În tot mai multe state europene există preocupări la nivelul organizaţiilor neguvernamentale ce militează pentru drepturile omului legate de extinderea practicilor de interceptare telefonică. În tot mai multe dosare penale, transcrierile interceptărilor formează materia primă pe care se bazează probatoriul, şi aceleaşi interceptări cauzează scandaluri de presă ce duc la demisia unor politicieni de rang înalt. De multe ori, legalitatea realizării acelor interceptări cade pe planul doi.


În Marea Britanie interceptările nu sunt acceptate ca probă

Obtinerea aprobării pentru inter­ceptări telefonice este mai puţin difi­ci­lă în Marea Britanie decât în alte state comunitare. Pentru a pune sub urmă­ri­re telefonul unui suspect, Poliţia trebuie să obţină aprobarea ministrului de Interne, nefiind nevoie de intervenţia unui magistrat. Însă înregistrările con­vorbirilor nu sunt probe admise în tri­bunal, unde au trecere doar înregis­tră­rile obţinute prin folosirea microfoa­nelor convenţionale. Orice discuţie a unui suspect pe telefon fix sau mobil poate servi numai pentru colectarea de informaţii. 

Cu toate acestea, numărul inter­cep­tărilor creşte de la an la an în Marea Britanie. Subiectul interceptărilor este acum unul fierbinte în Anglia unde, pentru a spori puterea celebrului ser­viciu MI5, Guvernul ia in calcul ascul­tarea telefoanelor parlamentarilor, după o interdicţie instituită de peste 40 de ani.


Interceptări la cel mai înalt nivel

În Grecia au existat, în ultimii zece ani, o serie de scandaluri legate de interceptările ilegale ale unor oameni politici din cele mai înalte poziţii ale aparatului de stat.

De pildă, în 2004, elita politică a Greciei, în frunte cu premierul Costas Karamanlis, dar şi jurnaliştii şi cetă­ţenii arabi au fost ascultaţi ilegal mai bine de un an, în perioada Jocurilor Olimpice. Telefoanele mobile a aproxi­mativ 100 de persoane au fost supra­vegheate timp de un an, după ce un pro­gram ilegal de ascultare a fost instalat în sistemul uneia dintre cele mai mari companii de telefonie mobilă din Eu­ropa, care e şi în prezent al doilea ope­rator de telefonie mobilă din Grecia, ca număr de utilizatori. Programul transfera conversaţiile telefonice ale abonaţilor către 14 mobile pe bază de cartelă, de unde erau înregistrate, potrivit cotidianului britanic The Ob­server. Odată descoperită această activitate ilegală, a izbucnit un scandal de proporţii.


30 de milioane de ascultaţi, în Italia

În Italia un raport recent al Insti­tu­tul de Studii Economice, Politice şi So­ciale arăta că 30 de milioane de ita­lieni au fost victime ale unor practici de interceptare ilegală în ultimii zece ani. În ultimii cinci ani, estimează ace­laşi raport, numărul telefoanelor as­cul­tate s-a dublat. Iar preţul acestui an­grenaj de interceptări este unul imens, fiind estimat la peste 200 de milioane de euro pe an.

O serie de schimbări legislative recente, legate de interceptări, au creat două tabere, pro şi contra, în mediul politic şi în presa din Italia. În acest sens, anul trecut, printr-o lege foarte controversată s-a limitat utilizarea interceptărilor convorbirilor telefonice în anchetele judiciare şi publicarea acestora de către presă.

Legea prevede amenzi dure, de până la 450.000 de euro, pentru publi­carea transcrierilor interceptărilor convorbirilor telefonice în presă, pre­vedere care a provocat proteste ale edi­torilor şi jurnaliştilor, care pot fi, de asemenea, condamnaţi la închisoare.

Senatul italian, dominat de forma­ţiunea de dreapta a premierului Silvio Berlusconi, a adoptat această lege, una dintre măsurile pe care le intro­duce pre­­văzând limitarea interceptă­rilor te­le­fonice la 75 de zile. Acest termen poa­te fi prelungit din trei în trei zile. Această prelungire trebuie să fie apro­bată, de fiecare dată, de un complet de trei ju­de­cători, un meca­nism complex criti­cat atât de justiţie, cât şi de către poliţie.

Potrivit majorităţii lui Berlusconi, această lege este necesară pentru protejarea vieţii private a cetăţenilor, care îşi văd adesea numele publicate de către ziare, în cadrul unor frecvente scurgeri de interceptări telefonice. Însă Opoziţia a acuzat că majoritatea politică vrea să limiteze libertatea presei şi să evite apariţia unor cazuri precum cel în care a fost implicat şeful Protecţiei Civile, Guido Bertolaso, un protejat al lui Berlusconi, suspectat de corupţie în atribuirea unor contracte publice. În acest scandal, ministrul Dezvoltării Economice, Claudio Sca­iola, şi-a pierdut postul.

