Agerpres:
editia 21 - 23 mai 2012
Aboneaza-te pentru a primi buletinul de stiri pe e-mail
 18°C Umiditate:88% Viteza vantului:3 KMH Vizibilitate:11 km  4.4587 3.5272Dialog | 6 - 9 octombrie 2011 | Melania CINCEA
  
Dan Bedros, preşedintele Centrului Franco-Român de Afaceri din Timişoara :“Instabilitatea fiscală este cel mai neatractiv element de pe piaţa economică din România”
L-am rugat pe Dan Bedros să facă o analiză succintă a deznodământului în cazul Nokia - Jucu, un subiect care a pus pe jar în egală măsură politicieni, analişti economici, media şi oameni de rând, să pună degetul pe “i”-ul problemelor cu care se confruntă mediul de afaceri în România şi să vorbescă despre cea mai nouă iniţiativă a sa, înfiinţarea la Timişoara a unui Club al Oamenilor Europeni de Afaceri, un proiect pentru închegarea unei comunităţi de afaceri care să nu fie sectoriale.
“România nu mai este o piaţă de manoperă foarte ieftină” Se poate vorbi în cazul Nokia despre o culpă a Guvernului sau deznodământul de la Jucu s-a produs din cauza unor aspecte ce ţin de politica de delocalizare, de încercarea grupului finlandez de a se adapta, după ani de decădere, la transformările pieţei telefoanelor şi gadget-urilor mobile? Părerea mea este că acest caz nu are legătură cu Guvernul. Am susţinut-o şi o susţin : la Nokia este o eroare de strategie. În general, sunt două raţiuni pentru care se investeşte în capacităţi de fabricaţie : apropierea de piaţa de desfacere şi preţul mai scăzut al manoperei. Apropierea de piaţa de desfacere este esenţială la un volum mare de livrări la terminale, iar aici Nokia a făcut două erori. În primul rând, au ales un produs, considerând că piaţa românească este o piaţă de nivelul doi, ceea ce este absolut fals. În domeniul telefoniei şi al IT-ului, România se poziţionează între primele cinci ţări din Europa privind acoperirea capacităţilor de broadband pe internet, de bandă largă. Nu au reuşit să vândă nimic din telefoanele produse şi atunci terminalele pe care le fabricau le livrau înapoi în Asia. În al doilea rând, şi asta este o problemă fundamentală, România nu mai este o piaţă de manoperă foarte ieftină, pentru că fiscalitatea pe manoperă este destul de mare. Dar România poate să participe la produse de complexitate mai mare cu valoare adăugată mai mare. Deşi Nokia a avut monopol, acum opt - zece ani aveau 80% din piaţa de terminale telefonice, acum cinci ani aveau 50%, iar anul trecut, 25%. Deci, au pierdut enorm şi nu au reacţionat. Nu au reacţionat în faţa efectului iPhone-ului. Nu au realizat – cum au făcut cei de la Apple, care au pornit de la zero, dar le-a venit complet o altă idee –, că mentalitatea generaţiei tinere s-a schimbat şi nu mai vor telefon pe voce, ci vor terminal internet. Cei de la Samsung au reacţionat şi ei imediat, au scos un telefon echivalent, cu softul şi aplicaţiile deschise tuturor. Deci, în cazul Nokia vorbim despre o eroare de strategie. Toată lumea spune că s-a pierdut o piaţă. Da, dar dacă te pui să calculezi, ei au importat materiale de un miliard de euro şi au exportat de 1,2 miliarde, deci valoarea creată era de două sute de milioane, nu de 1,2 miliar de.
