Barometrul Global al Corupţiei, lansat săptămâna trecută de către organizaţia internaţională Transparency International, indică o percepţie din ce în ce mai pesimistă a românilor cu privire la capacitatea instituţiilor din ţară de a combate în mod eficient corupţia. În plus, actualul context economic pare să fi fost unul favorizant pentru corupţie, unul din trei români mărturisind că a dat şpagă în 2010.


Lupta anticorupţie nu mai impresionează românii

Potrivit Barometrului Global al Corupţiei, publicat săptămâna tre­cută de organizaţia Transparency In­ternational, lupta anticorupţie nu prea mai impresionează românii, pes­te 80% dintre cei intervievaţi pentru realizarea acestui sondaj internaţional declarând că nu mai cred în cam­paniile anticorupţie duse pe plan instituţional.
Din acest punct de vedere, op­ti­mismul proverbial al românilor pare să nu mai funcţioneze : doar 2% din­tre români cred că, în anul 2010, ni­velul corupţiei este mai mic decât în 2007, iar 87% din români cred că se dă şi se ia mai multă şpagă.
Mai grav e că o treime dintre ro­mâni şi-au pierdut complet încrede­rea în instituţiile de profil ale statu­lui, susţinând că nu au încredere în nicio persoană sau instituţie atunci când vine vorba despre lupta împo­triva corupţiei, fapt care, potrivit Transparency International Româ­nia, arată că România este “cea mai dezamăgită naţiune europeană, la mare distanţă de celelalte”.
Potrivit indicilor Transparency International, aproximativ 30% din români recunosc că au fost nevoiţi să dea mită în 2010.
Potrivit raportărilor Transpa­rency International, instituţiile sau structurile percepute drept cele mai corupte de către români sunt parti­dele politice, Parlamentul şi Justiţia, în ansamblul ei. Urmează în “topul corupţiei” Poliţia, sectorul privat, mass-media şi sistemul educaţional. Ceva mai bine sunt percepute doar O.N.G.-urile, Biserica şi Armata.
Totuşi, un aspect pozitiv e faptul că, potrivit acestui Barometru Global al Corupţiei, aproape 70% dintre ro­mâni cred că implicarea cetăţenilor în acţiuni anticorupţie este impor­tantă şi poate determina schimbări. Mai mult, opt din zece români şi-ar sprijini colegii sau prietenii activi în lupta anticorupţie, iar şase din zece s-ar implica personal în acţiuni de acest gen. “Rezultatele sunt îmbucu­rătoare, dar încă ne situează printre cei mai puţin activi în lupta cu corup­ţia. Doar în Elveţia, Lituania, Polonia şi Re­pu­blica Cehă procentele celor care ar raporta cazuri de corupţie sunt mai mici decât în România. Da­tele arată că, deşi nu au încredere în instituţii, românii au încredere în ei înşişi şi că un efort susţinut pentru încura­jarea avertizorilor de integritate poa­te determina o atitudine vehementă a cetăţenilor împotriva corupţiei”, precizează reprezentanţii Transpa­rency International.
“Acest indicator este extrem de important. Procentul mare de ro­mâni care s-ar implica arată, practic, că cetăţenii fac o legătură între sără­cia în care trăiesc, pe de-o parte, şi corupţie, pe de altă parte. Este im­portantă creşterea acestui indicator, iar noi, O.N.G.-urile, îi îndemnăm pe români să raporteze cazurile de corupţie prin toate mijloacele posibile pe care le au la îndemână: hotline-uri, plângeri, reclamaţii. Îndemnăm funcţionarii publici, care sigur sunt dezamăgiţi când văd, pe de-o parte, tăieri şi, pe de altă parte, achiziţii care arată huzurul pe banii publici, să raporteze aceste cazuri”, a declarat Victor Alistar, preşedintele Trans­parency International.


