La nivelul Timişoarei a fost finalizată centralizarea datelor culese în cadrul Recensământului General Agricol, urmând ca, în perioada următoare, să se realizeze contabilizarea pentru tot judeţul. Datele strânse în acest fel, pentru a nu fi doar un simplu exerciţiu birocratic bifat, ar putea fi folosite pentru o evidenţă mult mai clară a certificatelor de producător şi a depistării bişniţarilor care, cu certificate de producător eliberate ilegal, dictează preţurile pe pieţele municipiului.


Date centralizate în Timişoara

Colectarea de date şi centrali­za­rea acestora, în cadrul Recensă­mân­tului General Agricol, a ajuns la final, la Timişoara. Lucrările pregătitoare ale recensământului s-au desfăşurat în perioada mai - noiembrie 2010, iar recensământul propriu-zis, în perioada 2 decembrie 2010 - 31 ianuarie 2011.
În urma centralizării, a rezultat că pe raza municipiului sunt 12.910 de gospodării sau exploataţii agricole – persoane fără personalitate juridică şi 29 de unităţi cu personalitate juridică. Mai există şi 93 de gospodării sau persoane fizice care nu au domiciliul în Timişoara, dar deţin terenuri agricole pe raza municipiului. Cele 29 de unităţi cu personalitate juridică care des­fă­şoară şi activităţi agricole cuprind 17 unităţi cu sediul în Timişoara şi 12 uni­tăţi cu sediul în alte localităţi, care deţin şi exploatează bunuri agricole pe raza municipiului.
La adunarea datelor au lucrat 69 de recenzori, 13 recenzori-şefi şi un co­ordonator. Fiecare recenzor a avut de completat între 180 şi 200 de formu­lare pentru exploataţiile agricole recenzate.
Cum era de aşteptat, având în vedere că e vorba de declarare oficială a unor bunuri ce pot fi surse de venit impozitabil, nu puţine au fost situaţiile în care persoanele interpelate au re­fuzat furnizarea datelor personale, sau au făcut declaraţii care erau în evi­den­tă contradicţie cu realitatea constatată de recenzori la faţa locului.


Ocazie pentru “inventarierea” certificatelor de producător

În stil pur românesc, structura direct implicată şi interesată în acest studiu statistic nu a fost implicată di­rect în el. Astfel, Direcţia pentru Agri­cultură şi Dezvoltare Rurală Timiş nu a participat cu specialişti la colectarea de date. Acum depinde doar de “factorii de decizie” ca datele colectate, deloc ieftin, cu bani publici, în urma Recen­sământului General Agricol, să fie folosite imediat după centralizare, în aşa fel încât acest studiu statistic să nu fie un simplu exerciţiu birocratic.
De exemplu, datele colectate la recensământ pot fi fructificate pentru a depista posesorii de certificate de pro­ducător eliberate ilegal de către primă­rii. Cu acest gen de certificate, “pro­ducători” care au trei metri pătraţi de teren sau care nu au deloc pământ vând în pieţele din judeţ tone de legume şi fructe aduse din import, subevaluate sau cumpărate de la adevăraţii produ­cători, la preţuri foarte mici. Aceşti bişniţari stabilesc preţurile, de ani de zile, în pieţele timişorene.
“În mod normal, în urma centra­lizării acestor date, se poate vedea cine şi ce suprafaţă deţine şi exploatează. Se poate face o corelaţie între numărul celor care într-adevăr produc şi deţină­torii de certificate de producător eli­berate ilegal de către primării. În acest fel s-ar putea elimina şnapanii şi biş­niţarii din pieţe. Am avut situaţii în care am identificat în pieţele din Ti­mişoara astfel de bişniţari care vindeau tone de ceapă, de exemplu, şi aveau certificate de producători eliberate de Primăria Giarmata, şi în momentul în care am verificat pământul deţinut de ei, constatam că au trei straturi cu ceapă, într-o grădină, în spatele casei”, ne-a declarat inginerul Viorel Solo­mie, de la Direcţia pentru Agricultură Timiş. În opinia sa, Primăriile nu fac o corelaţie între suprafaţa deţinută de un om şi capacitatea sa de producţie : “Un producător nu are cum să vândă tone de legume şi fructe dacă are patru metri pătraţi de pământ. Sunt lucruri care sunt evidente, şi nu se văd, sau există interesul să nu se vadă”.
De exemplu, în Timişoara, deşi suprafaţa aflată în circuitul agricol este infimă, majoritatea terenului disponibil intrând în circuitul imobiliar, anul trecut s-au depus cereri pentru eliberarea a 156 de certificate de pro­ducător şi s-au aplicat vize trimestriale în 249 de cazuri. Deci, în Timişoara fac agricultură intensivă în vederea producţiei şi comercializării peste 400 de persoane. Lucru destul de greu de crezut.