Diminuările bugetare aferente politicilor de criză au făcut ca programele de dotare cu tehnică de calcul ale spitalelor să fie, în cea mai mare parte a cazurilor, blocate. Totuşi, criza şi sistarea achiziţiilor de acest gen a prins reţeaua medicală timişeană destul de bine dotată din punct de vedere informatic. Cu toate acestea, oamenii din sistem vorbesc despre programe de operare nu foarte inspirate impuse de Ministerul Sănătăţii sau de Casa de Asigurări de Sănătate, ca şi despre inexistenţa unei reţele informatice moderne, care să fie comună pentru spitale şi laboratoare, de pildă.


65% dintre medicii din Timiş ştiu să folosească computerul

Potrivit monitorizării făcute de către Ministerul Sănătăţii, Timişul se numără printre puţinele judeţe din ţară unde există spitale care au pe inventar peste 200 de calculatoare. „Diferenţele de dotare între spitale, ca şi între judeţe, sunt însemnate. Practic, toate spitalele au, cel puţin un calculator, date fiind şi raportările obligatorii la C.N.A.S. 37 de unităţi au declarat că au trei sau mai puţine calculatoare, dar 43 spitale au declarat că au peste 100 de calculatoare”, precizează Ministerul Sănătăţii. Opt spitale din centre universitare medicale au peste 200 PC-uri, între acestea Spitalul Judeţean Timişoara, care are 404, Spitalul judeţean Cluj-Napoca, cu 293, şi Spitalul Universitar de Urgenţă Bucureşti, cu 286.
În spitalele timişene Ministerul a numărat 958 de PC-uri şi 19 servere, constatând în acelaşi timp că 56% din aceste calculatoare sunt conectate la internet. În sistemul sanitar timişean lucrează, potrivit aceleiaşi evidenţe ministeriale, 13 specialişti în IT. Procentul medicilor timişeni care utilizează calculatorul este unul destul de mic, 65,8%, comparat cu cel din judeţe precum Bistriţa Năsăud (96%), sau Mureş (97%). E, totuşi, mult mai bine faţă de ce se întâmplă în judeţe precum Călăraşi, unde doar 9% din medici lucrează cu calculatorul. „Gradul de utilizare a tehnicii de calcul este foarte variat, fapt datorat, după toate probabilităţile, reţinerii unor medici, mulţi dintre aceştia resimţind informatizarea ca pe o sarcină în plus şi nu ca un ajutor real în activitatea lor de bază”, concluzionează Ministerul Sănătăţii.
Cele aproape 1.000 de calculatoare din spitalele timişene sunt repartizate, potrivit Ministerului Sănătăţii, după cum urmează : în secţiile clinice sunt 409 calculatoare, în secţiile paraclinice – 215 PC-uri, în ambulatorul de specialitate – 79 de calculatoare, în secţiile de internări/externări – 34 de calculatoare, în camerele de gardă – şapte PC-uri, în compartimentele financiar – contabile – 99 de calculatoare, în birourile de resurse umane – 48 de calculatoare, iar în secţiile de statistică – 44 de calculatoare.
Ministerul Sănătăţii este de părere că „spitalele dispun, în general, de o dotare minimală cu tehnică de calcul şi posedă principalele aplicaţii necesare, dar această dotare ar trebui îmbunătăţită, completată şi menţinută la un nivel apropiat de cel uzual pe plan mondial, prin programe adecvate de informatizare, mai ales în spitalele aflate mai departe de marile centre universitare medicale”.   


Reţelele medicale de uz intern, inexistente

Medicul epidemiolog Virgil Musta, de la Spitalul de Boli Infecţioase „Victor Babeş”, din Timişoara, confirmă că unităţile spitaliceşti din judeţ au în mare minimul de tehnică de calcul necesar. „Cred că la majoritatea spitalelor sunt suficiente calculatoare, chiar dacă unele sunt destul de vechi”. Minusul constatat, de medicul timişorean e legat de absenţa unui program de tip reţea care să lege spitalele între ele, dar şi unităţile de laborator de spitalele aferente. „Din păcate, aceste calculatoare existente nu sunt puse într-o reţea internă, aşa cum se întâmplă în majoritatea statelor vestice. Peste hotare medicul primeşte, de exemplu, direct în calculator rezultatele analizelor pacienţilor, ceea ce e un lucru foarte bun, pentru că nu mai e nevoie de atâta hârţogăraie, iar pacientul nu mai e pus pe drumuri, nu mai trebuie să meargă personal la laborator să ridice rezultatele analizelor pe care să le aducă apoi la medic. Sunt chestiuni simple, dar care ar ajuta destul de mult sistemul sanitar”.
Aceeaşi chestiune e precizată şi în monitorizarea făcută de Ministerul Sănătăţii, care specifică însă că marele impediment legat de crearea unei asemenea reţele interne îl constituie softurile diferite cu care lucrează spitalele. „Extrema varietate a aplicaţiilor software din spitale ar putea reprezenta pe viitor o provocare privind coerenţa datelor raportate eşaloanelor superioare, ca şi pentru integrarea sistemelor informatice de sănătate într-un sistem naţional (şi apoi european) unic de sănătate centrat pe pacient. O măsură obligatorie ar fi adoptarea de standarde comune. Dar, în acelaşi timp, această varietate reprezintă şi o importantă risipă de resurse intelectuale. Soluţiile ar trebui prevăzute într-o strategie coerentă de informatizare a sectorului ocrotirii sănătăţii, strategie agreată de toţi actorii din sistem şi întărită cu putere de lege de minister şi poate chiar printr-o hotărâre de guvern, date fiind implicaţiile care depăşesc în anumite domenii (populaţie, decese, familie etc.) cadrul strict al ocrotirii sănătăţii”, precizează Ministerul Sănătăţii.
Cu privire la programele utilizate în sistemul sanitar, medicul Virgil Musta este de părere că, de asemenea, pe unele segmente, necesită serioase îmbunătăţiri. „În ultima perioadă am constatat că se realizează noi variante de programe, cu care e mai uşor de lucrat. Dar în prima fază, cel puţin în cazul programelor de la Casa de Asigurări de Sănătate, era dezastru. Cei care le foloseau erau mai mult încurcaţi decât ajutaţi, pentru că erau programe destul de vechi, care dădeau multe rateuri”.