Însămânţarea plantelor tehnice, întârziată cu câteva săptămâni, în Timiş

Seceta prelungită a făcut ca şi în Timiş multe dintre lucrările agricole de sezon să fie amânate. Cum nu toţi agricultorii au utilaje performante care să le permită să brăzdeze pământul întărit de secetă şi cum sistemele de irigaţii lipsesc, dar şi pentru că puţini agricultori îşi permit să plătească irigarea, singura salvare poate veni sub forma unor precipitaţii abundente, care sunt aşteptate în ultimele zile din septembrie.

O problemă naţională

Problema secetei care în aceas­tă perioadă face ca lucrările agricole de sezon să fie foarte greu de efec­tuat nu este doar a Timişului. Din cauza lipsei ploilor, în foar­te multe judeţe din România regimul hidrologic s-a situat la valori cuprinse între 30 - 50% din valorile normale lunare. Zeci de judeţe cu suprafeţe agricole mari au intrat în starea de secetă la jumătatea lunii august.

Reprezentanţii Administraţiei Naţionale de Meteorologie ţin să preci­zeze însă că nu există motive de pa­nică, întrucât România a mai trecut prin perioade de secetă grele, în 2000, în 2007, în toamna anului 1992, perioade care nu se compară cu ce­ea ce este acum.

Potrivit A.N.M., în ultimele zile ale lunii septembrie sunt şanse foar­te mari ca în România să plouă, fapt ce va permite cel puţin realizarea însămânţărilor de toamnă.“Dacă si­tuaţia se deblochează şi, în 30 sep­tem­brie, plouă în România, aşa cum arată modelele de prognoză, chiar dacă nu se reface rezerva de umi­ditate, sunt şanse mari să se rea­lizeze însămânţările la culturile de toamnă”, a declarat Ion Sandu, di­rectorul A.N.M..

Chiar dacă Timişul, Mureşul şi Bega se numără printre bazinele hidrografice unde regimul hidrologic a fost cât de cât mai bun decât cel din sudul şi sud-estul ţării, totuşi, şi în aceste bazine s-a ajuns până la 70% din cotele care ar fi fost norma­le pentru această perioadă. În aceste condiţii, din cauza secetei, se pare că agricultorii timişeni sunt obligaţi să amâne arăturile de toamnă. Aceş­tia susţin că dacă nu va ploua, atunci lucrările agricole vor întârzia, deoa­rece pământul este foarte uscat şi nu poate fi arat.

De altfel, seceta are efecte ne­gative şi asupra producţiei de po­rumb din judeţ, care s-a diminuat cu circa 10% faţă de estimările din vară. Chiar şi aşa, producţia totală este satisfăcătoare, recolta medie fiind de circa patru tone de boabe la hectar.

Plantele tehnice, cele mai afectate

Situaţia cea mai gravă în ceea ce priveşte amânarea însămânţărilor de toamnă este cea legată de plan­tele tehnice, care ar fi trebuit deja însămânţate de săptămâni bune. “La rapiţă, de exemplu, avem într-adevăr întârzieri la peste 50% din suprafaţa cultivată, şi s-a depăşit deja perioada optimă de însămânţare. Oamenii se chinuie să pregătească terenul, dar lucrurile merg foarte greu pentru că pământul e foarte tare”, spune Tibe­riu Lelescu, directorul Direcţiei Agricole Timiş.

În ceea ce priveşte irigaţiile, sis­temele existente mai acoperă doar o parte foarte mică din judeţ, fiind efectuate irigări doar în zona Periam, pe suprafeţe pe care se cultivă legu­me. În rest, ploile sunt sin­gura spe­ranţă. “Traversăm o perioa­dă foarte dificilă, pentru că, pentru o recoltă bună, însămânţările de toam­nă tre­buiau realizate deja. Dar aşa stau de obicei lucrurile în agricultură – când e porumb sau grâu, nu sunt le­gume şi aşa mai departe”, susţine directorul D.A.D.R. Timiş.

O vreme bună pentru recoltat, dar dezastruoasă pentru însămânţări

Consilierul judeţean Viorel Ma­tei, preşedintele Asociaţiei Producă­torilor Agricoli de Cereale şi Plante Tehnice Timiş, susţine că, deşi ac­tuala stare este dezatruoasă pentru însămânţări, favorizează recoltatul. “Timpul, aşa cum e acum, e foarte bun pentru recoltat. Dacă ar fi venit ploile acum, recoltarea la porumb s-ar fi făcut mai greu, de exemplu, iar pro­ducţia obţinută ar fi avut o calita­te mai slabă. Vremea e propice pen­tru recoltat, totul e să se găsească, la ţară, şi forţa de muncă necesară pentru realizarea la timp a recoltării. În ceea ce priveşte însămânţările, lucrurile stau, într-adevăr, destul de rău. Rapiţa ar fi trebuit semănată deja, de săptămâni bune. Iar ultimele ploi au fost total insuficiente – nu au trecut de cinci - şase litri pe metru pătrat. În aceste condiţii, sunt com­pro­mise culturile de sezon”.

