Interesul ca asterisc la lege

De cate ori — dupa o actiune cu start bun, dar cu final ratat ori fara final — nu am auzit, de la reprezentantii diferitelor autoritati ale statului, scuza "Nu avem ce face. Atat prevede legislatia."? Sau de cate ori am auzit, in ultimii ani, raspunsul acesta, raportat la una si aceeasi problema, in care doar numele celor care o genereaza se schimba? In prima faza probabil majoritatea am avut tendinta de a considera invocatul vid legislativ drept o scapare a reprezentantilor puterii legislative, generata de ineditul unei situatii. Dupa ani de zile, in care ineditul s-a transformat in obisnuinta, la fel, scuza cu lipsa legislatiei, inclinam sa credem ca nu mai e vorba despre scapare, ci doar de arta de a inchide ochii in fata unei probleme cauzatoare de pierderi statului, dar aducatoare de profit unuia sau altuia dintre grupurile de influenta.

De cate ori ati avut curiozitatea sa accesati pagina web a Senatului sau a Camerei Deputatilor, pentru a vedea ce initiative legislative, ce interpelari au facut cei pe care i-ati votat pentru a va reprezenta in Parlament si a rezolva problemele comunitatii din care faceti parte? Ar fi educativ si indicat sa o faceti. Sa vedeti cine, ce propune si cum isi sustine cauza. Veti vedea proiecte de legi utopice — inutile si in care a existat atat de multa implicare incat, in momentul in care-i intrebi ceva din continutul acestora, ii debusolezi complet — veti sesiza proiecte de legi cu dedicatie, aducatoare de deservicii si pierderi statului, dar aducatoare de venituri unor grupuri restranse, ori veti vedea cu cata gratie sau cu cat tupeu ingnora problemele cu adevarat stringente, de care ne lovim cu totii : noi, ca spectatori ai unor astfel de scene, politistii, procurorii, magistratii, ca reprezentanti ai puterii executive sau judecatoresti, aplicanti ai deciziilor luate dupa cheful si interesul reprezentantilor puterii legislative. In unele situatii, nu exista, de vreo 18 ani, legislatie, in alte cazuri, s-au dat ordonante ori legi de doua randuri pentru ca prevederile existente si functionale sa fie abrogate tocmai pentru a crea vidul legislativ sau dispensa pe termen limitat.

In aria zonelor tabu — unde autoritatile nu pot interveni pentru simplul motiv ca nu se poate vorbi despre incalcarea legii, ci doar despre imoralitate, or imoralitatea nu poate fi pedepsita — intra, de exemplu, si prevederea conform careia 26 de parlamentari (descoperiti pana acum) au dreptul sa primeasca de la stat contravaloarea chiriei (si nu 100 de euro) doar cu conditia sa nu aiba buletin de Bucuresti. Proprietatile imobiliare din Capitala nu reprezinta un impediment pentru un supliment lunar de peste 20.000.000 de lei vechi lunar. In aceeasi zona a vidului legislativ au fost bagate creditele preferentiale, in genul celor care au falimentat Bancorexul, care nu mai reprezinta infractiuni. La fel, circuitul banului in natura campaniilor electorale, unde fiecare sponsor da cat vrea sau cat i se cere, fara nicio raportare. Un alt vid este mentinut, de peste 15 ani, in privinta sanctiunilor care pot fi aplicate contrabandistilor de tigari. Atata vreme cat pot fi penalizati cu amenzi achitabile din contravaloarea tigarilor bagate intr-o roata de rezerva, contrabanda infloreste. Iar duty-free-urile, cu vanzari oficiale de un parfum si un cartus de tigari pe zi, prospera. Vorbim de duty-free-urile care au impanzit jumatate din granita Romaniei, cea necomunitara, acolo unde actele de contrabanda sunt la ordine zilei. Coincidenta face ca, in a doua zi de Pasti, parlamentarii sa fi votat respingerea ordonantei care prevedea functionarea acestor magazine doar in aeroporturi, porturi si la bordul aeronavelor... De ce? Raspunsul e redundant.