“Instabilitatea fiscală este cel mai neatractiv element de pe piaţa economică din România” Premierul Emil Boc a anunţat că există un risc major de delocalizare a unor investiţii multinaţionale din România, în contextul în care criza economică accentuează competiţia globală. Cum poate încuraja Guvernul investiţiile multinaţionalelor? Care ar trebui să fie atitudinea autorităţilor în faţa acestui pericol iminent al delocalizării? Este un adevăr, Nokia nefiind un exemplu singular. Colas, de exemplu, şi-a întrerupt contractul şi pleacă din ţară, şi mai sunt şi alte firme care vor să plece, în general de pe partea de construcţii. În cazul Colas, pe care îl cunosc, în momentul în care s-a alocat traseul, nu s-a cunoscut faptul că vor da peste site-uri arheologice, ceea ce i-a obligat să schimbe amplasarea. Schimbarea amplasării a însemnat schimbare de proiect, despăgubiri. Asta este o problemă de management de proiect care, în cazul autostrăzilor, este extrem de complicată. În plus, legislaţia nu este foarte clară în ceea ce înseamnă despăgubirile, peste tot vedem scandaluri, blocaje. Acestea sunt chestiuni punctuale. La modul general vorbind, însă, pe perioada în care am fost preşedintele Camerei Franceze de Comerţ, toţi reclamau instabilitatea fiscală. În concepţia oricărei firme private, e de neconceput schimbarea regulilor de la o zi la alta, a TVA-ului sau a impozitului de azi pe mâine, când legea prevede că e nevoie de şase luni pentru modificarea Codului Fiscal. Instabilitatea fiscală este cel mai neatractiv element de pe piaţa economică din România. Pe de altă parte, ceea ce Guvernul ar trebui să stimuleze prin fiscalitate ar fi crearea de locuri de muncă, nu să-i reducă impozitul unei firme, dacă investeşte nu ştiu cât. Alte probleme sunt reprezentate de birocraţie – asta o spune şi preşedintele –, de centralizarea tuturor deciziilor, de atragerea fondurilor europene. Dacă te uiţi, numărul proiectelor, al licitaţiilor din ultimul an s-a redus enorm. În schimb, a crescut numărul contestaţiilor, toate se autoblochează. Pe site-ul Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor sunt 1.200 de contestaţii . Noi am ajuns să creăm o piaţă de contestaţii, pentru că legea e proastă. În alte state europene, dacă vrei să conteşti câştigarea unei licitaţii, dai 2% garanţie din valoarea proiectului, nu din valoarea garanţiei depuse la proiect, care este infimă. E un sistem care s-a autoblocat şi nicio firmă mare nu va sta dacă nu există piaţă, dacă nu există comenzi. Deblocarea este sinonimă cu simplificarea sistemului de achiziţii – ceea ce a cerut şi F.M.I., de altfel. În contextul crizei, toţi trebuie să-şi reducă costurile şi atunci vor veni acolo unde există valoare adăugată mai mare. IBM anunţă dezvoltări mari, Oracle, Hewllet Packard, Erricson, Nokia Siemens Networks, la fel. În domeniul acesta, România este competitivă pentru că există valoarea ajutătoare şi muncă calificată. Dacă vor stimula aceste domenii, şi trebuie să le stimuleze, atractivitatea va însemna dezvoltarea pieţei.
“În vestul ţării nu cred să existe în viitorul apropiat pericolul delocalizării unei multinaţionale” Sunteţi preşedintele Centrului Franco-Român de Afaceri din Timişoara. Aveţi semnale că în zona de vest a ţării ne-am putea confrunta cu pericolul delocalizării unor companii multinaţionale, într-un viitor apropiat? Am avut şi noi situaţii asemănătoare, au existat afaceri de lohn, gen Geox, care, cum a crescut costul manoperei, cum a plecat în Ucraina, dar nu cred să existe în viitorul apropiat pericolul delocalizării unei multinaţionale. În Timişoara, în general, s-au dezvoltat soft-urile, şi Alcatelul s-a dezvoltat pe partea de businessuri cu nivel de calificare mare. Apoi s-a dezvoltat destul de bine piaţa de auto, un segment de afaceri care are o valoare ajutătoare mai mare de când produce în România subansamble, având peste 100.000 de oameni implicaţi. Acum, majoritatea firmelor care lucrează în acest sector au crescut în dimensiune. Deci, la nivelul meu de cunoaştere, nu cred că ne vom confrunta cu plecarea vreunei multinaţionale din această parte de ţară. Noi, în zona de vest, nu am avut, în ultimii cinci ani, investiţii foarte mari. Aradul mai are ceva, în zona Platformei II Industriale, dar nici acolo nu sunt investiţii foarte mari. Clujul compensează cu Bosch. Bosch-ul care, deşi a discutat şi la Arad, având acum ocazia că se eliberează piaţa şi are toate investiţiile făcute, probabil va merge spre Cluj.
