Intre nesimtire si hotie

In Romania, un act de coruptie — fie el materializat intr-un trafic de influenta, intr-o licitatie trucata, intr-o deturnare de fonduri, intr-o luare sau o dare de mita, intr-o afacere bazata pe clauze contractuale prost gandite — risca sa nu mai poata, in curand, sa tina capul de pagina de jurnal si nici sa deschida buletinele de stiri, intr-atat s-a banalizat, pe de o parte, fenomenul acesta, si s-a demonetizat, pe de alta parte, lupta impotriva lui.

Presa, desi persevereaza in fel de fel de dezvaluiri de acest gen, de pe toate palierele politicii romanesti, din toate sectoarele de activitate, sesizeaza ca lucreaza in van, ca feed-back-ul autoritatilor, un gest firesc si de bun simt de altfel, vine in sincope. Daca vine.

Opinia publica observa, la randul sau, acelasi lucru si priveste, fara sa poata face nimic, cum tot mecanismul acesta anticoruptie pare sa incremeneasca atunci cand e vorba sa ancheteze obiectiv ori sa condamne personaje puternice politic sau financiar, pierzandu-si si increderea in pilonii anticoruptiei romanesti, in ideea de dreptate si justitie, si speranta ca va mai prinde ziua in care astfel de acte nu vor trece nepedepsite. In tot acest timp, unii lucreaza sau continua sa lucreze, imoral si ilegal, cu banii statului, sa faca afaceri din aceste fonduri ori sa le favorizeze pe ale altora, in toate situatiile invartind sume fabuloase, jignitor de mari in comparatie cu venitul omului de rand, sustinuti si incurajati, prin taceri complice sau prin legi strambe, de prieteni din partid, din Parchete, din instante ori din Parlament. Este suficient sa ne gandim la scandalul chiriilor de parlamentari pentru a vedea pana la ce cote poate escalada nesimtirea in peisajul romanesc. Sa comparam venitul mediu, care nu ajunge nici la 500 de euro, cu care traiesc majoritatea romanilor, cu cei aproape 1000 de dolari pe care unii parlamentari ii incaseaza, din banul public, doar pentru a-si plati chirii, asta desi au salarii, sporuri, diurne de mii de euro, desi au proprietati, desi au conturi de sute de mii de euro.

Vorbim despre acelasi buget referitor la care, autoritatile publice in corpore afirma, in comunicatele de presa, ca nu mai stiu cum sa-l intinda pentru a carpi toate gaurile, ca nu le permite sa ofere nici salarii decente personalului, nici servicii calitative contribuabilului. Dar e acelasi buget care le-a permis, acum cativa ani, "ordonatorilor de credite"din Transporturi sa rupa milioane de euro, pentru a dota garile cu sisteme de eliberat bilete in sistem occidental — utilizabile pe trenuri personal vechi din anii ‘50, in care numarul de blatisti il bate pe cel al calatorilor legali — pentru a dota gari, desfiintate la scurt timp, cu WC-uri ecologice, unele nedesigilate nici acum, altele cu defecte din fabricatie, ori pentru a dota trenurile care circula pe campiile patriei cu veste de salvare la pret de barci cu motor... Si sunt doar cateva obiecte consumatoare de fonduri bugetare greu cuantifiabile, bagate cu forta in patrimoniul Transporturilor. O ultima afacere facuta in acest domeniu a iesit la iveala recent, dupa o verificare a Departamentului de Control al Guvernului in pusculita Companiei Nationale de Autostrazi si Drumuri Nationale. 760 de miliarde de lei vechi a cheltuit aceasta institutie, in decurs de patru ani, pentru a plati avocati care sa-i reprezinte in instanta interesele. Asta in conditiile in care unii dintre avocati si-au batut joc de institutia pe care o reprezentau in instanta contra unui onorariu de peste doua miliarde de lei, omitand sa timbreze actiunea si pierzand astfel procesul, si in conditiile in care statul de plata al C.N.A.D.N. era incarcat cu functii de juristi... Si, momentan, nu e pus nimeni sub ancheta, chiar daca slabiciunea unei institutii a statului este tot o forma de coruptie.