„Studii realizate în SUA arată că organismele modificate genetic nu sunt o soluţie”

Zilele acestea – după ce, pentru prima dată în 12 ani, Comisia Europeană a aprobat creşterea culturilor modificate genetic în Uniunea Europeană, punând profiturile industriei agro-chimice mai presus de siguranţa şi interesul public –, Greenpeace a iniţiat o campanie de strângere de semnături, „1 milion de voci pentru un viitor fără organisme modificate genetic”, făcând astfel apel pentru un moratoriu privind alimentele modificate genetic în Europa...
În primul rând, acest domeniu al organismelor modificate genetic este, deocamdată, un domeniu de, să-l numim, incertitudine ştiinţifică, în momentul de faţă ştiinţa neavând suficiente argumente pentru a indica dacă acestea sunt sigure sau dacă vor oferi vreun avantaj. Deocamdată, acestea sunt promovate afirmându-se că reprezintă o soluţie pentru rezolvarea problemelor de securitate alimentară, ceea ce înseamnă că ele ar putea asigura hrană pentru toată populaţia în actuala perspectivă demografică – este preconizat că spre anii 2050, omenirea ar putea să ajungă undeva la nouă - zece miliarde de locuitori –, pentru care nu ar fi suficiente metodele convenţionale, testate. Studii realizate în SUA arată, însă, clar că aceste organisme modificate genetic nu sunt o soluţie, că nu sunt mai competitive decât speciile naturale utilizate în agricultură pentru obţinerea materiilor prime agroalimentare. Exemple în acest sens avem şi în România, unde un studiu a relevat că porumbul modificat genetic nu este rezistent la secetă, cum este soiul natural, deci nu ar oferi niciun fel de avantaj agronomic. Or, cei care susţin aceste organisme modificate genetic invocă avantaje agronomice. Dar, aşa cum spuneam, dat fiind, însă, că este un domeniu de incertitudine ştiinţifică, trebuie să monitorizăm foarte strict aceste organisme modificate genetic atunci când ele sunt eliberate deliberat în mediul înconjurător.

Agent Green a organizat un protest, opunându-se introducerii deliberate în mediu a cartofului modificat genetic Amflora, produs de corporaţia BASF, pentru conţinut sporit de amidon, soi autorizat de C.E.
Cartoful modificat genetic este o creaţie europeană, spre deosebire de porumb. Deci, intervine şi altceva : U.E. are şi ea orgoliile ei, simţindu-se ameninţată de peste Ocean de plantele modificate genetic – care până acum au venit de acolo – şi, probabil, din acest considerent, vrea să promoveze plantele modificate genetic produse în spaţiul comunitar.


“Avem posibilitatea de a face agricultură ecologică”

Totuşi, prin vocea comisarului european pentru agricultură, Dacian Cioloş, aceeaşi Comisie Europeană a declarat că Bruxelles-ul va lăsa fiecărui stat membru libertatea de a stabili politica în domeniul culturilor modificate genetic...
Asta este foarte bine. În condiţiile în care, după cum vedeţi, sunt mari presiuni, o astfel de deschidere, chiar şi mică, este un pas mare. Acum depinde de politica fiecărui stat dacă va introduce sau nu organismele modificate genetic. Sunt ţări din U.E., cum ar fi Elveţia, Austria, Ungaria, care vor să fie libere de organisme modificate genetic. Şi România ar putea alege o astfel de soluţie – din punctul meu de vedere, ţara noastră se aseamănă foarte mult, cel puţin din perspectiva condiţiilor climatice şi a proprietăţii agricole, cu Austria, cu Elveţia, în sensul că şi noi avem multe proprietăţi agricole mici şi foarte mici, care s-ar preta foarte bine la agricultura ecologică.

Ce semnale aveţi în privinţa atitudinii României vizavi de această problemă?
Nu am. Însă văd că, la nivelul unor politicieni, există un curent pro-organisme modificate genetic în România. Ar trebui, însă, făcute nişte sondaje de opinie, pentru a vedea ce spun consumatorii. Ei ar trebui să decidă ce vor şi ce nu vor să mănânce, nu ar trebui nimeni să se substituie şi să vorbească în numele lor.