În semn de protest faţă de această lege, pe parcursul mai multor ediţii, co­tidianul italian de stânga La Repub­bli­ca a avut prima pagină albă. În mijlo­cul primei pagini, pe care a fost păstrat numele cotidianului, La Repubblica a publicat doar un post-it galben, pe care se putea citi “legea-căluş neagă cetă­ţenilor dreptul de a fi informaţi”.

“O primă pagină albă arată citito­rilor şi ţării violenţa unei legi care limi­tează dreptul cotidianelor de a informa cetăţenii. Este evident că acest lucru este inacceptabil, nu doar pentru jur­nalişti, ci şi pentru cetăţeni, pentru sis­temul democratic”, preciza directorul publicaţiei, Ezio Mauro.

În urma criticilor, prim-ministrul Silvio Berlusconi a acceptat modifica­rea legii, dar a afirmat că până la zece milioane de italieni ar putea fi în pre­zent spionaţi. Conform premierului ita­lian, “în pofida a ceea ce afirmă Aso­ciaţia Naţională a Magistraţilor, se poa­te ca în Italia să fie zece milioane de persoane spionate, un număr fără egal în restul lumii”. “Problema este gravă : suntem cu toţii spionaţi”, a adă­ugat el, afirmând că 150.000 de tele­foane sunt interceptate.

Berlusconi s-a mai plâns de un “abuz sistematic legat de interceptările te­lefonice şi de publicarea lor în ziare şi chiar la televiziune”.“Nimeni nu dis­cută utilitatea in­terceptărilor în lupta împotriva tero­rismului şi a crimi­nalităţii organizate şi nu este adevărat că prin restrângerea lor se doreşte protejarea unei caste, aşa cum susţin stânga, magistraţii politi­zaţi şi presa de stânga”, a subliniat el.


Premierul bulgar : „Nu văd nimic rău în ascultarea viceprim-miniştrilor şi a miniştrilor”

Şi Bulgaria, la începutul acestui an, a fost zguduită de un scandal provocat de reproducerea în presă a unor convorbiri private care ar sugera conflicte interne între membri ai Gu­vernului de la Sofia. Scandalul a plecat de la tabloidul Galeria, care a publicat trei înregistrări telefonice : două dintre ministrul de Finanţe, Simeon Dian­kov, şi directorul Agenţiei Vamale, Vanio Tanov, şi una între Tanov şi ad­junctul lui Diankov, Vladislav Gora­nov. În aceste convorbiri, Tanov se plângea că este supus unor puternice presiuni lobbyste din partea viceprim-ministrului şi ministrului de Interne, Svetan Svetanov, în favoarea unor companii care au încălcat legislaţia va­mală. „Svetanov încearcă să-şi insta­leze oamenii în conducerea Agenţiei Vamale ca să mă transforme într-o ma­rionetă”, se plângea Tanov care fusese, cu doi ani în urmă, şeful Serviciului Naţional de Combatere a Crimei Orga­nizate. În acest context directorul Agen­ţiei Vamale, Vanio Tanov, descria lupta cu contrabanda în următorii termeni – „facem tocmai cea ce am criticat în timpul campaniei electorale”.

Dezvăluirile nu l-au stânjenit însă pe premierul pe Boiko Borisov, care a declarat : „Nu doresc ca miniştrii să se iubească. Doresc ca viceprim-miniştrii să se urască, să fie certaţi, ca să fiu si­gur că nimeni nu încalcă legea. Fieca­re din eşaloanele superioare va fi ascultat periodic şi este ascultat. Nu văd nimic rău în ascultarea viceprim-miniştrilor, miniştrilor şi şefilor de agenţii. Fiecare prim-ministru care a avut încredere în miniştrii săi a fost, mai devreme sau mai tărziu, tras pe sfoară”.

Scandalul interceptărilor telefoni­ce ilegale din Bulgaria a ajuns, însă, şi la Parlamentul European. Membrii Le­gislativului comunitar au cerut Comi­siei Europene să investigheze dacă în Bulgaria a avut loc o utilizare abuzivă a interceptărilor telefonice şi în ce mă­sură aceste proceduri speciale au avut efect în lupta împotriva corupţiei şi a infracţionalităţii. Comisarul european pentru Dezvoltare Andris Piebalgs a dat asigurări în acest sens că monito­ri­zează situaţia şi, dacă va fi încălcat drep­tul comunitar, Comisia va reacţiona.

Comisarul european pentru dezvo­ltare a amintit faptul că în Uniunea Europeană, interceptările telefonice sunt supuse unor condiţii foarte clare. Potrivit lui Andris Piebalgs, deşi legis­laţia în Bulgaria respectă legislaţia euro­peană în domeniu, este respon­sabili­tatea autorităţilor de la Sofia să se asi­gure de necesitatea folosirii acestor pro­cedeuri speciale. Potrivit unor deputaţi europeni, între 5 şi 10% din populaţia Bulgariei a fost interceptată în 2010.