivă se va concretiza cât mai cu­rând şi se va pune în aplicare”, ne-a de­clarat preotul Constantin Stoica, pur­tătorul de cuvânt al Patriarhiei Române.

Peste 80 de finanţări acordate anul trecut în Timiş

Ultima tranşă generoasă de fonduri repartizate în teritoriu pentru reabilita­rea şi construcţia de biserici a fost cea din aprilie 2010, când s-a decis prin ho­tărâre de guvern repartizarea unor sume din Fondul de Rezervă al Guvernului, în valoare de peste 18 milioane de lei.

Atunci s-au acordat finanţări pen­tru 80 de lăcaşe de cult din judeţ. Printre acestea se numără Biserica Ortodoxă Cebza, care a fost reabilitată, Biserica Ortodoxă Clopodia – ilumi­nată şi încălzită, Biserica Ortodoxă Cruceni – căreia i-a fost realizată fun­daţia, Biserica Ortodoxă Opatiţa – care a fost consolidată şi i-a fost eliminată umiditatea, Biserica Ortodoxă Ucrai­neană Soca – unde s-au realizat repa­raţii, Bise­rica Penticostală Obad – unde au fost reali­zate finisaje, Parohia Gre­co-Catolică din Lăţunaş – a cărei clădi­re a fost reconsolidată, Mănăstirea Ortodoxă Partoş – care a fost reparată, Biserica Penticostală “Logos”, din Timişoara, Bisericile Creştine Baptiste “Eclesia”, “Maranata”, “Ghetsimani”, “Filadel­fia”, “Betel”, toate din Timi­şoara, Parohia Ortodoxă de pe strada Albac, din Ti­mişoara, Biserica Ortodoxă din Gottlob – unde s-au făcut lucrări de reabilitare, Biserica Penticos­tală din Izvin – care a fost construită, Biserica Ortodoxă Murani şi cea din Bucovăţ – care au fost reaparate, Biserica Orto­doxă Iano­va – unde au fost realizate lucrări de pic­tură, Biserica Ortodoxă Sălciua Nouă – care a fost reparată, Biserica Ortodoxă “Sfântul Nicolae”,  din Timi­şoara, din campusul univer­sitar de la Agronomie – unde au fost continuate lucrările, Bi­serica Ortodoxă din Utvin – unde s-au făcut reparaţii, Biserica Or­todoxă din Săcălaz, Biserica Penticos­tală din Piş­chia şi la Biserica nouă a Mănăstirii Şag – la care s-au făcut lu­crări de construcţie. 

Mult mai mult scandal decât aceas­tă repartizare de fonduri a iscat o com­pletare a acestei ordonanţe, date pe 23 decembrie 2010, prin care se făceau alocări suplimentare de sume pentru lucrări la o serie de lăcaşuri de cult din ţară. Printre ele se regăseau două din Timiş : Biserica Creştină Baptistă “Betania”, din Coşteiu de Sus, şi Bise­rica Creştină Baptistă „Maranata“, din Timişoara.

Printre organizaţiile care au criti­cat cel mai mult repartizarea de sume din Fondul de Rezervă al Guvernului pentru diverse lucrări de reabilitare şi construcţie s-au numărat repre­zen­tanţii Institutului pentru Politici Pu­blice, care consideră că utilizarea ac­tuală a acestui fond s-a îndepărtat foar­te mult de scopurile pentru care a fost constituită această resursă finan­ciară. “Destinaţia acestor bani s-a per­vertit total faţă de cea gândită iniţial, anume să intervină în situaţii de ur­gen­ţă. Fiind la dispoziţie, Guvernele din ulti­mii ani au înţeles că pot dispune de aceşti bani pentru diverse proiecte lo­cale având în spate şi un evident calcul politic. Fondul de rezervă al Guver­nului s-a creat în anul 2002 prin Legea nr. 500, privind finanţele publice, cu scopul de a acoperi cheltuielile urgente sau neprevăzute apărute în timpul exerciţiului bugetar. Ca şi în cazul altor acte normative, prevederile sunt sufi­cient de vagi astfel că publicul nu poate afla cum anume evaluează Guvernul care sunt aceste cheltuieli neprevă­zute”, susţin reprezentanţii I.P.P.