Întrebarea este, însă, cine a informat consumatorul? Noi nu avem cunoştinţă ca Ministerul Agriculturii, de exemplu, să fi avut o astfel de iniţiativă, prin intermediul căreia să-i spună consumatorului ce înseamnă organismul modificat genetic, ce avantaje, dar mai ales ce riscuri prezintă acesta...
Aşa e, nu a venit nimeni cu o astfel de iniţiativă. Eu cred că aici ar trebui să se facă auzită vocea societăţii civile, cum se procedează în diferite state din U.E. şi în SUA, unde sunt asociaţii ale consumatorilor, care sunt extraordinar de puternice şi care pot influenţa decizii politice. Noi nu avem aşa ceva. Pe de altă parte – deşi nu aş vrea să fiu eu cel care aruncă pisica în grădina cuiva –, apreciez că cei care sunt răspunzători de sănătatea poporului ar trebui să abordeze cu mai multă atenţie şi cu mare responsabilitate problema aceasta, şi mă gândesc la Ministerul Sănătăţii, la Ministerul Mediului, la Autoritatea pentru Protecţia Consumatorului.


„Nu ne-a cerut nimeni nici măcar părerea”

Sunteţi directorul Institutului de Cercetări Alimentare, omul care a făcut cam de unul singur educaţia alimentară a românilor, cel puţin în ultimii ani. Vi s-a cerut, de către Ministerul Agriculturii sau de Ministerul Mediului, un studiu care să evidenţieze riscurile pe care le implică consumul de organisme modificate genetic sau de produse de origine animalieră provenite de la animale hrănite cu organisme modificate genetic?
Nu ni s-a cerut niciun astfel de studiu. Nu ni s-a cerut nici măcar părerea.

Există un institut de cercetare din România care a făcut sau face astfel de studii?
Din păcate, nu există un institut anume care să poate face aceste studii. Mai rău, din câte ştiu eu, în România nu există un laborator de referinţă care să certifice dacă un aliment are în componenţă organisme modificate genetic.

Din 2005, Greenpeace România duce o luptă constantă împotriva acestor organisme modificate genetic : pe cont şi cheltuială proprii a făcut un tur de testare în întreaga ţară, pentru descoperirea organismelor modificate genetic, găsind în zece judeţe culturi ilegale de soia, dar şi de cartofi şi pruni modificaţi genetic, cultivaţi în afara prevederilor legale în vigoare, a făcut verificări de laborator ale unor produse comercializate de mari lanţuri alimentare, primind apoi promisiunea retragerii lor de la consum. Unde s-a stabilit existenţa acestor organisme, din moment ce în România nu avem un astfel de laborator?
Din câte ştiu, Greenpeace a trimis probele la laboratoarele certificate din alte state U.E., deci nu în România s-au făcut analizele.

De cât timp ar fi nevoie pentru realizarea unui studiu relevant privind impactul pe care îl pot avea aceste organisme modificate genetic şi asupra mediului, şi asupra organismului uman?
Aici este un punct vulnerabil al acestor alimente care provin din organisme modificate genetic : acestea nu au trecut proba timpului. Alte alimente sunt în spectrul alimentar de zeci de mii de ani, altele de mii, de sute de ani, organismele modificate genetic, însă, au apărut de vreo zece ani. Dat fiind acest fapt, ar trebui să fim mult mai atenţi cu ele şi să aplicăm principiul precauţiei înainte de a le „îmbrăţişa” fără niciun fel de oprelişti. Deşi în U.E., legislaţia privind etichetarea organismelor modificate genetic este mai restrictivă decât în SUA – unde etichetarea acestora nu este obligatorie –, totuşi, lucrurile tind să devină şi la noi mai laxe. Sunt producători care încalcă legea.


