Închisorile sud-americane, iad instituţionalizat pentru deţinuţi

Pe baza monitorizărilor unor organizaţii de apărare a drepturilor omului, precum Amnesty International, a fost realizată recent o clasificare a celor mai periculoase şi dure închisori din lume. Deşi ar fi fost de aşteptat ca pe primele poziţii să se regăsească structuri de detenţie din Africa sau Asia, topul penitenciarelor unde se semnalează constant cele mai multe şi grave încălcări ale drepturilor omului a fost acaparat de închisori din America de Sud. Rata mare a răfuielilor şi revoltelor, supra-aglomerarea, lipsa asigurării unor minime îngrijiri medicale, traficul de droguri şi corupţia sunt factorii care au făcut ca penitenciare din Mexic, Chile, Argentina şi Bolivia să fie considerate închisorile în care deţinuţii au cele mai mici şanse de supravieţuire.

Incendiile şi revoltele, la ordinea zilei în închisorile din Chile

Anul trecut, penitenciarele din Chile s-au numărat printre structurile de detenţie cu cel mai mare număr de deţinuţi morţi în urma unor răfuieli sau accidente. Din cauza nerespectării unor minime norme de protecţie, incendiile izbucnite la închisorile chiliene se soldează nu o dată cu zeci de victime. De pildă, anul trecut, în decembrie, peste 80 de deţinuţi au murit într-un incendiu izbucnit în închisoarea San Miguel, din Santiago, capitala statului Chile, focul fiind declanşat după un conflict între deţinuţi. Din cauză că in­cendiul a distrus şi arhiva peniten­ciarului, mulţi dintre deţinuţii care au murit în incendiu – fie asfixiaţi, fie arşi de vii în celulele pe care nu au pu­tut să le părăsească – au rămas neidenti­ficaţi.

În aceeaşi lună, la câteva zile după incendiul de la Penitenciarul San Mi­guel, în mai multe penitenciare chilie­ne au izbucnit revolte în serie.

Potrivit ministrului chilian al Jus­tiţiei, Felipe Bulnes, 60 de gardieni au fost răniţi într-o confruntare cu de­ţinuţii. Sindicatul gardienilor a susţinut însă că în total au fost 104 răniţi, inclusiv 80 de deţinuţi. Potrivit presei, mulţi deţinuţi au fost muşcaţi de feţe de câinii gardienilor. Incidentele au avut loc în timp ce gardienii efectuau per­cheziţii pentru depistarea obiectelor deţinute ilegal în celule.

Într-o altă închisoare, cea din Quil­lota, deţinuţii au incendiat obiectele per­sonale şi s-au luat la bătaie cu gardienii. 

De altfel, tot în Chile, anul trecut, după cutremurul şi valul seismic care au afectat statul, în luna martie, mii de deţinuţi au fost lăsaţi să moară sub dărâmături sau înecaţi în celule. Doar în Constitucion, un oraş aflat pe malul mării, lovit năprasnic de tsunami-ul provocat de cutremur, directorul în­chisorii locale şi-a asumat riscul elibe­rării celor 103 deţinuţi pentru a evita o moarte sigură a acestora. “Cutremurul tocmai se produsese şi îi zguduise pu­ternic, astfel încât se urcau literalmen­te pe pereţi. Suntem foarte aproape de mare şi nu puteam să îi las să moară închişi. Aşa că am deschis celulele şi i-am lăsat să plece”, a explicat direc­to­rul Enrique Fritz, care ulterior a făcut obiectul unei anchete foarte severe, anchete si­milare nefiind iniţiate la peniten­ciarele în care conducerile structurilor de detenţie i-au lăsat pur şi simplu să moară pe deţinuţi.

Revolte sângeroase

Revoltele cauzate de condiţiile inumane de detenţie duc în mod con­stant la sute de pierderi de vieţi anual, în toate statele Americii de Sud. Anul trecut a fost, de exemplu, mediatizată revolta de la Penitenciarul Maranhao, din Brazilia, revoltă izbucnită în noiem­brie şi care s-a soldat cu moartea a 18 deţinuţi. Cinci gardieni ai închisorii, ţinuţi ostatici peste 24 de ore, au fost eliberaţi în urma negocierilor. Revolta a fost cauzată de suprapopularea închi­sorii, proiectată pentru o capacitate ma­ximă de 200 de locuri, dar unde erau cazaţi pes­te 300 de deţinuţi.

Un incident similar a fost sem­na­lat în aceeaşi perioadă şi în Venezuela, unde 16 deţinuţi au murit şi 35 de per­soane au fost rănite, printre care şi func­ţionari ai închisorii, în urma unei re­volte ce a durat patru zile în Peniten­ciarul Tocoron, din nordul ţării, consi­derat drept cel mai periculos din Ve­nezuela. Motivele revoltei, în timpul căreia nu s-au folosit doar arme de foc de asalt, ci şi artilerie grea şi grenade, nu au fost precizate de autorităţi.

