În tot spaţiul european s-au creat, până la cel mai înalt nivel, grupuri de lobby care militează în favoarea construirii unor noi centrale nucleare în ţările comunitare, susţinând că e nevoie de extinderea utilizării acestei energii practic inepuizabile. Organizaţiile ecologiste se opun, însă, acestor încercări de influenţare a oficialilor europeni şi a opiniei publice, arătând că o serie întreagă de evenimente nefericite, legate de utilizarea energiei nucleare, demonstrează foarte clar faptul că reprezintă o soluţie energetică mai mult decât riscantă. În sprijinul afirmaţiilor lor vin o serie de incidente care induc ideea că, inclusiv în ultimii ani, au existat numeroase situaţii în care s-a încercat ascunderea sau cosmetizarea unor situaţii legate de incidente nucleare în foarte multe ţări europene.


Un “mic” accident cu 100 de persoane contaminate

În vara anului 2008, în Franţa a existat un incident asupra căruia s-a încercat să se instituie o blocadă informaţională, fiind făcute publice date ceva mai amănunţite doar în urma unor demersuri repetate ale mass-media.
Astfel, pe 24 iulie 2008, circa 100 de persoane au fost contaminate radioactiv în urma a ceea ce autorităţile franceze numeau “un mic incident nuclear”. Astfel, aproximativ 100 de angajaţi ai centralei nucleare din Tricastin, situată în sud-estul Franţei, au fost “contaminaţi uşor” cu praf radioactiv, conform datelor făcute publice de conducerea centralei, la aproximativ 15 zile de la un alt incident produs la această instalaţie. Incidentul s-a produs în clădirea care găzduia un reactor oprit pentru lucrări de mentenanţă. “O conductă din interiorul imobilului a fost deschisă în timpul lucrărilor, permiţând eliberarea de praf radioactiv”, a explicat Alain Peckre, directorul centralei nucleare EDF, care a calificat incidentul drept “lipsit de gravitate”.
Incidentul era cel de-al doilea înregistrat la Tricastin, după o serie de emanaţii radioactive de la Uzina Socatri, filiala din Areva, din noaptea de 7 spre 8 iulie 2008. În total, în iulie 2008, în mai puţin de 15 zile, s-au produs nu mai puţin de patru incidente nucleare, făcute publice după câteva zile de la evenimentele respective. 
De fiecare dată, autorităţile au dat asigurări că se vor face investigaţii amănunţite, pentru a se determina cauzele exacte ale evenimentelor, iar pe durata anchetelor interne, accesul la imobilele implicate a fost interzis, în aşa fel încât nimeni nu a putut spune cu certitudine că concluziile anchetelor oficiale au corespuns cu realitatea.
Din acest punct de vedere, Franţa are o problemă legată de întreg sistemul energetic, întrucât energia nucleară asigură 80% din necesarul de energie electrică al ţării.


Incidente “minore” urmate de ample anchete şi analize

Versiunea autorităţilor franceze, legată de “micile incidente” din vara anului 2008, a fost infirmată oarecum de reacţia ulterioară. Astfel, deşi la momentul producerii incidentelor s-a spus că acestea nu au niciun fel de impact negativ major asupra mediului, în 2008 şi în 2009 Franţa a făcut ample analize de mediu, investind sume foarte mari în verificarea pânzei freatice din apropierea centralelor nucleare.
Ministrul francez al Mediului, Jean-Louis Borloo, a declarat că vrea să realizeze verificarea pânzei freatice situate în apropierea tuturor centralelor nucleare franceze, explicând motivele iniţiativei sale în faţa Înaltei Comisii pentru Transparenţă şi Informaţii privind Securitatea Nucleară prin precizarea că vrea o totală transparenţă în acest domeniu. “Vreau ca anchetele să se concentreze pe situaţia radio-ecologică a tuturor instalaţiilor nucleare şi să fie verificată în special starea pânzei freatice situate în apropiere de toate centralele nucleare din Franţa”, a menţionat ministrul francez, care a spus că a solicitat şi auditarea “severă” a centralelor nucleare unde s-au semnalat incidentele din vara lui 2008. Rezultatele clare ale acestor anchete nu au fost date însă publicităţii nici în prezent.


