Agerpres:
editia 21 - 23 mai 2012
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri pe e-mail
 18°CUmiditate:88% Viteza vantului:3 KMH Vizibilitate:11 km
4.4587 3.5272
Directorul I.C.R. Budapesta si fost redactor al Europei Libere, Brindusa Armanca :
"In Romania, o recunoastere adevarata a rolului Europei Libere a venit abia in al doilea deceniu dupa Revolutie"
"Nu era nici posibil, nici adecvat sa aduci o arhiva care n-ar fi generat o institutie"
Sunteti nu doar unul dintre fostii jurnalisti ai Europei Libere, si ci unul dintre cei care vreti sa aduceti acasa arhiva de emisiuni a acestui post de radio, documente unice ale istoriei recente a romanilor. Domnul Liviu Tofan, directorul Institutului Roman de Istorie Recenta, el insusi fost jurnalist al Europei Libere, declara ca, exceptand Bulgaria, Romania este singura tara din Europa Centrala si de Sud-Est care nu si-a recuperat, inca, aceste arhive? De ce atat de tarziu?
Parte din arhivele Europei Libere, pe toata zona fostului bloc comunist, au fost preluate din initiativa lui George Soros, care a considerat ca poate si merita sa investeasca pentru ca aceste informatii extraordinare - care, de fapt, vizeaza o intreaga istorie a Razboiului Rece - sa fie aduse in tarile pentru care emiteau sectiile Radio Europa Libera. Pentru ca acestea sa nu se piarda, a infiintat, la Budapesta, o institutie care se numeste Open Society Archives. Mai intai, aceasta institutie a facut parte din Universitatea Central-Europeana, apoi s-a desprins si este, pana in ziua de azi, autonoma. Asadar, initiativa nu a fost luata de fiecare tara in parte. Abia mai tarziu, s-au gandit diverse grupuri, mai ales cele legate de istoria Europei Libere, sa individualizeze colectia si arhiva pe fiecare tara in parte.
De ce a venit asa de tarziu? Inainte de toate pentru ca, in Romania, recunoasterea Europei Libere si a rolului ei in aceasta batalie de la distanta cu dictatura comunista a fost destul de greu primita. O recunoastere adevarata a venit tarziu, abia in al doilea deceniu dupa Revolutie, si nu era nici posibil, nici adecvat sa aduci o arhiva care n-ar fi generat o institutie si care nu ar fi fost bine primita. De altfel, este cunoscut ca, pana la desfiintarea Europei Libere complet (in august 2008 - n.r.), jurnalistii romani de la acest post de radio inca au avut, in primii ani dupa Revolutie, a se bate cu ineptiile sistemului si cu privilegiatii lui, care preluasera puterea dupa ‘89. Apoi, proiectul a intarziat si din cauza ca, la momentul desfiintarii radioului, redactorii, jurnalistii, nume sonore, s-au risipit : unii au ramas in Germania, altii la Praga, altii in SUA - si a fost greu sa se adune ei insisi laolalta.
"Proiectul va beneficia de know-how-ul oferit de Open Society Archives Budapesta"
De cat timp se estimeaza va fi nevoie pentru ca intreaga arhiva sa fie pusa la dispozitia publicului?
Haideti sa comparam cu ceea ce s-a intamplat la Open Society Archives, din Budapesta, una dintre cele mai interesante si mai vii din arhivistica, din colectia de documente pe care o institutie le administreaza. Din momentul infiintarii si pana azi - si sunt aproape 15 ani -, ei nu au incetat sa aiba fonduri si sa le foloseasca pentru a digitaliza o cantitate imensa de documente, pe care continua sa le prelucreze si astazi. Norocul unei institutii care s-ar regasi la Bucuresti ar putea fi tocmai acesta : eu am stabilit un contact intre Rév Istvan, direcorul Open Society Archives, si Liviu Tofan, directorul Institutului Roman de Istorie Recenta, si N.C. Munteanu, astfel incat sa existe un sprijin atat in ceea ce priveste know-how-ul, cat si un sprijin concret din partea acestui institut care include si cercetare, si arhiva, si film (O.S.A. arhiveaza si alte tipuri de materiale, si video, si audio din alte surse decat Europa Libera), si expozitii, si eveniment. Sprijinul concret ar putea fi acela ca documentele digitalizate referitoare la Romania, obtinute de la departamentul romanesc al Europei Libere, ar putea fi transferate, in Romania, in forma lor finala.
