Intre pragmatism si risipa

Trei articole de presa mediatizate in decurs de nici 24 de ore, selectate la intamplare, evidentiaza ca, in perceptia guvernantilor, clamata responsabilitate si invocata prudenta in fata amenintarii unei saracii acutizante pot imbraca si forme de un ridicol deranjant. La care s--a ajuns dupa cochetaria frivola cu un populism demagogic - permis teoretic intr-o perioada in care viitorul urmatorilor patru ani se decide la urne -, urmata de sobrietatea si responsabilitatea impuse de importanta noii posturi, de conducere - care obliga, macar in faza incipienta, la o aplecare catre interesele si binele populatiei cu un exces de zel care poate avea consecinte negative. Prin urmare, responsabilitatea si prudenta pot duce nu doar la impunerea renuntarii la achizitia de agrafe de birou si hartie de xerox ori la blocarea temporara a oricarei angajari in sistemul de stat. Pot duce si la refuzarea unor cereri de bun simt, chiar daca inoportune in actualul context economic, concomitent cu acceptarea ori tolerarea altora, nu numai inoportune, dar si sfidatoare.

In timp ce ministrul Educatiei refuza sa majoreze cu cateva milioane de lei vechi salariul unui profesor universitar (refuz la fel de ferm ca si militarea "pentru" din timpul campaniei electorale) - pe motiv de prudenta in actualul context economic -, este acceptata majorarea salariala inspre suta de milioane pentru niste functionari publici din Interne - pe motiv de... eliminare a discrepantelor financiare intre un director si adjunctul sau -, si sunt tolerate, la Autoritatea Aeronautica Civila, salarii aberante, de sute de milioane de lei, pentru functionari publici a caror experienta profesionala si eficienta ridica semne de intrebare - pe motiv ca asa cere legea...; asta in tara unde legile pot fi schimbate cat ai spune ordonanta de urgenta si pot chiar avea aplicabilitate retroactiva.

Marti, 6 ianuarie 2009, Mediafax : "O majorare cu 50% a salariilor pentru profesorii universitari inseamna prea mult pentru posibilitatile economice ale Romaniei", a apreciat noul ministru al Educatiei, Ecaterina Andronescu, estimand ca ar fi rezonabil ca procentul "sa fie chiar mai mic de 33%". E vocea aceluiasi om care, in campania electorala, milita, in numele partidului sau, pentru cresterea salariilor profesorilor universitari, ignorand si sfidand toate avertismentele analistilor economici care atrageau atentia asupra inoportunitatii si a imposibilitatii aplicarii unei astfel de masuri.

Miercuri, 7 ianuarie 2009, Evenimentul zilei : "Directorii adjuncti de la Interne si-au facut salarii de opt ori mai mari decat politistii de rand". Si aflam si motivatia, data de liderul Sindicatului National al Politistilor si Personalului Contractual, Liviu Butunoiu : "S-a intentionat doar eliminarea discrepantelor dintre adjunctii directorilor din minister si superiorii lor ierarhici". Adica, nu pentru eficientizarea muncii, ci pentru "armonie salariala" s-a decis ca si lefurile adjunctilor sa aiba zvacniri spre suta de milioane de lei vechi.

Miercuri, 7 ianuarie 2009, Gandul : "Aberatie : Guvernul a plafonat la 4.800 de lei salariile directorilor de agentii. In schimb lefurile executivilor raman batute in cuie - vorbim de salarii nete de sute de milioane de lei, de care executivul nu se poate atinge". Printre salariatii de top, mai aflam, sunt doua tinere, surori, incadrate cu salarii de 355, respectiv 124 de milioane de lei vechi. Iar pentru ca tabloul, unde da"-urile si "nu"-urile guvernamentale fac un neinteligibil joc de lumini si umbre, sa fie complet, directorul A.A.C. justifica mentinerea nivelului de salarizare al celor doua prin faptul ca legea nu-i permite sa intervina, iar al celorlalti angajati, pentru ca "nimeni nu sta la un salariu de 1.000 de euro"...