Isteria închisorilor şi zborurile ilegale ale C.I.A. în România, subiecte repuse pe tapet

Întâmplător sau nu, exact în momentul în care România are parte de aprecieri favorabile din partea ţărilor vest-europene şi există conjunctura reluării discuţiilor legate de intrarea în Spaţiul Schengen, se redeschide un subiect menit să o  discrediteze. După ce România a fost constant, de-a lungul anilor, ţintă a unor rapoarte extrem de dure ale unor raportori europeni care încercau să dovedească existenţa în spaţiul comunitar a unor centre ilegale de detenţie ale C.I.A., precum şi a unor zboruri secrete cu prizonieri talibani, care ar fi traversat spaţiul aerian românesc (cu escale inclusiv la Timişoara). Associated Press a publicat o “dezvăluire” legată de identificarea unei presupuse închisori C.I.A., în centrul Bucureştiului.

Un nou scandal cu miză mare

Potrivit unor informaţii publicate săptămâna trecută de agenţia ameri­cană de presă Associated Press, care au stârnit vâlvă în România, ar fi fost identificată locaţia unei închisori C.I.A. din România, care ar fi funcţionat în centrul Bucureştiului, în clădirea în care în prezent se află Oficiul Regis­trului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat.  Potrivit jurnaliştilor Asso­cia­ted Press, foşti oficiali din cadrul ser­viciilor de informaţii americane, ră­maşi, evident, anonimi, ar fi descris zo­na în care s-a aflat închisoarea şi ar fi identificat fotografiile clădirii.

Conform jurnaliştilor Associated Press, în subsolul O.R.N.I.S.S., consi­de­rat ca fiind una dintre cele mai sigure locaţii din toată România, ar fi fost aduşi suspecţi de terorism, care erau privaţi de somn şi aruncaţi în apă, loviţi sau forţaţi să stea în poziţii ce provoacă du­reri. C.I.A. ar fi adus pentru prizonierii din Bucureşti inclusiv mâncare Halal (conformă cu tradiţiile musulmane) din Frankfurt, Germania.

Aceiaşi oficiali anonimi citaţi de Associated Press susţin că deoarece lo­caţia din Bucureşti era o clădire guver­namentală, aceasta furniza o acoperire excelentă. Închisoarea nu avea nevoie de securitate sporită deoarece locui­torii din zonă ştiau că este o clădire a Guvernului.

Închisoarea din România ar fi făcut parte, potrivit aceleiaşi anchete jurnalistice, din reţeaua supranumită “black sites”, pe care C.I.A. a înfiinţat-o şi a controlat-o în Thailanda, Lituania şi Polonia. Toate închisorile au fost închise în mai 2006, iar programul C.I.A. de detenţie şi interogare s-a încheiat în 2009.

Reprezentanţii O.R.N.I.S.S. au respins aceste informaţii. “Începând cu ultima parte a anului 2002, clădirea din strada Mureş nr. 4 a servit în ex­clusivitate ca sediu al Oficiului Regis­trului Naţional al Informaţiilor Secrete de Stat. În acest sens, infirmăm cate­go­ric speculaţiile din presă conform cărora în acest sediu ar fi funcţionat o închisoare C.I.A.”,a declarat purtăto­rul de cuvânt al instituţiei, Simona Alb.

Acuzaţii reluate

În mod ciudat, toate aceste acu­za­ţii, deloc noi, sunt reluate într-un mo­ment în care România are parte de o percepţie bună la nivelul statelor euro­pene şi există un context favorabil re­luării discuţiilor pentru intrarea în Spa­ţiul Schengen.

Aceste acuzaţii au fost aduse prima dată în discuţie în 2007, cu ocazia unui raport prezentat în Parla­mentul European, conform căruia pes­te 1.000 de zboruri au fost operate de C.I.A. în spaţiul aerian european, între 2001 şi 2005, iar în bazele militare SUA din Europa ar fi putut exista centre temporare secrete de detenţie. 

Acest raport, care datează din 2007, semnat de raportorul Adunării Parla­mentare a Consiliului Europei, Dick Marty, menţiona existenţa unor centre secrete de detenţie ale C.I.A. în Europa de Est şi vorbea şi despre transferuri ilegale de prizonieri pe rute aeriene ce includeau şi vestul României.

Raportul pomenea şi Timişoara, de două ori. În primul rând, se vorbea despre rute de transport aerian „care par să fie conectate cu transferurile ilegale de prizonieri”, un astfel de zbor având, potrivit raportului, următorul traseu : Cairo - Aman - Islamabad - Ra­bat - Kabul - Guantanamo Bay - Timi­şoara - Alger - Bagdad - Szymany (o lo­calitate din Polonia). Timişoara era menţionată ca punct de tranzit pe ruta unui astfel de zbor. „Este vorba, se menţiona în Raportul Marty, de avio­nul N313P, care a aterizat la Timişoara pe 25 ianuarie 2004, ora 11,51, şi a plecat 72 de minute mai târziu, la ora 1,03. (...) Următoarea sa destinaţie a fost Palma de Mallorca, un «punct tran­zitoriu» binecunoscut de recuperare, situat pe itinerariul acestor zboruri de tranzit.(...) Putem deduce că pasagerii care erau în plus faţă de echipajul avio­nului erau de fapt o «echipă de livrare» a C.I.A., care a făcut operaţiuni de trans­fer de prizonieri pe acest circuit”.