Un lucru e sigur : cercetatorii vor putea gasi lucruri interesante. Eu am intrat candva in arhivele legate de "frontieristi", atunci cand am scris o carte despre acest fenomen (este vorba despre "Istoria recenta in mass-media. Frontieristii", o carte-document ce contine marturii ale transfugilor care au avut sansa sa nu fie arestati sau impuscati la frontiera, dar si o lista a celor impuscati, o reconstituire a cimitirelor de pe Clisura Dunarii, unde erau ingropati ca necunoscuti frontieristi impuscati de granicerii romani sau sarbi - n.r.) si am avut surpriza sa vad ca, in mod oficial si secret pe atunci, autoritatile maghiare aveau atitudine clar trasata de a returna transfugi romani. De asemenea, tot din arhivele Radio Europa Libera, am putut vedea cum decurgeau relatiile autoritatilor la granita. De altfel, s-a putut vedea cum va arata aceasta arhiva : Open Society Archives a oferit gratuit Hotnews, la finalul anului 2009, documente digitalizate referitoare la Revolutia Romana.
Vom avea surpriza sa auzim stiri, inregistrate inainte de 89, care faceau trimitere la personaje ajunse, dupa 90, in posturi-cheue ale politicii romanesti?
Radio Europa Libera a avut, paradoxal, un rol chiar in acreditarea, oarecum, a lui Iliescu ca un fel de opozant al regimului Ceausescu. Despre el s-a vorbit la Europa Libera, asa cum s-a vorbit despre Silviu Brucan, asa cum s-a vorbit despre mai multi dintre cei care semnasera "Scrisoarea celor sase" si care, in definitiv, erau demnitari comunisti sau erau legati de regimul de la Bucuresti.
"Fara Europa Libera, viata romanilor ar fi aratat o data mai mult ca o inchisoare"
Cum ar fi aratat viata romanilor fara Europa Libera - plastic numita de organizatorii campaniei drept "oxigenul care a permis romanilor sa respire, sa reziste sub comunism" -, in aproape 40 de ani de comunism?
Ar fi aratat o data mai mult ca o inchisoare din care nu se poate iesi. Absenta informatiilor ar fi fost o sursa de disperare mai mare decat cea care era, oricum. Imi amintesc cum, in timpul Revolutiei - cand apucam sa ajungem acasa - stateam cu urechea lipita de calorifer sa auzim ce spune Europa Libera. Desi traiam pe viu lucrurile, asteptam o explicatie si o confirmare a ceea ce traiam noi insine. Rolul pe care Europa Libera l-a jucat in viata noastra este mai mare decat putem calcula dupa 20 de ani de cand am "respirat" libertatea, timp in care nevoile noastre s-au modificat.
Echipa de jurnalisti romani ai Europei Libere a primit vreun semn de pretuire, de apreciere, pentru tot ceea ce au facut pentru inlaturarea dictaturii comuniste, din partea celor veniti la putere dupa evenimentele din Decembrie 89?
Regimul Iliescu a trebuit sa faca un compromis, la un moment dat, si sa dea un semn de acceptare a faptului ca Europa Libera a jucat un rol important in istoria noastra, fara, insa, sa se mearga mai departe, atunci. Apoi, pe vremea presedintelui Emil Constantinescu, o serie de jurnalisti de baza ai sectiei romane a Europei Libere au fost medaliati. Altii au fost medaliati in timpul primului mandat al presedintelui Traian Basescu. Un lucru cert este ca recunoasterea publica e asigurata.
