Incultura ca atu

“In cunoscuta balada «Miorita» sunt descrise cateva intamplari in kre sunt implicati doi criminali, o oaie turnatoare shi un cioban ce shokeaza prin prostia lui”. “Balada e o specie a liricii populare inventata de Ciprian Porumbescu”. “Latina clasica este o limba moarta, care nu se poate vorbi decat in scris. Dupa caderea Imperiului Roman, o parte din latina clasica defuncta a devenit bulgara. Limba romana are la baza latina bulgara, amestecata cu elemente de daca si o groaza de cuvinte slabe. In secolul XV limba vorbita de popor era considerata vulgara si n-o vorbea nimeni”. Sunt doar trei perle culese din lucrarile de examen ale unor elevi, a caror obligatie este, teoretic, invatatura, pregatirea pentru viata. Le apartin celor care maine - poimaine vor absolvi o facultate - pentru ca o vor absolvi, fara dubii - cu diploma de licenta si carente mari, si vor veni sa va bata la usa departamentului de resurse umane, cu un CV agramat la purtator, solicitand slujbe bine remunerate. Pe considerentul ca totul li se cuvine.
Asa cum aceiasi elevi care acum merg la scoala ca sa aiba unde se opri in drumul dinspre casa spre internet-caffe sau pub, considera ca e dreptul lor sa intre la ore (asta daca au chef) dupa profesor, sa fie impertinenti, sa-i puna pe Guta si Anda Adam sa dea pe afara din telefonul 3G, in timp ce proful de romana preda conjugarea verbului. Considera ca e dreptul lor sa priveasca apatic sau flegmatic la dascal, asteptand ca “fraierul” sa-si termine “numarul” cu defunctul Eliade. Considera ca e dreptul lor sa intre la ore cu haine, machiaj si manichiura la concurenta cu ale fetelor de pe centura, sa negocieze nota, sa spuna ca nu au chef sa scrie la tabla, sa jigneasca ori chiar sa injure omul de la catedra, daca acesta “se intinde”. Cat priveste invatatul, acesta e o indeletnicire pentru tocilari si/sau pentru prosti...
In conceptia autorilor unor astfel de perle - nevinovate si dragute in aparenta doar - nu-ti trebuie scoala si nu trebuie sa te lasi stresat de Porumbescu si a lui balada cu oaia turnatoare, ca sa ai bani, deci, succes. Sa incercam sa ne uitam, cum se uita ei, la manelisti cu patru clase, cocosati sub greutatea lanturilor de aur, asortate la Mertanuri ultimul tip, ca sa le intelegem mentalitatea. Sa ne uitam la oieri carismatici care dau lectii de cultura si morala poporului. Sa ne uitam la fete de gasca, platinate, siliconate si ultravioletate, ubicue pe micile ecrane si care, in doua fraze cu trei stalciri ale limbii romane, ne povestesc, de sus, despre shopping de mii de euro la Milano, Paris sau Dubai ori despre limuzine de zeci de mii de euro recent achizitionate. Nu conteaza pe banii cui. Singurul lucru pe care il sesizam e parvenirea si incultura crasa. Si succesul de mucava in fata unui public cu gusturi si personalitati greu de caracterizat.
Dar, la unison, aceste “valori” si “modele”, pe care media le servesc zi de zi in supradoza, arata ca, in Romania, incultura poate fi un atu. Si inca unul aducator de bani multi si glorie televizata. Acestea sunt, insa, parte a unei societati atinse de virusul inculturii de mai bine de zece ani, de cand in Romania tot mai putini profesori si tot mai putini elevi fac scoala, si tot mai multi, simulacru de scoala.
Un angajator vede lucrul acesta foarte clar in timpul unei selectii de personal cand, cucerit de titlurile si diplomele insirate in CV, trece la interviu sau la proba de lucru... Ramane cu acelasi gust amar cu care profesori universitari, cu ani si ani de experienta in spate, ies de la seminarii, decisi sa-si inainteze demisia...