Inteligenta la cursul B.N.R.

In marea de institutii si comisii anticoruptie, pe care le avem de cativa ani incoace, a mai aparut una : un asa-numit D.N.A. al universitatilor, care vrea sa imbrace in zeghe cadrele universitare dedate la mita. Ciudat, insa, ca acest D.N.A. universitar nu infiereaza studentii care dau spaga, care, dupa un semestru de chiul prin baruri, cluburi, piscine, saloane de bronzat, isi cumpara examenul la fel ca pe o pereche de Nike furati din magazinele vestice si vanduti in talcioc.
E adevarat, sunt de condamnat cadrele universitare care iau bani pentru a face intelectual dintr-un semidoct. Sunt de condamnat si din punct de vedere al gestului, si prin prisma omului nevoit, peste cativa ani, sa-si puna soarta sau sanatatea in mainile unui habarnist a carui diploma de licenta se masoara in eurocenti. Dar e penibila atitudinea de compasiune (transformata in isterie nationala) fata de studentul oropsit care, cica, nu poate urma cursurile pentru ca x profesor sau conferentiar ii pretinde spaga pentru a-l trece la examen. E ciudat ca, in loc sa-l planga cu lacrimi cat bobul de strugure pe studentul “victima” a profesorilor ahtiati dupa valuta, nimeni nu se intreaba de ce ajunge acest viitor intelectual sa fie pus in situatia de a-si cumpara examenele? Cine-l impiedica sa mearga la cursuri, la seminarii, la biblioteca, sa invete, sa citeasca?
Am putea sa ne gandim ca achizitionarea unui examen la bursa spagii ar trebui sa fie problema celor care nu au ce-i arata profesorului in afara plicului, ca sunt banii lor (desi, acest lucru e discutabil, daca valuta data ca spaga ar fi castigata din munca lor, probabil, s-ar gandi de doua ori inainte de a arunca plicul in joc) si daca vor sa-i investeasca intr-o “fatada” care nu li se potriveste e, de asemenea, treaba lor. Dar nu e asa. Studentii care isi platesc lenea sau prostia cu bani grei, dand spaga pentru a trece la examene, pentru a-si lua licenta sunt viitoarele mediocritati ale zilei de maine, parte, platite din banul contribuabilului si care ne vor afecta pe toti la un loc si pe fiecare in parte. Nu sunt singurele generatii care isi cumpara statutul de intelectuali... Cu siguranta, multi dintre dumneavoastra ati simtit personal ce inseamna sa ajungi pe mana unui medic trecut prin facultate cu plata la negru, ori pe mana unui avocat habarnist, ori pe mana altor si altor zisi intelectuali din categoria studentilor a caror inteligenta fusese convertibila la cursul zilei. Dar azi, sunt mult mai multi decat acum 15 - 20 de ani.
Spaga in universitati este, in primul rand, o problema de mentalitate. Majoritatii romanilor, arata sondaje recente de opinie, li se pare firesc sa cumpere orice, atunci cand isi permit, chiar daca stiu ca platesc ilicit un pret in plus pentru un lucru sau un serviciu care nu li se cuvine nici moral, nici legal, incurajand astfel mica coruptie pe care tot ei o infiereaza. Se face trafic cu subiectele pentru examenul de admitere in treapta I, pentru ca odrasla sa nu-si mai chinuie creierul cu demodata de Agripina, se cumpara examenul de bacalaureat, pentru ca parintii sa fie siguri ca aceeasi odrasla nu va cadea cu brio examenul de maturitate, ca un pret al superficialitatii cu care a trecut patru ani prin liceu. Admiteri la facultate nu se prea mai cumpara, la negru, ca se pot cumpara legal. Dar se cumpara examene, chiar daca viitorul intelectual face greseli ortografice inadmisibile pentru trecerea din cursul primar in cel gimnazial. Se cumpara lucrari de licenta, scrise de altii, din care, in fata comisiei, se recita, papagaliceste. Se cumpara si doctorate, e drept, la preturi mult mai mari decat licenta. Uitati-va la inflatia de prosti cu titlu de doctor care nu stiu nici macar sa lege doua cuvinte nici in scris, cu atat mai putin la liber.
Rezolvarea ar fi ca profesorii - platiti cu un venit lunar mai mic decat al boschetarilor din jurul Hilton-ului - sa reziste tentatiei de a taxa in valuta prostii si lenesii, ci de a-i taxa prin nepromovare, iar studentii bisnitari sa se gandeasca la faptul ca o diploma poate minti, o zi, doua, in privinta pregatirii, a inteligentei unui om... Iar contrastul mare intre aparenta si realitate e doar un deserviciu.