“Oamenii de afaceri reclamă birocraţia şi lipsa personalului cu calificare medie” Ce probleme reclamă investitorii francezi în privinţa politicilor publice? Birocraţia o reclamă toţi. Este extraordinar de greu să obţii autorizaţii de construcţii, sunt domenii care funcţionează după principiul “ai nevoie de adeverinţă care să ateste că n-ai nevoie de adeverinţă” – am ajuns la parodii de genul acesta. O altă problemă ridicată de majoritatea dintre ei, în ultimul timp, este lipsa personalului cu calificare medie. Există inflaţie de oameni cu calificare ridicată, dar nu există sudori, instalatori, tehnicieni. Trebuie să ne gândim serios la aspectul acesta. După ultima discuţie pe care am avut-o cu oamenii de afaceri francezi, acum o săptămână, am stabilit că urmează să discut şi cu Politehnica, să punem bazele unei şcoli de calificare medie, postliceale. Acum, când atât de mulţi nu au luat bacalaureatul, este o oportunitate foarte bună să le dăm ocazia să facă o şcoală de meserii. Firmele franceze au fost de acord să pună la dispoziţie profesori, care vor asigura practica. Va trebui să analizăm de ce specialităţi este nevoie. Aspectul acesta l-am regăsit, de altfel, şi în discuţiile pe care le-am avut cu oamenii de afaceri francezi la Bucureşti şi am observat că acum şi Nicolae Robu a ridicat, într-un interviu, aceeaşi p roblemă.
“Clubul Oamenilor de Afaceri Europeni este un demers în interesul tuturor” Aţi anunţat, zilele acestea, că doriţi să înfiinţaţi, la Timişoara, în perioada următoare, Clubul Oamenilor Europeni de Afaceri… Practic, am recreat Clubul Oamenilor de Afaceri Francezi, de mai mult timp există, la Timişoara, foarte bine consolidat, Grupul Oamenilor de Afaceri Germani şi există, de asemenea, o comunitate de afaceri italiană puternică. Dat fiind că noi între noi nu ne cunoaştem, că nu ştim ce potenţial are Timişoara şi, de multe ori, apelăm la furnizori din alte oraşe, când de fapt există furnizori locali, m-am gândit – şi am discutat deja şi cu partea italiană, şi cu Clubul Oamenilor de Afaceri Germani – să pun bazele unui Club al Oamenilor de Afaceri Europeni, care să se întâlnească trimestrial, într-un cadru neoficial, la un cocktail, la discuţii urmând să fie invitate şi autorităţile. Gândiţi-vă, dacă sunt o sută de investitori, aceştia nu au cum să aibă toţi acces la autorităţi, le-ar trebui foarte mult timp, pe când aşa se pot întâlni cu prefectul, cu preşedintele Consiliului Judeţean, care pot analiza şi decide dacă o problemă sau alta, ridicată de oamenii de afaceri, este constantă, dacă interesează şi, astfel, lucrurile pot avea continuitate. În plus, pot exista schimburi de informaţii între oamenii de afaceri, pot fi prezentate firme nou intrate pe piaţa din România, la rândul lor, autorităţile îşi pot prezenta planurile pentru comunitate, deci e un demers în interesul tuturor. Dacă oamenii simt că au nevoie de acest demers, proiectul va continua, dacă vor vedea că e o idee ca multe altele, fără finalitate, nu va continua. Însă eu cred că va fi un succes. Ţin la această idee, e mare lucru să ai o comunitate de afaceri care să nu fie sectorială.
CV Dan Bedros Funcţii deţinute - vice-preşedinte al Alcatel-Lucent, pentru Europa de Sud-Est - preşedinte, director general al Alcatel România - preşedinte al Consiliului Director al Thales RSS România - preşedinte al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceze în România - membru în Consiliul de Administraţie al Dacia-Renault
Funcţii actuale - preşedinte al Consiliului Strategic al Thales România - preşedinte al Consiliului Consultativ al Primăriei Timişoara - membru al Consiliului de Administraţie al Dacia-Renault - consul onorific al Franţei la Timişoara
Titluri onorifice - consul onorific al Franţei la Timişoara - Medalia Franceză “Legiunea de Onoare”, în Grad de Cavaler - Ordinul Naţional “Steaua României”, în Grad de Cavaler - Titlul Doctor Honoris Causa, acordat de Universitatea Politehnica, din Timişoara - Titlul Doctor Honoris Causa, acordat de Universitatea Leibnitz, USA - preşedinte de onoare al Camerei de Comerţ, Industrie şi Agricultură Franceze în România
       |
