Încă de acum trei ani se anunţa că, din 2011, prin modificări succesive ale Codului Fiscal, impozitele pe clădiri s-ar putea raporta la valoarea de piaţă a respectivelor imobile. Aplicarea acestui principiu din acest an ar putea duce la majorări spectaculoase ale impozitelor locale. O parte dintre aleşii locali sunt însă încrezători că nu se va aplica niciun fel de majorare, aducând în acest sens argumentul că anul 2012 este unul electoral, iar o majorare a impozitelor pe clădiri ar aduce grave deservicii din punct de vedere electoral primarilor şi viceprimarilor care ar susţine o asemenea măsură.


O nouă grilă de calcul pentru impozitele pe imobile

De prin 2008 se vehicula ideea că modalitatea de calcul a impozitelor locale pe clădiri se va modifica sub­stan­ţial, urmând a fi stabilită în ra­port cu valoarea de piaţă a imobilelor, conform cererii şi ofertei. Modifica­rea grilei de calcul a acestor impozite, a cărei implementare a fost stabilită pentru acest an, ar putea duce la ma­jorări spectaculoase ale valorii acestor obligaţii fiscale.

Principiul stabilirii impozitului pe clădiri şi terenuri pe baza valorii imo­bilelor ar putea fi reglementat prin mo­dificarea Codului Fiscal, însă decizia legată de implementarea grilei de cal­cul a acestor obligaţii fiscale urmează a fi luată de autorităţile locale. La baza calculului noilor impozite vor sta in­formaţiile furnizate de către Agenţia Naţională de Cadastru şi Publicitate Imobiliară, care are date despre valo­rile reale de tranzacţionare ale imobi­lelor ce vor fi impozitate după acest model de fiscalizare.  

Această “undă verde” care ar pu­tea fi dată administraţiilor locale în privinţa stabilirii valorii impozitelor pe clădiri e motivată cu o serie de prin­ci­pii abstracte legate de iniţierea unei re­forme radicale a sistemului institu­ţional al administraţiei publice locale privind evaluarea şi impozitarea pro­prietarilor şi de realizare a unei schim­bări profunde a modului de abordare a principiilor de echitate ce guvernează aşezarea sarcinilor fiscale pe pro­prietate.

Conform versiunii de până acum a Codului Fiscal, impozitul pe clădiri este calculat în cazul persoanelor fizi­ce prin aplicarea unei cote de 0,1% la valoarea impozabilă a imobilului, de­terminată în funcţie de suprafaţa lo­cuinţei, rangul localităţii, zona în care este amplasată clădirea şi vechimea imobilului. În cazul persoanelor juridi­ce, impozitul pe clădiri este calculat prin aplicarea unei cote de impozitare asupra valorii de inventar a clădirii, co­tă stabilită prin Hotărâre a Consiliului Local şi care poate fi cuprinsă între 0,25% şi 1,50% inclusiv.

Problema este că de cele mai multe ori această valoare impozabilă, care e bază de calcul pentru impozi­tele pe clădiri, este actualizată foarte rar, fiind deci cu mult mai mică decât valoarea de piaţă a respectivei clădiri.

Lucrurile legate de o nouă grilă de calcul a impozitelor pe clădiri s-ar putea complica cu atât mai mult cu cât anul trecut modalitatea de calcul a acestor obligaţii fiscale s-a schimbat în privinţa persoanelor fizice care au mai mult de un spaţiu locativ în pro­prietate. Conform acestor prevederi adoptate la mijlocul anului trecut, pentru persoanele fizice, valoarea de impozitare pentru clădiri a crescut cu 65% pentru prima clădire în afara celei de la adresa de domiciliu, cu 150% pentru a doua clădire în afara celei de la adresa de domiciliu şi cu 300% pentru a treia clădire şi urmă­toarele în afara celei de la adresa de domiciliu.

Însă această prevedere s-ar putea aplica doar până la sfârşitul acestui an, existând o iniţiativă legislativă aflată în prezent în dezbaterea Parla­mentului, care propune eliminarea acestor creşteri ale valorii de impo­zitare pentru persoanele fizice cu mai multe imobile în proprietate.


Scepticism pe plan local

Şeful Direcţiei Fiscale Timişoara, Adrian Bodo, spune că în cursul acestei luni vor exista discuţii legate de posibilitatea majorării impozitelor pe clădiri în Timişoara. “Până acum nu s-a menţionat faptul că ar exista in­tenţii clare în acest sens. Eu nu cred că vor fi majorări, ţinând cont de ac­tuala perioadă şi de faptul că anul vii­tor este unul electoral. Oricum, iniţia­tive de acest gen, de majorare, nu vor veni din partea mea”.

Faptul că până în prezent nu au existat la Primăria Timişoara analize sau propuneri explicite de majorare a impozitelor pe clădiri este confirmat şi de consilierul P.N.L. Petru Ehegart­ner, care ne-a declarat că nici la nive­lul Comisiilor, nici în plenul Consiliului Local nu au existat discuţii clare în acest sens : “Au fost nişte dezbateri pe această temă, în momentul în care s-a propus majorarea impozitului pe teren. Momentan însă aceste dezbateri nu s-au materializat în ceva concret”.

