Implozie în P.S.D.?

Social-democraţii le pregăteau lui Victor Ponta şi lui Crin Antonescu o vizită în America, în calitate de lideri ai Opoziţiei. Mircea Geoană s-a grăbit, nu se ştie ofi­cial de ce, şi a plecat el. O vizită care a pornit iureşul din P.S.D. Oficial.

Tensiunile din P.S.D., însă, existau şi anterior acestei vizite. Dovada : un co­­municat trimis de Mircea Geoană, în 21 octom­brie, deci cu câteva zile înainte de vizita în SUA, colegilor săi de partid, comunicat in­ti­tu­lat „Contribuţie pentru Consi­liul Naţional al P.S.D.”, în care spunea, printre alte­le : „Acest Consiliu Naţional al P.S.D. trebuie să de­termine în­ce­tarea tensiunilor din cadrul P.­S.D. Atacurile între colegii din P.S.D. nu fac de­­cât să slăbeas­că în­crederea oamenilor în capa­citatea noastră (...)”. Iar pe lângă tensiuni, co­municatul evidenţiază incertitu­dini şi, implicit, nemulţumiri generate de poli­tica şi strategia staff-ului P.S.D., dar şi nemulţumiri cauzate de alianţa con­sfin­ţită sub nu­mele U.S.L. : „Valorifi­­carea tutu­ror oa­me­ni­lor credibili din cele trei partide şi mo­bilizarea întregului potenţial al P.S.D. şi al U.S.L. sunt cheile succesului. Din această per­spectivă, eli­minarea incertitudinilor cu privire la can­di­da­turi este o urgenţă maximă. (…) Pre­zenţa P.S.D. în cadrul U.S.L. nu în­seam­nă renun­ţarea la valorile noastre”.

Aceste aspecte converg spre ipoteza că vi­zita lui Mircea Geoa­nă în SUA a fost doar pretext pentru ca liderul P.S.D. să-i ceară, finalmente, să părăsească partidul – cu riscul ca, dacă Mircea Geoană va ceda presiunilor, să plece cu tot cu susţinătorii săi, P.S.D. putând fi în situaţia de a mai pierde oameni şi, implicit, elec­torat, aşa cum s-a întâmplat după plecarea din P.S.D. a grupului reunit apoi în U.N.P.R.

După ieşiri iritate şi, aparent, necontrolate ale lui Victor Ponta şi ale unor oameni de-ai săi, după declaraţii contradictorii, după afirmaţii şi retrageri de afirmaţii, după con­tradicţii publice între membrii de vârf ai P.S.D., după ultimatumuri cu iz de şantaj cu care a venit, în ultimă instanţă, liderul P.S.D., sem­nalele transmise de acest partid nu sunt bune. Nici pentru cei care nu îl sus­ţin politic.

Nu trebuie să fii susţinător al unui partid, aflat la un moment dat în Opozi­ţie, pentru a recunoaşte rolul şi importanţa acestei instituţii democratice. Nu trebuie să fii de acord cu retorica P.S.D. – un pilon impor­tant al actualei Opoziţii din România – pentru a-i re­cunoaşte rolul în Opoziţie şi pe scena politică, de a controla gu­vernanţii şi eventualele dera­paje la care predis­pune puterea. Că, de facto, rolul actualei Opo­ziţii, restrânse la U.S.L., a ajuns să se rezume la un constant, uzat şi steril mesaj anti-preşedinte, ceea ce denotă lipsa unei alternative viabile la programul de guver­nare, este o altă poveste.

Cert este că acest scandal din P.S.D. nu transmite un semnal liniştitor nici pen­tru susţinătorii partidului, nici pentru societate în general, atâta vreme cât disputele interne de­voalează un partid care se confruntă cu o lipsă de unitate, divizat de conflicte ce ţin de orgolii, de lupte personale ori de grup. Or, de la un partid ale cărui energie şi atenţie sunt consumate de încercarea de a ţine lucrurile sub control in­tra­organizaţional, de încercarea de a-şi menţine, prin negocieri, oamenii, şi nu de formularea unei alternative sănătoase la pro­gra­mul de gu­vernare, nu poţi avea mari aşteptări.

Rămâne o întrebare : Va destrăma Victor Ponta P.S.D.-ul din cauza orgoliu­lui, a imaturităţii politice ori a luptelor in­terne pe care fie le acceptă,  fie nu le poate ţine în frâu?