Deficienţele Justiţiei, văzute ca o frână în lupta anticorupţie

Potrivit Transparency Interna­tional, una dintre cauzele pentru care Justiţia e văzută ca un sistem foarte afectat de corupţie e faptul că, în general, procesele unor cazuri de corupţie, mai ales atunci când în dosarele respective e vorba de fapte foarte grave, iar implicate sunt per­soane publice importante, durează extrem de mult, iar soluţiile date sunt departe de aşteptările cetăţenilor.
Din 2007 până în prezent, D.N.A. a făcut publice doar patru hotărâri definitive şi irevocabile date de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în cazuri de corupţie care au legătură cu Ti­mişul. “Noi am făcut publică imediat fiecare sentinţă de acest gen, care ne-a fost comunicată. Singura pro­blemă e că, uneori, mai apar decalaje destul de mari de timp între data pro­nunţării unei sentinţe şi motivarea ei”, declară Livia Săplăcan, purtă­tor de cuvânt al Direcţiei Naţionale Anticorupţie.
În acest sens, bilanţul sentin­ţelor definitive date pe cazuri de corupţie în Timiş, în ultimii patru ani, este dezamăgitor. Potrivit aceleiaşi monitorizări, în acest an, instanţele din Timiş nu au avut condamnări în dosare de corupţie care să merite mediatizare la nivel naţional.
Cu toate acestea, şi pe parcursul acestui an, ori de câte ori s-a afirmat în presă că ar exista suspiciuni de corupţie în unele sectoare ale siste­mului judiciar, reacţia a fost promptă şi vehementă. Astfel, în acest an, au existat articole de opinie din presa timişoreană în care se sugera că ar exista un anumit grad de corupţie în sistemul judiciar, ce au devenit su­biecte de analiză, la Consiliul Supe­rior al Magistraturii. “În aceste con­diţii, deşi se pune în discuţie tema funcţionării sistemului judiciar, temă de interes general, prin comentariile aduse unor situaţii generale, prezen­tate incomplet şi prin inducerea ideii de corupţie a tuturor judecătorilor, lipsită de orice suport factual, arti­colul aduce atingere reputaţiei profe­sionale a judecătorilor semnatari. Imaginea Justiţiei este importantă pentru stimularea încrederii justi­ţiabililor. Nu poate fi ignorat impactul pe care îl au opiniile şi articolele exprimate în presă sau prin inter­mediul presei asupra imaginii Justi­ţiei. Potrivit Rezoluţiei Adunării Par­lamentare a Consiliului Europei, privitoare la etica jurnalistică, expri­marea opiniilor poate implica co­men­tarii asupra unor evenimente reale care, deşi nu pot fi supuse criteriilor de corectitudine, trebuie exprimate în mod sincer şi etic”, se menţionează într-unul din comen­tariile făcute în stenogramele şedin­ţelor Consiliului Superior al Magis­traturii din acest an, în care s-au analizat articole de opinie apărute în presa timişoreană.
Judecătorul Toni Neacşu, fon­dator şi fost preşedinte al Societăţii pentru Justiţie, spune că nu o dată percepţia publică legată de tergi­versarea unor dosare de corupţie nu este cea corectă. “Pe de o parte, se vorbeşte despre tergiversarea aces­tor mari dosare de corupţie. Ceea ce e adevărat. În foarte multe dosare de acest gen apar tergiversări, care fac ca procesul să se întindă pe o pe­rioadă foarte lungă de timp. Pe de altă parte, nu trebuie neglijat nici faptul că în acest gen de dosare de obicei volumul de lucru este foarte mare, se administrează foarte multe probe, sunt audiaţi mulţi martori şi se fac expertize care durează. Proce­dura în sine este una greoaie şi e îngreunată şi de diverse tertipuri judiciare invocate de avocaţii părţilor pentru a tergiversa procesul. Şi cel mai bun exemplu în acest sens este cel al excepţiilor de neconstitu­ţionalitate, invocate frecvent în acest gen de dosare, excepţii care duc la tergiversarea procesului”, spune judecătorul Toni Neacşu.


Sectorul neguvernamental, nemulţumit de implicarea statului în lupta împotriva corupţiei

Pe plan intern, multe organizaţii ne­guvernamentale se declară nemulţumite de felul în care au decurs în ultima perioadă demersurile anticorupţie ale structurilor de profil ale statului.
Petru Antoni, preşedintele timi­şean al Ligii Dreptăţii împotriva Abuzurilor şi Corupţiei din România, afirmă că orga­nizaţia pe care o reprezintă are destule cazuri în care cetăţenii vin să semnale­ze cazuri de corupţie. “Noi încercăm să-i ajutăm cum putem pe aceşti oameni, însă adesea acest gen de demersuri poate fi făcut până la o anumită limită de o organizaţie neguvernamentală, mai ales că infracţiunile de corupţie sunt extrem de greu de probat. Impresia multora dintre cei care vin la noi pentru sprijin e că statul e de mul­te ori depăşit de situaţie şi nu poate con­trola acest fe­nomen al corupţiei”.
Petru Antoni susţine că, în urma demersurilor făcute de L.D.A.C.R. la autorităţi, a ajuns la concluzia că Statul român, pe anu­mite paliere, e complet nefuncţional. “Ade­sea, când am încercat să-i ajut pe cei care îmi sesizau abuzuri şi disfuncţionalităţi ale autorităţilor, inclusiv cazuri de corupţie, am observat că o serie de instituţii sau funcţionari se implică atunci când au un interes pro­priu legat de un anumit caz”.
După cum s-a observat şi în vestul ţării, nemulţumite de reacţia auto­rită­ţi­lor, nu o dată, O.N.G.-urile care au printre obiective lupta împotriva corup­ţiei şi res­pectarea drepturilor omului s-au coalizat, cu scopul de a sensibiliza auto­rităţile.
Astfel, la Timişoara s-a constituit şi dezvoltat „Coaliţia O.N.G.-urilor din Regiunea de dezvoltare Vest”, coaliţie informală, formată din cinci O.N.G.-uri partenere, căroa li s-au alăturat încă 13. Organizaţiile implicate au desfăşurat activităţi pentru prevenirea şi comba­te­rea corupţiei, promovarea transparenţei decizionale, responsabilizării autorităţilor locale şi buna guvernare. Totodată, au fost constituite cinci grupuri cetăţeneşti, câte unul în fiecare localitate în care îşi desfăşoară activitatea organizaţiile par­tenere, grupuri la care au aderat până în prezent în total 184 de cetăţeni. Scopul grupurilor a fost de a menţine dialogul între cetăţeni şi reprezentanţii adminis­traţiei locale. Acestea sunt reacţii-răs­puns ale societăţii civile la lipsa de re­acţie a autorităţilor.