„Sunt sunt mari presiuni, dar nu avem dreptul să ne jucăm cu sănătatea consumatorilor”

Recent, organizaţia ecologistă Agent Green a dat publicităţii un studiu care arată că porumbul modificat genetic MON810, cultivat şi în România, are efecte toxice la nivelul rinichilor şi al ficatului…
Cunosc acest studiu, îi aparţine profesorului Seralin, un expert în biochimie şi în organisme modificate genetic, directorul unui institut de cercetări şi tehnologie moleculară din Franţa şi, într-adevăr, a constatat aceste efecte despre care îmi spuneţi. Ca o paranteză, aş vrea să spun că profesorul Seralin este apreciat în Franţa şi protejat de Guvernul francez, pentru că, până acum, cei care au făcut cercetări şi au avut curajul să spună ceva au avut de suferit, fiind discreditaţi — un prim exemplu în acest sens este al profesorului Pusztai. Pe de altă parte, în SUA există o reglementare potrivit căreia este interzisă publicarea rezultatelor privitoare la un organism modificat genetic dacă nu există aprobarea firmei care l-a produs. De aceea, în SUA este acum un puternic curent de desfiinţare a acestei cenzuri ştiinţifice. Deci, sunt sunt mari presiuni. Vorbim de fapt despre o industrie care vrea să-şi impună produsele pe piaţă, numai că nu avem dreptul să ne jucăm cu sănătatea consumatorilor.
Revenind la acel studiu al profesorului Seralin, trebuie spus că acesta a făcut cercetări asupra consumului direct de organisme modificate genetic, nu în privinţa consumului de carne sau lapte provenite de la un animal hrănit cu nuclee proteice modificate.

Potrivit Greenpeace, nu avem numai porumb, soia şi cartofi modificaţi genetic, există şi fasole, roşii, mere, pepeni, piersici cărora li se blochează procesul de putrefacţie ori li se „impune” coacerea după recoltare, sau avem somoni „umflaţi până la dimensiuni de opt ori mai mari decât mărimea lor naturală”. Or, toate alimentele acestea ne pot ajunge în farfurii.
Eu nu ştiu despre aceste alimente, ştiu doar despre acele plante. În momentul de faţă, în exploatare sunt două mari categorii de organisme modificate genetic : microorganismele modificate genetic şi plantele modificate genetic (soia, porumbul, cartoful). Deşi prima plantă modificată genetic a fost un sortiment de roşie, modificată tocmai pentru a-i întârzia procesul de maturare şi de a o menţine cât mai mult pe rafturi.

Acestea sunt roşiile pe care le vedem zi de zi în market-uri şi în pieţe?
Nu cred că ceea ce avem în România sunt roşii modificate genetic. Dar, în privinţa lor, se întâmplă alt lucru, nici el bun : soiurile au fost modificate prin diverse tehnici, de data aceasta clasice, de selecţie, prin hibrizi. Or, organismele modificate genetic se obţin prin inginerie genetică. Iar între ele există o diferenţă.

Care este diferenţa?
Foarte mare. Prin inginerie genetică putem obţine speciile pe care, prin tehnici clasice, nu le-am putea obţine prin selecţie. Aşa cum soia modificată genetic are transferate gene de la diferite organisme, porumbul modificat, la fel, are nişte gene transferate de la nişte bacterii, o roşie obţinută ca hibrid poate şi ea să reziste foarte mult. Acesteia îi este modificată compoziţia, devenind mai lemnoasă, lipsită de savoare şi, în plus, stă mai mult pe raft.


„În România, nu putem controla organismele modificate genetic, din lipsă de voinţă politică”

În momentul de faţă, în România se poate vorbi despre un control real al acestor organisme modificate genetic?
Deşi trebuia să avem de vreun an şi ceva un laborator de referinţă certificat pentru detectarea organismelor modificate genetic din alimente, nu avem. Cu alte cuvinte, nu se poate controla acest lucru.

În subordinea cărei instituţii s-a luat în discuţie a fi înfiinţat?
Eu ştiu că este vorba despre Institutul de Igienă şi Sănătate Publică pentru Animale.

Nu poate funcţiona din lipsă de specialişti?
Nu este o problemă nici de specialişti, nici de echipament. E doar o problemă de voinţă politică.

