Statul român ar putea recurge, anul acesta, la o nouă tranşă de ajustare a bugetelor alocate pentru indemnizaţii maternale, operând fie tăieri ale cuantu­mului acestora, fie reduceri ale perioadei de acordare, în urma solicitărilor făcute în acest sens de către reprezentanţii F.M.I. Dacă Ministerul Muncii a adus ca argument exemplul unor ţări comunitare în care nu se acordă indemnizaţie maternală sau se acordă pe o perioadă foarte scurtă de timp, există şi ţări comunitare unde sumele alocate mamelor sunt mult mai mari decât cele date de către statul român.


O nouă tranşă de tăieri

În perioada următoare ar putea urma o nouă tranşă de reduceri a su­melor alocate de către stat pentru in­demnizaţiile maternale, ca urmare a an­gajamentului României luat faţă de reprezentanţii F.M.I. de a reduce chel­tuielile de 1,5 miliarde de lei pe care le are lunar cu cele aproximativ 200.000 de persoane care beneficiază de acest tip de indemnizaţie. În acest sens, s-a propus, printre altele, o plafonare între 600 şi 1.000 de lei a acestei indemni­zaţii, precum şi reducerea perioadei de acordare.

Până acum, Ministerul Muncii a argumentat necesitatea ajustării in­demnizaţiilor maternale prin exempli­fi­carea sumelor acordate sub formă de primă de maternitate de către statele comunitare. Astfel, fostul ministru al Mun­cii, Ioan Botiş, susţinea că “sunt 13 state membre care nu acordă deloc in­demnizaţie de creştere a copilului. Mai sunt 12 ţări care acordă indemnizaţia pe diferite perioade”, aducând exem­plul Austriei (indemnizaţie acordată timp de trei luni) şi pe cel Elveţiei (şase luni), adăugând că este vorba de siste­me contributive (indemnizaţiile se plă­tesc dacă ai contribuit anterior, ştiind că îţi doreşti un copil).

Modul de acordare a indemnizaţiei maternale nu este însă nicidecum unul unitar la nivelul statelor europene. De pildă, în Suedia, mamele beneficiază de 16 luni de concediu de maternitate plă­tit, perioadă în care primesc o indem­nizaţie egală cu 80% din salariul brut, costurile acestei indemnizaţii fiind îm­părţite între angajator şi stat.

În Franţa, concediul de materni­tate plătit este de 16 săptămâni, iar valoa­rea indemnizaţiei este egală cu venitul obţinut în ultimele 12 luni. În Germa­nia, concediul de maternitate este de 14 săptămîni, dintre care şase înainte de naştere, pentru o indemnizaţie ega­lă cu venitul obţinut în ultimele 12 luni. Femeile pot alege să stea acasă 14 luni, pentru o indemnizaţie egală cu 67% din venit, dar nu mai mare de 1.800 de euro pe lună. În Belgia, mamele primesc timp de 15 săptămîni 82% din venit, iar ulterior valoarea indemnizaţiei se reduce la 75%. În Italia indemnizaţia ajunge la 80% din venit şi se acordă pe o perioadă de 22 de săptămâni, dintre care două înainte de naştere. Iar în Bulgaria, mamele primesc timp de 135 de zile 90% din venitul realizat.


Controale puţine şi irelevante, în Timiş

Ca şi în cazul altor prestaţii sociale, şi în ceea ce priveşte indemnizaţiile maternale s-au descoperit pe parcursul ultimelor luni numeroase tentative de fraudare a bugetului de stat, în princi­pal prin luarea ca bază de calcul pentru indemnizaţii a unor sume mult mai mari decât cele obţinute la locul de muncă de către beneficiare, cuantumul presta­ţiei sociale fiind stabilit pe baza unor ade­verinţe false acordate de angajatori. Prin acest gen de tentative de fraudare se doreşte primirea unor indemnizaţii maternale cu un cuantum foarte mare.

Astfel, şi verificările structurilor de control ale statului ar fi trebuit să se îndrepte cu precădere spre benefi­cia­rele unor indemnizaţii maternale de pes­te 3.000 de lei. Lucru care nu s-a întâm­plat în Timiş unde, anul trecut, din cele peste 7.700 de cazuri de beneficiari de indemnizaţii maternale din judeţ, s-au verificat doar 388 de dosare, în toate fiind vorba de acordarea cuantumului minim al indemnizaţiei maternale, 600 de lei. Aceasta deşi în judeţ există aproape 500 de beneficiare ale unor indemnizaţii maternale mai mari de 3.000 de lei.

Şi, deşi în alte judeţe au fost găsite sute de cazuri de adeverinţe de venit suspectate a fi falsificate pentru obţinerea unor indemnizaţii maternale cât mai mari (peste 700 de cazuri în Suceava, de exemplu) în Timiş, pe tot parcursul anului trecut nici măcar un singur angajator nu a fost verificat în acest sens de către Inspectoratul Teri­torial al Muncii, în urma sesizărilor In­specţiei Sociale (care are drept de con­trol în acest domeniu). “De altfel, după ce a fost luată din subordinea noastră, Inspecţia Socială a rămas în Timiş cu un singur angajat, subordonat direct Ministerului”, precizează Cornelia Co­rescu, inspectorul-şef al Inspecto­ra­tului Teritorial de Muncă Timiş.