Reprezentanţii Federaţiei Asocia­ţiilor de Locatari Timişoara susţin însă că actualul context în care se discută de posibilitatea acordării de atribuţii ne­limitate administraţiilor locale în ceea ce priveşte stabilirea impozitelor pe clădiri este unul care favorizează şi fis­calitatea excesivă. “Prin autonomie locală se înţeleg cele mai diverse ches­tiuni. Şi, de fapt, nu există o autono­mie locală în adevăratul sens al cuvântu­lui. De aceea nu mi se pare că această iniţiativă, de a da drept nelimitat de decizie autorităţilor locale în ceea ce priveşte stabilirea impozitelor pe clădiri, ar fi o prevedere care ar încu­raja autonomia locală. Poate să existe într-o localitate un primar care să fie rupt de realitate şi să stabilească nişte impozite pe clădiri extrem de mari, care să împovăreze şi mai mult popu­laţia afectată de actualul context eco­nomic”, spune Petru Olariu, preşe­dintele Federaţiei Asociaţiilor de Lo­catari Timişoara.

Din punctul său de vedere, tre­buie impuse prin lege limite clare în ceea ce priveşte pragurile maxime ale impozitelor pe clădiri, percepute de către autorităţile locale. “Dacă un pri­mar o ia razna, e de datoria autorită­ţilor centrale să stabilească nişte limi­te clare, un prag minim şi un prag ma­xim. Dacă s-au stabilit în legislaţia muncii nişte praguri valorice pentru plata zilierilor, de pildă, nu înţeleg de ce nu s-ar stabili nişte limite şi pentru valoarea impozitelor pe clădiri fixate de către autorităţile locale”.


Încasarea impozitelor, făcută cu forcepsul

Şi fără măriri spectaculoase ale impozitului pe clădiri, aceste taxe se încasează destul de greu pe plan local. Anul trecut, de exemplu, în Timişoara, pentru persoane juridice au trebuit făcute 4.426 de decizii de impunere, în peste 640 de cazuri respectivele firme intrând în insolvenţă. Primăria are de recuperat de la acestea peste două milioane de lei.

Şi tot anul trecut, Direcţia Fiscală a municipiului Timişoara a realizat inspec­ţii fiscale la peste 150 de persoane juri­dice, ocazie cu care au fost stabilite obli­gaţii fiscale restante reprezentând impo­zite şi taxe datorate bugetului local (ma­joritatea, impozite sau taxe pe clădiri), în valoare totală de 9,1 milioane de lei.

Unor firme rău platnice din Timişoa­ra li s-au trimis anul trecut peste 3.400 de somaţii pentru achitarea impozitelor şi taxelor locale restante, din care în pes­te 170 de cazuri era vorba de impozite pe clădiri neachitate din anul 2005. Totodată, pentru a recupera aceste im­pozite neachitate, Direcţia Fiscală Timi­şoara a trebuit să facă 376 de popriri bancare şi să instituite 13 sechestre.

În urma acestor demersuri s-a reuşit, cu costuri şi eforturi mari, să se recupereze la bugetul local suma de 8,4 milioane de lei, reprezentând impozite pe clădire neachitate de către firme din Timişoara. Situaţia a stat chiar şi mai prost în ceea ce priveşte recuperarea debitelor legate de impozitele pe clădiri de la persoanele fizice. Aşa se face că anul trecut, deşi s-a încasat din impozitul pe clădiri suma de 17.183.094 de lei, s-au emis 62.373 de somaţii pentru obligaţii fiscale neachi­tate, reprezentând im­pozite. Emiterea acestor somaţii, într-un număr atât de mare, a presupus un efort financiar ma­re, care nu se ştie în ce mă­sură va putea fi susţinut şi în 2011. În acest sens, ti­mişorenii au fost invitaţi la Direcţia Fis­cală, pentru a se interesa despre obliga­ţiile fiscale pe care le au de achitat şi ca­re nu au fost onorate.

Nu o dată, declaraţiile legate de clă­dirile avute în proprietate nu au cores­puns cu realitatea, în sensul că, pentru a plăti mai puţin impozit pe clădiri, o serie de timişoreni fie au “uitat” să-şi mai de­clare a doua sau a treia clădire aflată în proprie­tatea lor, fie au consemnat în scripte un nu­măr de metri pătraţi cu mult mai mic decât cel al locuinţei proprietate. De aceea, re­prezentanţii Direcţiei Fiscale s-au văzut nevoiţi, în 2010, să facă peste 20.000 de vizite în teren. În peste 300 de cazuri, în situaţia unor firme intrate în insolvenţă s-au făcut demersuri pentru a-i trage la răspundere pe administratori. Chiar şi aşa, unele dosare în care era vorba despre sume mari datorate bugetului local, afe­rente unor impozite pe clădiri neachitate, au trebuit clasate, stabilindu-se în peste 300 de cazuri situaţia de insolvabilitate a unor timişoreni ale căror datorii către bu­getul local nu vor mai fi achitate vreodată.