Am vorbit, amintind de recentul studiu realizat în Franţa, despre studii care relevă efectul nefast al organismelor modificate genetic asupra sănătăţii umane. Ce efecte nefaste pot avea, însă, asupra mediului înconjurător?
Revenim la proba timpului. Deocamdată, nu au fost detectate oficial riscuri. Se presupune doar că se pot transmite gene de rezistenţă la speciile naturale, care ar putea perturba echilibrul ecologic, dar acestea nu sunt studii validate ştiinţific. Ceea ce nu înseamnă, însă, că ele nu ar putea fi reale.


„1 milion de voci pentru un viitor fără organisme modificate genetic”

Greenpeace invită populaţia să semneze o petiţie (http://www.greenpeace.org/international/campaigns/genetic-engineering/take-action/EU-Petition ) pentru o Uniune Europeană fără organisme modificate genetic. Şi asta după ce Comisia Europeană a aprobat creşterea culturilor modificate genetic în U.E., punând profiturile industriei agro-chimice mai presus de siguranţa şi interesul publice.
Potrivit Greenpeace, un organism modificat genetic este un organism viu creat artificial prin manipularea genelor sale. Tehnicile ingineriei genetice constau în izolarea segmentelor ADN (materialul genetic) de la o fiinţă vie (virusuri, bacterii, plante, animale şi, inclusiv, om) pentru a le introduce în materialul ereditar al alteia. De ce invită Greenpeace populaţia să spună „nu” ingineriei genetice?
Argument 1 : „Progresul ştiinţific în domeniul biologiei moleculare ne poate ajuta să înţelegem procesele naturale şi să progresăm în domeniul medicinii, de a da noi unelte medicale. Însă nu ar trebui ca, din cauza intereselor comerciale, să folosim descoperirile ştiinţifice ca justificare pentru transformarea mediului într-un experiment genetic gigant. Biodiversitatea, mediul înconjurător şi integritatea rezervelor de hrană ale lumii sunt prea importante pentru supravieţuire pentru a fi supuse riscului”.
Argument 2 : „Diferenţa fundamentală faţă de tehnicile tradiţionale ale îmbunătăţirii genetice este că acestea permit lipsa barierelor dintre specii pentru a crea fiinţe vii ce nu există în natură. Este vorba de un experiment la scară largă, bazat pe un model ştiinţific compromis”.
Argument 3 : “Unele dintre pericolele acestor culturi pentru mediul înconjurător sunt creşterea folosirii substanţelor toxice în agricultură, contaminarea genetică, contaminarea solului, pierderea biodiversităţii, dezvoltarea rezistenţelor în insecte şi «ierburi rele» sau efectele nedorite în alte organisme. Efectele asupra ecosistemelor sunt ireversibile şi imprevizibile”.
Argument 4 : “Riscurile sanitare ale graniţei largi a OMG-urilor prezente atât în alimentaţia noastră, cât şi în a animalelor, ale căror produse le consumăm, nu se evaluează corect, obţinerea unui astfel de rezultat continuând să fie necunoscută. Noi alergii, apariţia unor noi toxine şi efecte neaşteptate sunt unele dintre riscuri”.
Argument 5 : “(..,) Ţările ce au adoptat masiv folosirea culturilor transgenice sunt exemple clare ale unei agriculturi nedurabile. În Argentina, de exemplu, intrarea masivă de soia modificată genetic a exacerbat criza agriculturii cu o creştere alarmantă a distrugerii pădurilor primare, migrarea ţăranilor şi muncitorilor rurali, o mărire a utilizării ierbicidelor şi o gravă substituţie a producţiei de alimente pentru consumul local”. Lista ar putea rămâne deschisă…