Anchetă parlamentară cu concluzii clare

Pentru că era vorba despre acu­za­ţii extrem de grave, Senatul a format o Comisie specială pentru investigarea acestor afirmaţii. După aproape jumă­tate de an, timp în care s-au făcut inves­tigaţii detaliate şi la Timişoara, Comi­sia a prezentat pentru aprobare raportul ca­re a investigat afirmaţiile din docu­mentele publicate de Dick Marty. Con­cluzia a fost că afirmaţiile nu pot fi do­vedite, neexistând probe concrete care să sprijine acuzaţiile.

În plus, în urma unei investigaţii foarte serioase, bazate pe fotografii din satelit, pe probe audio şi video, pe do­cumente ale Autorităţii Aeronautice Ro­mâne, Comisia de Anchetă a preci­zat : “În privinţa zonei Timişoara - Giar­mata, aici nu există în zona men­ţio­nată în raportul Marty nicio facili­tate con­struită în acea perioadă. În plus, nici­unul dintre zborurile consi­derate sus­pecte de catre Comisia Mar­ty, organi­zaţii neguvernamentale sau mass-media, nu a aterizat la Timişoara sau Giarmata”.

În concluzie, Comisia de anchetă a Senatului a menţionat în raportul ofi­cial : “La întrebarea dacă în România există sau au existat, în perioada cer­cetată, facilităţi pentru deţinerea de pri­zonieri, altele decât cele peniten­cia­re (reale, secrete, ad-hoc, clădiri utili­zabile în forma improvizată în acest scop), eventual, în zonele Timişoara-Giarmata, Bucureşti - Henri Coandă sau Băneasa şi Constanţa, Comisia răs­punde negativ”.

Acestea sunt rezultatele unei am­ple anchete, asumate oficial de către statul român. De aceea, reprezentanţii Parlamentului nu au mai luat în discu­ţie acest subiect, considerându-l unul închis. “În Comisia de Apărare a Ca­merei Deputaţilor nici nu s-a mai dis­cutat de acest subiect. S-a făcut acea investigaţie de către Comisia specială de anchetă, desemnată de Parlament, şi lucrurile au fost clarificate în deta­liu”, spune deputatul timişean Claudiu Ţaga, membru în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor.

Totuşi, cu toate că poziţia oficială a României a fost, în acest caz, foarte tranşantă, Dick Marty nu şi-a exprimat un punct de vedere clar cu privire la concluziile Comisiei de anchetă a Se­natului şi, mai mult, a continuat acuza­ţiile în noua sa carte, lansată oficial la Consiliul Europei. “Domnul Dick Marty nu a prezentat nimic, niciun fel de pro­bă. Eu nu spun că sunt fabulaţii. Dar spun sigur că nu sunt probe”, ne-a declarat fostul senator Ilie Stoica, membru în Comisia de anchetă a Senatului care a verificat informaţiile vehiculate de Dick Marty.

Niculae Mircovici, membru în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor : “Nu s-a confirmat nimic”

Deputatul timişean Ni­cu­lae Mircovici, membru în Co­misia de Apărare a Camerei Deputaţilor, spune că inves­tigaţiile derulate în România au fost temeinic făcute şi că din ele nu a putut reieşi că măcar 1% din aspectele menţionate de către Dick Marty referitoare la România ar fi adevărate. „Cred că, pe baza a ce ştim până în momentul de faţă, se poate spune că din datele prezentate în acele rapoarte nu s-a con­firmat până acum absolut ni­mic. Eu, în calitatea mea de membru în Comisia de Apărare a Camerei Deputaţilor, nu am niciun fel de indicii din care să rezulte că ar fi existat închisori sau zboruri C.I.A. în România şi nici că ancheta făcută de Co­misia de anchetă specializată a Senatului nu ar fi fost făcută temeinic.  Autorităţilor române i se pot imputa multe chestiuni, dar în niciun caz faptul că ar fi fost implicate în transferul sau detenţia ilegală a unor prizo­nieri ai C.I.A.”.

Dan Idolu, fost director al Aeroportului Timişoara : “Sunt simple fabulaţii”

Şi fostul director al Aeropor­tului Timişoara, Dan Idolu, spune că, din punctul său de vedere, toate informaţiile legate de zboruri secrete ale C.I.A. cu escale pe Aeroportul Timişoa­ra sunt fabulaţii. “La vremea respectivă am făcut publice registrele de zboruri, am arătat foarte clar că nu există nicio însemnare cu privire la presu­pusele zboruri. Or, fiecare opera­tor e înregistrat, iar din infor­maţiile făcute publice atunci nu se confirma nici măcar nu­mărul aparatelor de zbor. Totul a fost făcut public, s-a dat dova­dă de o deschidere şi de o trans­parenţă maxime. Acele date legate de zboruri secrete ale C.I.A., care ar fi implicat Aero­portul Timişoara nu corespund realităţii. Probabil că s-a mers la cacialma, se ştia în ce zone mai sunt baze militare şi s-a aruncat pe piaţă informaţia că zborurile ar fi implicat aero­porturile din Constanţa, Bucu­reşti şi Timişoara, sperându-se să se confirme măcar una dintre aceste locaţii. Lucru care, evi­dent, nu s-a întâmplat”.