Viorel Matei susţine că, pentru a se face arat şi discuit acum, e ne­voie de utilaje agricole foarte perfor­mante, puternice, care să poată brăzda şi sfărâma pământul. Însă majoritatea producătorilor agricoli nu deţin astfel de utilaje. “Chiar şi aşa, agricultura şi agricultorii merg înainte. Nu sunt primele greutăţi de acest tip cu care se confruntă”.

Precipitaţiile din această perioadă ar putea influenţa un întreg an agricol

Inginerul Viorel Solomie, de la Direcţia pentru Agricultură şi Dez­voltare Rurală Timiş, apreciază că precipitaţiile căzute în această pe­ri­oadă ar putea influenţa producţia unui întreg an agricol. “Oamenii încearcă tot felul de metode de a realiza în­sămânţările, însă în multe cazuri con­stată că pământul e mult prea tare şi nu poate fi spart de utilajele agricole cu care se lucrează de obicei. Spe­răm ca această secetă prelungită să nu afecteze culturile. În momentul de faţă există şanse să cultivăm cel puţin aceleaşi suprafeţe ca anul trecut”.

Viorel Solomie estimează că mai este timp pentru realizarea însămân­ţărilor de toamnă : “În mod normal, se mai pot face însămânţări până în 15 octombrie, iar în unele cazuri se pot realiza însămânţări şi până la 1 noiembrie, experienţa ultimilor ani ne-a demonstrat acest lucru”. Deo­camdată, însă, mai spune Viorel So­lomie, se încearcă metode alter­native de însămânţare. Cei care au recoltat porumb de pe suprafeţele cultivate, de pildă, au încercat să facă imediat însămânţări.

Sistem de irigaţii prea mic pentru suprafaţa necesară

Există opinii din rândul meteorologilor conform cărora punctul culminant al secetei încă nu a fost atins şi că în zonele din sudul, vestul şi estul ţării, lipsa apei se va accentua. În aceste condiţii, culturile de rapiţă, orz şi grâu ar putea fi compromise. Situaţia ar fi stat altfel dacă în judeţ ar mai fi existat sisteme de irigaţii care să acopere măcar jumătate din suprafaţa arabilă. Din păcate, sistemele de irigaţii existente pot acoperi doar o mică parte din suprafaţa cultivată, lucru care se înscrie în tendinţa naţională, dintre cele nouă milioane de hectare arabile, doar un milion şi jumătate mai pot fi udate. 

În plus, după eliminarea subvenţiilor pentru irigaţii, mulţi producători agricoli evi­tă să apeleze la sistemele de irigaţii admi­nis­trate de A.N.I.F., pentru că nu îşi permit să plă­tească operaţiunile de irigare. “Anul acesta am avut în Timiş solicitări de irigare într-o sin­gură zonă din judeţ, la Periam. Nu ştiu dacă are legătură cu eliminarea subvenţiilor, pentru că sunt producători importanţi care, indife­rent de acordarea de subvenţii, nu-şi permit să nu irige suprafeţele cultivate”, ne-a declarat Adrian Pau, directorul A.N.I.F. Timiş.

O comisie de anchetă constituită la nive­lul Camerei Deputaţilor a prezentat anul tre­cut un raport legat de gestionarea sistemelor de irigaţii la nivel naţional. În zona de vest a ţării, din cauza numărului mic de solicitanţi de irigaţii, puţinele sisteme de irigaţii exis­tente funcţionează în nişte parametri ener­ge­tici care le face să fie extrem de costisitoare. La acestea se adaugă şi o proastă întreţinere, în unele zone ale canalelor de irigaţii, “care influenţează în mod negativ randamentul sistemului prin pierderi de apă şi, deci, costul ridicat al apei pentru utilizatori”.

În ceea ce priveşte strict judeţul Timiş, deşi s-au înfiinţat cinci organizaţii ale uti­li­zatorilor de apă din sistemul de irigaţii, pro­babil din cauza costurilor mari şi a lipsei unui sistem cât de cât încurajator de subvenţii, în momentul de faţă nu există solicitări pentru apă în cadrul amenajării de irigaţii Şag - Topolovăţ, nu au fost încheiate contracte de irigaţii şi nici nu au fost solicitate subvenţii pentru suprafeţele amenajate pentru irigaţii.

În foarte multe cazuri, demersurile din domeniu nu au fost derulate în sensul creşterii suprafeţei agricole şi al extinderii sistemului de irigaţii, ci pentru scoaterea terenului din circuitul agricol şi pentru dezafectarea me­najărilor de irigaţii în vederea dezvoltării imo­biliare a zonei.

Scăderea graduală a suprafeţei agricole irigate s-a produs în Timiş, evidenţiază ace­laşi raport, şi ca urmare a luării succesive de terenuri de la instituţiile de cercetare cu pro­fil agricol, pentru aşa-numita filieră a retro­cedărilor” : “Staţiunea de Cercetări pentru Pajişti Timişoara, care în 1990 dispunea de o suprafaţă de circa 1.380 ha, o mare parte irigată, a fost diminuată prin aplicări succe­sive ale legilor fondului funciar la circa 2 ha, fiind practic desfiinţată”, se mai arată în documentul elaborat de Parlament.