Organizaţii de mediu împotriva cartofului modificat genetic

Agent Green (o organizaţie neguvernamentală non profit de tip ”watchdog”, pentru protecţia mediului înfiinţată în 2009) a făcut publice, zilele trecute, o serie de obiecţii legale, ştiinţifice şi economice cu privire la cartoful modificat genetic Amflora (EH92-527-1), produs de corporaţia BASF, soi autorizat de Comisia Europeană. Organizaţia cere Ministerului Mediului să interzică importul şi cultivarea cartofului MG Amflora şi să demareze un studiu pe termen lung pentru evaluarea impactului asupra mediului pentru acest organism. Agent Green invocă o serie de argumente contra :
Rezistenţă la antibiotice
Cartoful MG Amflora conţine gene marker care dau rezistenţă la antibiotice precum kanamicina şi neomicina.(…) Atât Organizaţia Mondială a Sănătăţii, cât şi Agenţia Europeană a Medicamentului sunt de părere că antibioticele afectate de cartoful modificat genetic au un rol important în medicină. Cu toate acestea, Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a ignorat aceste aspecte, iar cartoful modificat genetic urmează să fie folosit la scară industrială începând cu această primăvara.

Cartoful MG nu este echivalent substanţial cu cel nemodificat genetic
În afară de cantitatea sporită de amidon, există diferenţe semnificative în compoziţia chimică a cartofului modificat genetic recoltat faţă de varietăţile parentale convenţionale. Aceste diferenţe includ vitamina C, zaharoză, glucoză, fructoză, nitraţi şi fibre digerabile. Astfel de rezultate ar fi trebuit investigate mai amănunţit.

Toxicitate
În studiile efectuate s-a observat că animalele de sex feminin testate cu Amflora au prezentat diferenţe semnificative între globulele albe şi greutatea splinei în comparaţie cu animalele hrănite cu varietăţile parentale convenţionale ale cartofului. Astfel de diferenţe ar fi trebuit investigate amănunţit de A.E.S.A., pentru a stabili în ce măsură sunt relevante pentru sănătatea oamenilor şi a animalelor.

Contaminare
Este foarte probabil că Amflora va contamina mediul şi alimentele. Nu există legislaţie agreată la nivel comunitar pentru coexistenţa plantelor modificate genetic cu cele nemodificate genetic şi, cu toate acestea, autorizarea cartofului modificat genetic este valabilă pentru toate cele 27 de state membre, inclusiv România. Pe lângă riscul polenizării culturilor învecinate, care nu este neglijabil, cel mai mare pericol îl reprezintă tuberculi voluntari de cartof, care râmân în pământ după recoltare.

Evaluare neadecvată
Opinia A.E.S.A. nu îndeplineşte cerinţele Directivei 18/2001 cu privire la evaluarea impactului asupra mediului deoarece se bazează doar pe date furnizate de producător (BASF). Aceste date nu includ efectele asupra biodiversităţii şi nici implicaţiile ecologice ale cultivării cartofului pentru toate regiunile biogeografice ale Europei.

Există alternative nemodificate genetic care produc amilopectină
Emsland Group, din Germania, comercializează un soi de cartof convenţional care produce conţinut sporit de amilopectina şi care nu prezintă riscuri.
Tot Agent Green lansează un apel, “STOP invaziei OMG”, dat fiind că omul se aventurează să reinventeze viaţa înainte de a o cunoaşte. Un material interesant, care merită sau mai bine spus se impune a fi citit, înainte ca noi să putem decide dacă acceptăm în viaţa noastră, în corpul nostru aceste organisme modificate genetic. Sigur, în varianta în care ne va întreba cineva, vreodată… “Au fost vremuri când dintr-o ghindă creştea doar un stejar. Acele vremuri au durat milioane de ani. Astăzi, unii oameni încearcă să deţină controlul cu forţa asupra planetei. Astfel a devenit posibil ca dintr-o ghindă să crească şi altceva dacă o companie agro-chimică va considera că asta îi poate aduce mai mult profit. (…) OMG pot fi obţinute doar în laborator, prin forţarea de gene între specii diferite şi chiar între regnuri diferite (adevărate «cocktailuri genetice» obţinute din transfer de material genetic între specii îndepărtate pe scara evoluţiei biologice sau chiar de la plante la animale şi invers – de exemplu, o căpşună cu gene de peşte arctic pentru a rezista la îngheţ. (…)”. ( www.agentgreen.ro/new/index.php?id=139  )