În cursul primului semestru al anului trecut, 221 de deţinuţi au murit şi 449 au fost răniţi în Venezuala – ţară unde nivelul criminalităţii este cel mai ridicat din America de Sud, cu aproxi­mativ două omoruri pe zi –, în timpul unor incidente violente, o creştere cu 30% în raport cu aceeaşi perioadă a anului 2009, potrivit ultimului raport al Organizaţiei venezuelene a închisori­lor. Suprapopularea reprezintă şi aici unul dintre principalele motive ale vio­lenţei din aceste structuri.

Infrastructurile penitenciare au o capacitate de 12.000 de prizonieri, în condiţiile în care numărul total de deţinuţi a ajuns la 40.000 de persoane.

Având în vedere că o treime din po­pulaţia ţării are un nivel de trai foarte scăzut, închisorile precum Sabaneta, din sudul Venezuelei, sunt pline. Unii prizonieri sunt forţaţi să doarmă în hamacuri agăţate de ţevile subţiri ale coridoarelor de acces. Corupţia se ma­ni­festă din plin, iar un deţinut bogat, care poate da suficiente şpăgi, îşi poate per­mite chiar luxul de a sta singur într-o ce­lulă pe care, în condiţii obişnuite, o îm­part 20 de puşcăriaşi. La toate acestea se adaugă şi un personal insuficient (un gardian la 150 de deţi­nuţi), şi tocmai de aceea sunt nenumă­rate incidente violente. 

Penitenciare suprapopulate

Pe lista celor mai dure peniten­ciare din America de Sud se mai regă­seşte închisoarea Mendoza, din Argen­tina. Aici media deceselor neelucidate este de 20 pe an. Închisoarea este supraaglomerată, găzduind 1.600 de prizonieri într-o clădire cu o capacitate de numai 600 de deţinuţi. În celulele de patru metri pătraţi dorm şi cinci - şase deţinuţi, pe podea. Aceştia sunt forţaţi să defecheze în pungi de plastic şi să urineze în sticle. Coridoarele sunt pline de gunoaie şi des inundate de apa din canalizare. 

O închisoare la fel de suprapo­pu­lată este şi Carandiru, din Brazilia. Bo­tezată “Iadul pe pământ”, închisoarea e renumită nu doar pentru suprapo­pulare, ci şi pentru îngrijirile medicale precare. Unul din cinci prizonieri este infectat cu virusul HIV, iar deţinuţilor care trebuie supuşi unor intervenţii chi­rurgicale li se refuză dreptul la anestezie.

Puşcăriaşi transformaţi în criminali în serie

Nici în Mexic condiţiile de deten­ţie nu sunt mai bune, în plus mulţi deţinuţi sunt traficanţi sau consumatori de dro­guri cu state vechi, iar dependenţa lor îi transformă în masă de manevră pen­tru gardieni sau funcţionari din condu­cerea penitenciarelor, care îi folosesc pentru comiterea de infracţiuni. Aşa se face că în acest an s-a descoperit că, la Torreon, în nordul Mexicului, autorii a trei atacuri armate, soldate cu 35 de morţi, sunt prizonieri pe care conduce­rea închisorii Gomez Palacios îi elibe­ra noaptea pentru a comite crime la comandă, cu armele gardienilor. “Pre­supuşii autori ai acestor fapte sunt un grup de deţinuţi care era lăsat să iasă din închisoare şi să folosească armele gardienilor pentru a comite crime”, a declarat un purtător de cuvânt al Pro­curaturii Generale mexicane.  

Printre victimele deţinuţilor-uci­gaşi la comandă se numără, în acest an, 17 persoane, care au murit ciuruite de rafale de automate, în timpul unei sărbători locale, nouă tineri care au fost ucişi într-un bar şi alte zece per­soane care au murit în urma unui atac armat.

Deţinuţii ieşeau din închisoare cu permisiunea directorului închisorii, Margarita Gomez, aflată în prezent în arest preventiv împreună cu alţi trei angajaţi, “pentru răzbunări la comandă prin folosirea vehiculelor oficiale pen­tru deplasarea armelor gardienilor din închisoare în scopul realizării aces­tora”, după cum au precizat procurorii. Ancheta Poliţiei, care a comparat car­tuşele găsite la locul atacurilor cu ar­mele gardienilor închisorii, a arătat că patru puşti de tip AR-15, aparţinându-le paznicilor închisorii, au fost folosite pentru comiterea crimelor.