În Timiş, tot mai mulţi elevi renunţă la şcoală

Problemele în familie şi lipsurile materiale, chiulul de la ore, repetenţia sau plecarea în străinătate, cu părinţii, la muncă, sunt câteva dintre situaţiile care determină o creştere a numărului copiilor care renunţă la şcoală. Cele mai mari probleme sunt însă în mediul rural, unde copiii tind să urmeze concepţiile părinţilor, conform cărora frecventarea şcolii nu este o prioritate, se arată într-un studiu publicat recent de Fundaţia Soros. În Timiş, rata abandonului şcolar a crescut anual, ajungând la peste 1,25%.

Parte de carte, şi nu prea

Problemele în familie şi lipsurile ma­teriale sunt cauzele principale care duc la abandon şcolar, mai ales la sate. Aceasta este principala concluzie a Studiului-diag­nostic privind situaţia abandonului şcolar şi părăsirea timpurie a şcolii în mediul rural, o cercetare calitativă realizată de Institutul Român pentru Evaluare şi Stra­tegie în perioada octombrie - decembrie 2011, în 42 de localităţi din mediul rural în care abandonul şcolar are o incidenţă ridi­cată. Au fost selectate câte şase comuni­tăţi din judeţele Brăila, Buzău, Călăraşi, Harghita, Neamţ, Prahova şi Suceava. Studiul a fost elaborat în cadrul proiectului „Parte de Carte”, proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resur­selor Umane 2007 - 2013, şi derulat de Fun­daţia Soros România.

Conform studiului, copiii proveniţi din mediul rural tind să urmeze modelele oferite de părinţi şi concepţiile acestora, po­trivit cărora educaţia nu este o priori­ta­te, iar frecventarea şcolii nu sporeşte şan­sele unui viitor mai bun. Sărăcia este o al­tă cauză pentru abandonul şcolar – fie pen­tru că elevii nu se pot prezenta la şcoală din cauza neputinţei părinţilor de a le cum­păra haine, rechizite sau pentru a plăti trans­portul, fie pentru că sunt nevoiţi să contribuie la întreţinerea familiei, ceea ce nu le mai permite să aloce timp învăţăturii.„În cazul familiilor cu mulţi copii, adeseori fraţii mai mari sunt nevoiţi să aibă grijă de cei mai mici sau să se ocupe de gospodă­rie, în timp ce părinţii muncesc. Fetele sunt cele care renunţă mai des la şcoală din acest motiv”, precizează Virginia Porci­şanu, managerul proiectului „Parte de Car­te”, de la Fundaţia Soros. Potrivit aces­teia, o situaţie aparte o reprezintă copiii cu cerinţe educative speciale, pentru care fie nu există în şcoală resursele materiale sau umane necesare educării lor, fie pă­rin­ţii nu doresc obţinerea unui certificat me­dical specific, considerându-l stigmatizant şi, astfel, nu există condiţii pentru adapta­rea curriculum-ului de care ar avea nevoie aceşti copii. Totodată, printre cauze ale abandonului şcolar identificate în cadrul studiului se numără şi lipsa comunicării dintre părinţi şi profesori sau dintre părinţi şi copii, plecarea părinţilor în străinătate şi lăsarea copiilor în grija unor persoane cu mai puţină autoritate (bunici sau vecini) sau influenţa negativă a anturajului tinerilor.

Proiectul „Parte de Carte” se deru­lează în perioada mai 2011- aprilie 2014 şi are ca obiectiv prevenirea abandonului şcolar în mediul rural, prin dezvoltarea unor servicii socio-educative integrate şi prin implicarea membrilor comunităţilor în menţinerea în sistemul de educaţie a elevilor aflaţi în risc de a părăsi şcoala.

Şi în Timiş, tot mai mulţi elevi abandonează şcoala

În Timiş, numărul cazurilor de abandon şcolar a crescut semni­ficativ în ultimii ani. Dacă în anul şcolar 2006 - 2007, rata abandonului şcolar a fost de 1,61%, în 2007 - 2008 aceasta a atins cifra de 1,88%, pentru ca în anul şcolar următor să scadă din nou la 0,88%. Abandonul şcolar a crescut însă din nou în anul şcolar 2009 - 2010, ajungând la o rată de 1,26%, se arată într-un studiu recent al Centrului Judeţean de Asistenţă Psihopedagogică Ti­miş, bazat pe date culese de la 169 de şcoli din judeţ, dintre care 91 au raportat că nu au avut situaţii de abandon în anul şcolar 2009 - 2010. Reprezentanţii Inspectoratului Şco­lar Timiş declară că pentru situaţia anului şcolar trecut, respectiv 2010 - 2011, încă nu a fost calculată o rată a abandonului. “Însă estimăm că aceasta s-a menţinut aproape de cotele înregistrate în anul şcolar precedent, de circa 1,25%, cu o marjă de eroare de plus sau minus 0,5%”, ne-a declarat inspectorul şcolar general adjunct Halasz Fran­cisc. Pe de altă parte, şi statis­ticile C.J.A.P. Timiş arată că şcolile în care abandonul şcolar a cunoscut valori mai mari au fost cele din me­diul rural, la debutul ciclului gim­na­zial sau liceal, cele mai multe cazuri de copii care au renunţat la şcoală fiind înregistrate la Biled, Checea, Banloc şi Liebling. Abandon şcolar crescut s-a observat însă şi în ora­şe, Timişoara clasându-se pe primul loc, fiind urmată îndea­proape de Lugoj, Făget şi Jimbolia, unde s-au înregistrat renunţări la studii mai ales în şcolile generale.

Principalul motiv al aban­do­nului şcolar, mai ales în ultimii ani de liceu, este, în aproape jumătate dintre cazuri, numărul mare de absenţe acumulat de elevi pe par­cursul anului şcolar. Al doilea motiv pentru renunţarea la studii este faptul că elevul se angajează într-un loc de muncă şi nu mai are timp de şcoală – 38% dintre cazuri. Alte cauze sunt situaţia materială pre­cară a familiei – 7%, apariţia unor sarcini la eleve – 2%, căsătoria – 2%, faptul că provin din familii monoparentale cărora le e tot mai dificil să îşi întreţină copilul la studii, se mai arată în datele C.J.A.P. Timiş.

Există şi copii care nu merg la şcoală, pentru că părinţii au nevoie de ei în munca din care îşi câştigă existenţa – situaţie înregistrată mai ales în mediul rural. Dezorga­ni­zarea vieţii de familie, consecinţă a divorţului, climatul familial conflic­tual şi imoral, excesiv de permisiv, divergenţa metodelor educative şi lipsa de autoritate a părinţilor, ati­tudinea rece, indiferentă sau tira­nică sunt alte aspecte care conduc spre abandon şcolar, mai spun in­spectorii şcolari. Potrivit acestora, tendinţa de creştere a ratei aban­donului şcolar poate fi generată, pe lângă cauze de natură individuală, familială sau şcolară, şi de am­ploarea fenomenului migraţiei forţei de muncă – aici intrând copiii care îşi urmează părinţii în străi­nătate.