"Poate, peste 50 de ani, vom afla si ce s-a intamplat la Revolutie"
Un azimut al campaniei "Europa Libera. Aici" este si crearea unui radio-scoala, care sa duca mai departe traditia democratica si standardul profesional, date de acest post de radio. Care sunt diferentele majore dintre modul in care se face acum presa si modul de lucru al jurnalistilor de la Europa Libera?
Exista o diferenta, e adevarat, si nu era numai de ton si de decenta. Existau cateva reguli foarte stricte - eu insami am invatat reguli autentice ale jurnalismului si insemnele jurnalismului de buna calitate, la Radio Europa Libera -, care nu puteau fi incalcate, pe care le sesizai si ca ascultator. Imi amintesc, de exemplu, ca intotdeauna atunci cand criticau regimul, acesti jurnalisti il numeau pe Ceausescu, fara exceptie, "domnul presedinte Nicolae Ceausescu". Totodata, vorbind de "dincolo" unui popor inchis pe un teritoriu marcat cu sarma ghimpata, acesti jurnalisti nu aveau voie sa creeze panica, sa exagereze. In definitiv, respectau reguli ale jurnalismului. Apoi, exista, inainte de toate, o incredere pe care jurnalistii de la Europa Libera au castigat-o exact prin aceasta moderatie, prin grija cu care foloseau informatiile si prin respectul pe care il aveau fata de informatie, pe care o administrau cu maxima atentie si maxima rigurozitate.
Cat am lucrat la acest post de radio, am observat ca atunci cand erau momente de cumpana, de criza, cand erau manifestatii, oamenii se intorceau la aceasta sursa, la Europa Libera, ca si la BBC, de altfel, pentru ca acestea ofereau credibilitate, iar credibilitatea se castiga si se consolideaza in timp.
In ziua de azi, cumva, lucrurile acestea s-au pierdut. Dar nu este placut sa fi tutuit in permanenta de un moderator excesiv de vesel, care primeste telefoane si care este familiar cu toata lumea si face glume de doi bani. De asemenea, stirile contin adesea informatii cu care oamenii chiar nu au ce sa faca, adica un fel de jurnalism pe care il poti arunca la cosul de gunoi.
Asadar, aducerea acasa a arhivei Radio Europa Libera, punerea acesteia la dispozitia tuturor romanilor, vor completa cu o alta bucatica istoria recenta a romanilor. Totusi, lipsesc, inca, parti importante din acest intreg... Nu exista o sentinta definitiva si irevocabila in dosarul Revolutiei, care sa ateste responsabilitatea si vinovatia pentru varsarea de sange, pentru modul in care a fost preluata puterea, in Decembrie 89. Nu exista o condamnare de jure a comunismului. Nu a fost aplicata lustratia. Mai e timp, mai putem avea speranta in refacerea acestui adevar care ne priveste pe fiecare dintre noi?...
Sunt convinsa ca lucrurile acestea se vor intampla, dar, asa cum spune un banc, nu in mandatul nostru... Probabil, este nevoie sa dispara cei care sunt vinovati si care au opus rezistenta si inca mai au resurse sa o faca.
Dar au aparut cateva carti care sunt importante si care au ca sursa arhivele Radioului Europa Libera si vor mai aparea. Astept cu nerabdare cartea pe care o pregateste ultimul fost director al radioului, Nestor Ratesh, care, cercetand documentele Securitatii, incearca sa gaseasca dovezile asasinarii a mai multi fosti colegi ai lui, fosti directori ai Europei Libere. Deci, cred ca, pana la urma, lucrurile acestea se vor aseza. Aflam abia acum ce s-a intamplat in anii 50, aflam abia acum cum au murit importante personaje istorice ale vremii, sefi de partide, inalti prelati, inalti ofiteri ai Armatei Romane. Tot asa, vom afla, poate peste 50 de ani, ce s-a intamplat in timpul Revolutiei...
Copyright © 2007 Timpolis Home Powered by Rheal
|