Intelectualii care nasc monstri

Efectele nenumaratelor, ineficientelor si irelevantelor reforme — sau schimbari facute sub aceasta titulatura, demonetizata ea insasi de atata incompetenta si atatea esecuri tolerate —, facute in invatamantul romanesc in ultimii 15 ani, se resimt. Si se resimt acut nu doar in Educatie — unde intalnim brambureala manualelor alternative, a programei de invatamant schimbate de la an la an, a conditiilor si grilelor de examen modificate si ele de la an la an, intalnim profesori demotivati care au introdus, neoficial, si accepta cu seninatate prezenta la cursuri si invatatul in aceeasi forma alternativa, intalnim elevi a caror majoritate este submediocra, intalnim marlanie ridicata la rang de arta "cool", intalnim bacalaureati cu un vocabular care se rezuma la un fond de maximum 200 de cuvinte si o cultura a carei arie se inchide inainte de a ajunge la clasicii literaturii romane.

Efectele acestor reforme se resimt in multe domenii de activitate care ar fi trebuit sa beneficieze de oameni pregatiti nu doar licentiati. Si, dupa cum se vede, surprizele pe care ni le rezerva invatamantul romanesc par sa fie intr-o continua miscare. Si, de asemenea, par sa fie capitole dintr-o strategie pe termen lung care vizeaza indobitocirea unui segment cat mai mare de populatie pentru a obtine ceea ce politologii numesc masa de manevra.

Zilele trecute, noul ministru al Educatiei, Cristian Adomnitei, si-a zis, probabil, ca e pacat sa i se incheie mandatul ministerial fara sa faca si el un experiment pe "cobaiul" numit invatamant. Si, in ciuda numarului alarmant de mare de absolventi de liceu submediocri, a gandit o strategie care ar putea diminua si micul procent de elevi bine pregatiti pe care l-a dat invatamantul din Romania in ultimii ani. Ministrul Adomnitei — un inginer respectabil, de altfel, dar care a avut tangenta cu invatamantul doar in calitate de invatacel, in diferite grade de pregatire — a vazut ce n-au reusit sa observe profesorii cu zeci de ani de experienta in sistem, care, in ciuda salariilor mizere si a umilintelor pe care sunt obligati sa le inghita, isi iubesc profesia si nu-si bat joc de ea. Recentul ministru al Educatiei si-a dat seama ca examenul de admitere in invatamantul liceal este un fel de polip sau apendice, care poate fi inlaturat rapid si fara urmari. Si si-a zis, probabil, ca invatamantul romanesc ar putea da generatii de Einsteini daca va lasa copiii sa intre la liceu fara sa le mai verifice nimeni bagajul de cunostinte. Numai ca, daca acest proiect va deveni, Doamne, fereste!, realitate, ne-am putea confrunta cu efecte colaterale incontrolabile pe termen lung : 1. Vor fi admisi in liceu copii a caror slaba pregatire a fost cotata, pe criterii usor deductibile, de profesori incompetenti sau dezinteresati, cu note de zece si noua, iar copii net superiori din punct de vedere al pregatirii, care au obtinut un opt de din partea unor profesori exigenti, vor merge, in caz fericit, la scoli profesionale. 2. Va creste coruptia in scoli sau se va mari si mai mult gradul de toleranta din partea unor dascali.

Din cauza schimbarilor foarte dese la varful invatamantului romanesc, din cauza unor intelectuali care nu au avut nimic de-a face cu invatamantul si al caror merit s-a numit carnetul de partid scoala a ajuns sa dea monstri semidocti. Unii, incununati chiar si cu diplome de masterat sau de doctorat luate fara sa fi citit un rand, ci doar lucrarile altora.