La un pas de dezastru nuclear

Serioase semne de întrebare legate de siguranţa utilizării energiei nucleare a ridicat şi un eveniment din Marea Britanie, mediatizat abia anul trecut, deşi s-a produs în 2007. Potrivit presei britanice, decizia unui angajat de a folosi spălătoria centralei nucleare din Sellafield, unde acesta lucra, a dus la evitarea unui dezastru nuclear în ianuarie 2007. Muncitorul a observat o scurgere la un rezervor de răcire, se arată într-un raport de securitate, citat de publicaţia britanică “Daily Mail”.
Până când a dat alarma, peste 180.000 de litri de fluid radioactiv s-au scurs printr-o crăpătură produsă într-o ţeavă, o parte din această cantitate ajungând în Marea Nordului. Deşi nivelul apei în rezervor scăzuse cu peste 30 de centimetri, nici unul dintre sistemele sofisticate de alarmă de la centrala nucleară de pe coasta Suffolk nu a detectat-o. Următoarea verificare programată urma să aibă loc în zece ore, până atunci nivelul putând să scadă destul de mult pentru a provoca o supraîncălzire sau chiar un incendiu, ce ar fi dus la răspândirea unei cantităţi de material radioactiv de-a lungul întregului ţărm, punând în pericol sute de vieţi omeneşti. Incidentul a avut loc la 7 ianuarie 2007, la câteva zile după ce centrala fusese închisă pentru a fi desfiinţată.
Raportul subliniază că a existat un răspuns rapid la nivelul conducerii: “Singura acţiune bună observată a fost aceea că atunci când angajatul a dat alarma, operatorii au părut să reacţioneze foarte bine şi să evite transformarea unui eveniment semnificativ într-un eveniment foarte grav, extins în afara centralei”.
La fel ca şi în Franţa, raportul oficial consemna că scurgerea a avut “un efect minor asupra mediului”, reprezentând o fracţiune din limita anuală de deversare a centralei. Însă e greu de înţeles, în această variantă, de ce nu s-a făcut public incidentul în momentul în care a fost produs.


Consecinţe dezastruoase pe termen lung

Consecinţele mineritului făcut după ureche, în exploatările de uranium, necesare pentru asigurarea materiei prime a centralelor nucleare, au fost şi ele ţinute la secret multă vreme de autorităţile în care astfel de exploatări au existat în ultimii 50 de ani.
În acest sens, este sugestiv incidentul de la începutul acestei luni, când au existat avertismente legate de nisipul radioactiv pe plaja din golful Vromos, pe litoralul bulgăresc al Mării Negre. Informaţia a fost anunţată de guvernatorul regiunii Burgas, Konstantin Grebenarov, destinatarul unei scrisori redactate de către o serie de experţi bulgari specializaţi în radioactivitate, scrisoare prin care aceştia le cer autorităţilor locale să anunţe populaţia şi să amplaseze semne de avertizare pentru vizitatori, pentru ca aceştia să nu folosească plaja.
Potrivit experţilor bulgari, nivelul de radiaţii este de două ori mai mare decât valoarea normală pentru sudul litoralului, dar pericolul nu este în aer, ci mai degrabă în nisip, care conţine uraniu şi radiu. Aceste elemente provin de la o mină închisă situată în apropiere, care a depozitat importante cantităţi de deşeuri radioactive în acest golf, în perioada 1954 - 1977.
Experţii susţin că apa mării nu este radioactivă, dar expunerea timp de câteva zile pe plajă poate fi periculoasă. Creşterea nivelului de radiaţii în zonă, în ultimii trei ani, este atribuită unor deşeuri care nu au fost ridicate în totalitate. Guvernatorul Konstantin Grebenarov susţine că semnele de avertizare, amplasate în Vromos, au fost înlăturate de proprietarii locali, dar vor fi montate din nou.
La începutul lui august, Grebenarov a emis un ordin prin care interzicea folosirea plajei situate între oraşele Burgas şi Sozopol, în apropiere de oraşul Cernomoreţ, după ce s-a consultat cu experţi din cadrul Ministerului Sănătăţii şi Agenţiei pentru Mediu.
În acest caz, s-a amânat realizarea unei expertize amănunţite, în ciuda unor semnale transmise de către o serie de organizaţii ecologiste, care au avertizat de nenumărate ori că e nevoie de luarea unor măsuri riguroase pentru izolarea locaţiilor în care s-a făcut minerit intensiv în anii '60 sau '70, pentru exploatarea unor zăcăminte de minereu radioactiv. Aceleaşi măsuri, susţin reprezentanţi ai organizaţiei ecologiste Greenpeace, trebuie luate în toate ţările est-europene în care, în timpul industrializării forţate impuse de modelul economic comunist, au existat exploataţii similare de minereu radioactiv.
Evident că anunţul legat de existenţa unor plaje cu nisip radioactiv nu a fost unul de bun augur pentru turismul de sezon de pe litoralul bulgăresc. În acest sens, s-a mers inclusiv pe ideea că, de fapt, în spatele acestei descoperiri ar sta o elaborată campanie de discreditare, purtată cu concursul unor ţări din zonă, invidioase pe potenţialul turistic tot mai bine pus în valoare al litoralului bulgăresc.